Profu' de mate

Capitolul 9

Buzele lui se aflau peste ale mele, bucurandu-ma de fiecare secunda. M-a intins usor pe pat, el aflandu-se de-aspra mea. Mi-am bagat mainile in parul lui, strangandu-l. Mainile lui au intrat sub tricoul meu, pialea lui rece atingand-o pe a mea, incinsa. Furnicaturi de placere imi invadau tot trupul, facandu-ma sa tremur in bratele lui.

Afara a inceput furtuna, singura sursa de lumina, fiind doar fulgerele care despicau cerul. Acum tunetele, si pucaturile mari de ploaie care se loveau in geam se auzeau in camera ca o melodie, care ne acompania la fiecare secunda.

Mi-am coborat mainile din parul lui, trasand linii apasate pe spatele lui, pana am ajuns la tivut tricoului, tragandu-l de pe el, ajungand apoi pe jos.

-Eve, geme cu capul in scobitura gatului meu.

Mi-am lasat capul pe spate, dandu-i mai mult acces la gatul meu, muscandu-mi buza cand respiratia lui fierbinte, ma gadila.

Mi-a ridicat tricoul pana sub sani, buzele lui sarutandu-mi abdomenul. Piciorele nu puteam sa mi le controlez. Ma simteam atat de bine. Nu doream ca acest moment sa se mai termine vreo data.

Buzele lui le-au sarutat pe ale mele pentru ultima oara, apoi s-a asezat langa mine, puandu-ma de-asupra lui, mangaindu-ma usor pe spate.

Totul este atat de gresit! Insa, imi place sa fie gresit. Imi place sa il am langa mine, ca acum. Nu mai simt frica de intuneric, fulgere, tunete, pentru ca este aici cu mine. Nu vreau sa ma mai gandesc la trecut si viitor. Nu imi mai pasa de ele. Vreau doar sa raman in prezent.

-La ce te gandesti, iubito? intreaba sarutandu-mi tampla.

-La nimic, mint luandu-i mana in a mea.

Are mainile asa de reci.

Oftez si imi mut privirea spre ochii lui, care deja se uitau la mine.Ochii ii sunt asa de intunecati. Daca nu l-as cunoaste, as spune ca este un om rau. Insa il cunosc. Si imi place de el.

-Deci, mergi la Adam? intreaba.

-Pleci? intreb intristandu-ma.

-Maine este marti. Avem scoala, chicoteste.

Marai si ma intind pe el, facandu-l sa rada.

-Sau, raspunde.

-Sau ce? intreb repede.

-Pot ramane aici peste noapte. Oricum orele mele incep dupa zece.

Zambesc si il strang in brate.

Isi intinde mana pana la masuta de langa pat, si isi ia telefonul. Il deschide pentru a se uita la ceas, apoi il pune la loc.

-E unsprezece. Ar trebui sa dormi, imi spune tragand patura peste noi.

-Nu imi e somn, mormai.

-Normal ca-ti e, spune ironic.

-Ba nu, raspund.

-Dormi, comanda.

Pufnesc si ma dau de pe el, stand cu spatele.

-Da, acum te-ai suparat, spune.

Zambesc subtil, si isi pune mana pe talia mea, tragandu-ma la pieptul lui.

-Deja imi dau seama ca esti mai dificila de cat o problema de matematica. Insa nu imposibila.

Ma intorc cu fata la el si ii apuc fata in maini, dandu-i un sarut mic pe buze.

-Doar tu ma vei putea intelege, ii spun sincer.

Zambeste si ma saruta. Il iau in brate strans si imi las capul pe pieptul lui, inchizand ochii.