Profu' de mate

Capitolul 42

Ma simțeam urmărită, dar nu știam de cine. Fara sa imi dau seama, totul in jurul meu s-a transformat intr-o pădure. Era întuneric, iar frica s-a dublat.

Eram singura.

Am auzit niște pași in spate, dar nu imi puteam misca picioarele.

Imi aud numele strigat de nenumărate ori, însă nu vad pe nimeni.

"Știe de copil"

"O sa vina după tine"

"Nu este copilul lui Zayn"

Toate asta imi zgâriau urechile. Imi mirosea a sânge, si am simțit ceva fierbinte curgând in jos, pe picioarele mele. M-am uitat in jos, iar sângele era de la mine.

Un planset de copil s-a auzit ca un ecou, apoi un ras diavoleste.

Zayn's P.O.V
Știam ca are un coșmar inca din prima clipa in care mi-a strâns tricoul si a început sa se zvarcoleasca in brațele mele.

O strigam, dar nu reacționa cu nimic. Lacrimile au început sa-i curgă, si țipetele ii ieșeau printre hohote.

Mi-am pus mâinile pe umerii ei si o mișcam, strigand-o in același timp.

Și-a deschis ochii mărindu-i imediat, trăgând-o intr-o îmbrățișare apoi.

—Gata, a fost doar un coșmar, spun in parul ei, mângâind-o pe spate
—Era atat de real, suspina.

O strângeam mai tare, iar ea la fel.

—Este copilul tau, nu a lui James, spune cu o voce mica.
—Stiu, iubito, raspund si o sarut pe frunte.
—Sa nu-l lași sa vina după mine, începe iar sa plângă.
—Cine iubito?
—James.

Imi inclestez maxilarul iar nările mi se dilata, doar cand ma gândesc la acel jegos.

—Nu o sa vina, o asigur.

Ii iau fata in maini si ii șterg lacrimile, cu pupici.

—Nu vreau sa te mai gândești la acel coșmar, bine? o intreb.
—Mhm.

Zambesc scurt si ii dau un mic sarut pe buzele uscate.

—Cat e ceasul? intreaba uitându-se pe geam.
—Cinci dimineata, răspund după ce ma uit la ceas.

Oftează si se asează la loc pe perna, întorcându-se cu fata la mine. Se uita cu ochii mari, si imi zambeste apoi.

Ma așez si eu, si imi pun mana pe obrazul ei, mângâindu-l.

Ea își asează mana firava pe spatele meu, acum fiind mult mai aproape.

—As opri timpul chiar acum,  șoptește la pieptul meu.

Nici nu are idee cat de mult mi-aș dori si eu asta. Doar având-o in brate simt cum ramân in eternitate. Privind-o, mi-am dat seama ca nu exista nimic mai frumos pe lume, decât chipul îngerului acesta.

—Si eu, inima mea.

Oftează si se ridica putin, sărutându-ma pe gât, maxilar, apoi pe buze.

—Tu esti cel mai frumos lucru din viața mea, spune zâmbind.
—Te iubesc! zambesc.

O priveam, si nu m-aș fi saturat de asta niciodata. Într-un timp atat de scurt, 10 luni, ea, mi-a săpat adânc in inima. Ea este mai mult decât jumătate, din mine. O iubesc mai mult decât ma iubesc pe mine. O iubesc mai mult decât ma iubește ea pe mine.

—Vreau sa dormi, trebuie sa te odihnești tu, cat si copilul, ii spun serios.
—Dar nu imi mai este somn, spune încet.
—Normal ca-ti e.

Mormăie si se pune peste mine, eu fiind acum salteaua ei. Chicotesc si imi las mâinile pe spatele ei, mângâind-o.

—Nu mi se închid ochii, oftează. Hai sa facem altceva, te rog.
—Esti gravida, nu ai voie sa faci dragoste, zic amuzat cand o vad ca se înroșește.
—Nu ma refeream la asta, spune repede.
—Ai noroc ca mi-a fugit si mie somnul.

Soarele răsărea, iar culoarea portocalie ii picta chipul iubitei mele. Ma uitam fascinat la ea.

—Am ceva pe fata? intreaba.
—Nu, iubito. Esti frumoasa!

Zambeste si își apleacă capul, rușinată.

Imi place cand gesturile mele mici, o fac sa se simtă atat de bine. Reacțiile ei imi dau seama ca inca este o fetița naiva. Dar nu este deloc asa, cu toate ca pare.

