Profu' de mate

Capitolul 44

Sunt momente in care realizezi, ca cel care te iubește, chiar ar fi in stare de absolut orice doar pentru a te vedea protejata, sănătoasa, fericita. Mi-a arătat de multe ori modurile lui de iubire fata de mine, toate ajungând tiparite pe sufletul meu. Faptul ca ma face sa zambesc cand ma trezesc doar privindu-l, ca ma săruta cum știe el mai dulce, ca ma îmbrățișeaza fara niciun motiv, ca ma face sa ma simt frumoasa, iubita si specială, chiar si cand ma învelește pe timpul nopții pentru a nu raci, apoi ma trage la pieptul lui fiind sigur ca nu voi pleca nicăieri sau ca ceea ce se întâmpla este real. Toate lucrurile minuscule pe care unii nici nu pun preț pe ele, eu le iubesc. Cand imi cumpara flori sau ciocolata fara motiv spun "uite, ma iubește". Cand face lucrurile ca mine, cu toate ca știe ca nu este bine, dar ma lasa sa cad, însă mereu este acolo pentru a ma prinde. Este jumătate din mine, chiar daca inima mea este la el. Este centrul universului care imi luminează lumea.

Nu am dormit toată noaptea. Nu am avut cum. Nu puteam sa dorm, știind ca il doare tot. Am stat deasupra lui, si i-am mângâiat chipul, evitând zgariiturile. Il vedeam tot frumos, chiar daca este plin de lovituri.

Era ora 8, si am decis sa plec din camera. M-am dus la bucatarie si am făcut cafea, turnându-mi apoi intr-o cana, amestecând-o cu lapte si zahăr.

Am plecat in living, si m-am intins pe canapea, dând drumul la televizor. Am lăsat la Tom si Jerry, chiar daca nu mai am vârsta de a ma uita la desene, asta este preferatul meu. Imi aduce aminte de copilărie, cand eram iarna răcita si stăteam in pat împreuna cu tata, pentru ca luam răceala numai de la el, iar mama râdea de fetele noastre. Imi este dor de momentele acelea. Sau cand mi-am rupt mana din cauza lui Luke, pentru ca nu a fost in stare sa ma tine in cârca. Nici el nu a scăpat, și-a rupt piciorul. O luna am stat amândoi in pat, râzând unul de altul, asta fiind acum doi ani.

Fara sa imi dau seama, adorm pierdută in amintiri.

***
Simțeam ceva mângâindu-mi fata, si stiu ca este mana lui Zayn. Zambesc deschizându-mi ochii încet, el fiind sprijinit in cot.

—Ți-am mai spus vreodată ca (,) chipul tau este lumina ochilor mei? intreaba privindu-mă in ochi.

—Nu, zambesc.

—Atunci am fost un mare dobitoc, chicoteste.

Ma încrunt si imi pun mana pe obrazul lui, atingandu-l încet, nevrând să-i fac rau.

—Ba nu. Nu ai fost niciodata, raspund.

—Ba da.

—Ba nu! Tu esti perfect.

—Iubito, nimeni nu este perfect.

—In lumea mea, tu esti mai mult ca perfect.

Fata i se luminează, si își unește fruntea cu a mea, gemand încet din cauza tăieturii.

—Imi e frica, spun după momente de tăcere.

—De ce? intreaba incruntat.

—De viitor. De ceea ce vom fi noi...

—Iubito, nu o sa ne schimbe nimeni si nimic.

—Ma refer si la copil.

—Faptul ca vom deveni părinți, ma face si pe mine sa ma îngrijorez putin, însă nu este nimic ce nu putem face. O sa ne descurcam si o sa învățam împreuna tot ce trebuie, spune încrezător.

Aprob si ii sarut dosul palmei, aflată inca pe obrazul meu.

—Acum, de ce ai dormit pe canapea? întreba ridicând din sprâncene.

—Nu am dormit pe canapea, defapt, nu am dormit toată noaptea.

—De ce?

—Nu am putut. Nu puteam sa dorm știind ca tu ai dureri.

Oftează si ma săruta lung pe frunte, coborând apoi spre obraji.

—A fost o durere plăcuta, doar pentru ca l-am învățat pe idiotul ala o lecție.

—Nu trebuia sa faci asta.

—Si-a meritat-o. De mult o caută cu lumânarea, mârâie.

—Asta a fost intenția lui. Nu putem doar să-l ignoram si sa uitam totul?

—De ce esti asa naiva? Pune-te in locul meu. Daca o fata s-ar da la mine si eventul m-ar săruta? ridica din sprâncene.

—Sa nu uitam ca s-a întâmplat asta, ii readuc aminte.

—Nu ai spus tu cumva "sa ignoram si sa uitam totul"? o intoarce.

—De ce ocolești subiectul? Daca eram una mai dura, chiar o luam de par, mai ales pe Gigi aia, ma enervez. Nu o suport deloc.

—Acum cine este o mare geloasa? chicoteste.

—Am tot dreptul! Fii atent, spun si il împung cu degetul in piept. Daca la facultate vad ca se holbează una mai multe de 10 secunde la tine–

—O sa plângi dându-mi papucii, si eventul, pleci înapoi la Londra, ma întrerupe.

—Daca asta vrei, bine, ridic din umeri.

Începe sa rada si ma pune peste el, sărutându-ma pe gât.

-Nimeni si nimic nu ma v-a putea despartii de tine! spune.

-Te iubesc! zambesc si il sarut pe buzele carnoase.

Cam scurt, imi pare rau! Nu uitati, daca vreti sa faceti parte din grupul carti, intrati pe pagina mea de wattpad unde aveti link-ul, puteti posta orice vreti in legatura cu cartea, sau celelalte cărți.