Profu' de mate

Capitolul 18

Au trecut doua saptamâni de când am venit de la munte. Au fost niște zile minunate pe care as vrea sa le retrăiesc iar si iar si iar.

Dar acum, de doua zile am dureri groaznice de burta si stări de voma. Nu i-am spus nimic lui Zayn. Doar mamei. Ea e singura persoana care știe.

—Ți-am luat un test de sarcina. Du-te si fa-l, spune mama.

Il iau din mana ei si ma duc la baie, apoi aștept cateva minute.

Ies din baie si i-l dau mamei, iar ea il privește si inchide ochii, oftând.

—Mama? șoptesc.
—Eve, începe trăgând aer in piept. E-esti... în-însărcinată, spune.

O privesc perplex ne venindu-mi sa cred ce aud.

—P-poftim? intreb cu lacrimi in ochi.
—Esti însărcinată, repeta.

Înghit in sec si lacrimile imi curg pe obraji. Imi aduc aminte ziua in care am făcut dragoste după ce am venit afara de la zăpada. Atunci nu a folosit prezervativul. Fir-ar! Cum am putut fi atât de neatenta?

—Si eu ce fac? o intreb printre suspine.
—Ii vei spune lui Zayn, raspunde.
—Cum sa fac asta? Nici nu o sa mai vrea sa ma vadă, raspund si imi mușc buza de jos.
—Scumpo, este viața unui copil la mijloc. De unde știi ca nu și-ar dori copilul? întreaba blând.
—Sunt prea tânara. El este potrivit pentru a fi tata, dar eu nu.

Ma așez pe pat, si imi pun capul in maini. Mama vine si ma mangaie liniștitor pe spate, oftând.

—Totul o sa fie bine, spune.

Mai sta puțin cu mine, apoi pleaca când primește un telefon important de la munca.

Ma întind in pat si imi pun mâinile pe burta, ținându-le acolo. Telefonul imi suna, dar nu raspund pentru ca este Zayn. Nici nu stiu cum să-i spun.

Din perspectiva lui Zayn.

O sun a treia oară, iar ea tot nu imi raspunde. Oare ce face acum?

Caut numărul mamei ei si o sun pe ea.

—Da, Zayn?
—Buna ziua! Eve e acasă? Nu imi raspunde la telefon.
—Ea...amm, doarme, spune repede.
—Sunteți bine? S-a întâmplat ceva?
—Trebuie sa vorbim ceva important.

Înghit in sec când aud asta, apoi imi spune ca va ajunge aici in zece minute.

Ce s-o fi întâmplat?

O mai sunt de cateva ori pe Eve, dar la fel ca ultima data, nu imi raspunde.

Aud bătăi in usa, si o deschid imediat.

Mama ei intra, si ne așezăm pe canapea. Scoate din geanta ceva, si mi-l da mie.

Asta e un test de sarcina pozitiv.

—Ce e asta? intreb privindu-l.
—Eve este însărcinată, raspunde după ceva timp.

Ma uit la el ca si cum as avea  ceva ne mai vazut in mana, si înghit apoi in sec, mutându-mi privirea spre ea.

—Nu stiu ce sa spun, recunosc.
—Nimic. Vreau doar să-mi răspunzi sincer la o întrebare, spune.

Dau din cap si ea continua.

—Il vrei? întreaba serioasă.
—Este copilul meu. Normal ca il vreau, raspund imediat.
—Gândește-te bine, Zayn. Evelyn este conștienta de faptul ca va fi mămica, chiar daca inca nu are optsprezece ani. Ii este frica. Stiu ca a fost o greșeala, toți fac astfel de greșeli, dar trebuie sa ajungeți la o decizie. Esti cu opt ani mai mare ca ea, stii bine cât este de fragila. Nu dau vina pe tine pentru ce s-a întâmplat, însă cu asta nu te joci, explica.
—Cum am mai spus. Este copilul meu, si il vreau. O iubesc nespus de mult pe Evelyn, iar daca si ea il vrea, il păstram, raspund.
—Stiu ca o iubești. Si de aceea vreau sa ai mare grija de acum in colo.