—Mai stii cand te-am băgat in detenție? o intreb.
—Da, oftează. Era a doua zi de scoala. Inca nu stiu motivul, chicoteste.
—Pai, nu ai scris nimic, si mai aveai putin si adormeai.
—Adam m-a pus sa alerg șase ture de teren pentru ca mama i-a spus sa dorm la el.
—Apoi te-am sărutat, iar tu mai aveai putin si imi dădeai si o palma, rad.
—Da, pentru ca nu era bine ceea ce se întâmpla. Mie atunci imi plăcea de Harry.
—Si uite ca i-am luat-o înainte, ii fac cu ochiul.
—Seara am fost la el la pregătire, iar după ce am terminat a început furtuna. M-a scos pe clădire, si stăteam in ploaie privind orașul, povestește zâmbind pal.
—Apoi ziua următoare nu ai venit la scoala, iar de atunci tu m-ai evitat o săptămana, chicotesc.
—Mi se pare corect, pufneste.
—Ți-am spus sa faci ce simți. Iar tu chiar voiai sa ma săruți atunci.
—Voiam, dar nu am făcut-o.
—Pentru ca il plăceai pe Harry?
—Nu. Pur si simplu era ciudat sa te sarut din a doua zi. Nu știam nimic despre tine.
—In săptămana aia m-ai enervat la culme, mormai.
—"La revedere, domnișoara Aaron", încearcă să-mi imite vocea râzând.
—"Pun pariu că este unul scund, chel, care scuipă mai mult în loc să vorbească,şi probabil o să şi adoarmă în timp ce încearcă să explice", spun cu o voce pițigăiată.
—A fost vina lui Adam, rade.
—Prima întâlnire in Ochiul Londrei, amintesc.
—Seara in care tu ai venit la mine. Chiar, de unde știai unde locuiesc?
—Adam.
—Normal, își da ochii peste cap.
—Ador seara in care am venit la tine.
—Știam ca suntem intr-o relație de cand am fost in excursie.
—A fost cea mai ciudata excursie, spun.
—Am crezut ca nu o sa ma salveze nimeni de acea persoana.
—Am auzit țipatul si știam ca esti tu. Nu te-aș fi lăsat acolo nici mort.
—Atunci a fost prima oară cand mi-a fost cu adevărat frica de ceva.
—Sau seara balului.
—Doamne, Claire se ținea numai după tine, rade. Pana i-ai spus ca esti gay.
—Era exasperanta, rad. Mi-a aflat numărul si imi dădea mesaje încontinuu.
—Nici eu nu îți dădeam mesaje. Vorbeam doar la telefon.
—Preferam să-ți aud vocea, decât sa citesc un simplu mesaj.
—Si acum imi amintesc perfect prima noapte cu tine, spune zâmbind.
—Ne-am grăbit, dar se pare ca nu ne-a afectat cu nimic asta.
—Mi-a plăcut.
—Si mie. Asta cred ca este un motiv pentru care m-am făcut profesor, zambesc amuzat.
—De ce?
—Sa le iau virginitatea elevelor, raspund si ii fac cu ochiul.
—Nu trebuia sa intreb, rade.
—Erai atat de naiva. Te supărai din orice, iar cand îți luam o floare imi mulțumeai o săptămana, chicotesc.
—Eram recunoscătoare, imi scoate limba.
—De asta îți luam cadouri, adoram sa te vad mereu zâmbind si fericita, raspund sincer.
—Cum ar fi inelul de ziua mea, rade. Doamne, chiar am crezut ca ma ceri in căsătorie.
—Trebuia sa îți fi vazut reacția, rad. Erai asa de uimita si nu știai ce sa spui.
—Normal!

Zambesc cand o vad rosie la fata, si o iau in brate, trantind-o pe spate si punându-ma peste ea. Rade cand o gadil cu pupicii pe gât, si imi cere sa ma opresc.

—Mi-a fost atat de dor de tine, spune punându-și mana pe brajii mei si privindu-mă in ochi.
—Nici nu ai idee cat de mult ți-am simțit lipsa.
—Mi-a spus Kai. Ai început sa bei din cauza asta.
—Trebuia sa fac ceva pentru a ma scoate din starea in care eram.
—Nu vreau sa ni se mai întâmple ceva.
—Înseamnă ca ar trebui sa locuim intr-o peștera, rad.
—As locui oriunde, numai sa fim fericiți.