Profu' de mate

Capitolul 37

Micuța vacanța de trei zile înapoi acasa a trecut extrem de repede. Nici nu am avut timp sa vorbim despre toate lucrurile care s-au întâmplat. Oricum, nu le-aș fi spus ca am paralizat, asta in niciun caz.

Acum, suntem am apartamentul "nostru", si il aștept pe Zayn sa se miște mai repede pentru ca vreau sa ma duc la sala de dans, pentru ai vedea iar, si eventual sa ma reîntorc.

—Sunt gata, sunt gata! spune si se încalță, uitându-se iar in oglinda.

Chicotesc si il iau de mana, ieșind din apartament. Harry este iar la Cara, nu m-ar mira daca se muta la ea.

Inchide usa iar eu chem liftul, venind repede.

—Nerăbdătoare? intreaba zâmbind.
—Da. As vrea sa ma reîntorc in trupa, raspund.

Se încrunta, si imi vine să-mi dau una, pentru ca lui nu i-am spus asta.

—Nici vorba! spune răstit.
—Haide! Chiar imi place ce fac, ma rog.
—Nu! Nu vreau sa se repete aceeași greșeala.
—Dar nu o sa se repete. Te rog!

Liftul ajunge la parter si ieșim din clădire, mergând pe jos.

—Eve, stiu ca îți place ceea ce faci, dar te rog, asculta-ma si pe mine o data. Nu vreau sa mai pățești nimic, iubito.

Oftez si murmur un "bine", iar el își pune mâinile pe obrajii mei, sărutându-ma pe frunte, apoi nas si buze.

—Te iubesc! spune.
—Si eu te iubesc! zambesc.

Il iau in brate si ma mangaie pe spate, apoi ne desprindem si mergem împreuna.

Ajunși in fata sălii, Zayn a spus ca ma așteaptă afara. Intru si merg la vestiare. Il vad pe Kai, iar ceilalți erau in sala, dansând.

Ma duc încet in spatele lui, si ii pun mâinile la ochi.

—Cine e? intreb amuzata.
—Mâinile astea reci si catifelate, le-am mai atins eu, spune si imi pipăie mâinile. Evelyn! raspunde si se intoarce cu fata la mine.

Ii zambesc iar el rămâne uimit, apoi ma ia in brate, învârtindu-ma de cateva ori.

—Doamne, nu-mi vine sa cred ca esti aici, pe picioarele tale! spune punându-și mâinile pe umerii mei.
—Stiu, zambesc.

Ne așezăm pe o banca din vestiar si începem sa vorbim. Au ieșit pe locul doi la concursul din Austria, si vor participa si peste doua luni la alt concurs.

—Nu vrei sa te întorci? ma intreaba.
—As vrea, dar Zayn nu prea este de-acord.
—Stiu ca ții cont mereu de ce spune el, dar el tine cont de ce îți dorești tu sa faci?
—Tine. Doar ca este mult prea protectiv.
—Mie mi se pare ca si cum te-ar tine in lanțuri. Mi-am dat seama ce fel de bărbat este inca de când te-am cunoscut, si chiar ma bucur ca ai dat peste unul ca el, dar pe bune acum, nu tot ce faci si nu tot ce-ți dorești trebuie sa decidă el. Esti păpușarul propriei tale vieți, tu îți alegi acțiunile, nu altcineva, spune serios si ma privește in ochi.

Cat de multă dreptate are.

—Promit ca ma voi gândi la tot ce mi-ai spus, raspund zâmbind usor.
—Ma bucur, spune si ne ridicam de pe canapea.

Il iau in brate si plec din vestiar. Ies din clădire, dar nu il mai vad pe Zayn.

Ma uit prin jur, si imi scot telefonul, spunându-l. Fir-ar! Imi baga căsuța.

Repet asta de inca doua ori, dar același lucru.

Aud niște pași in spatele meu, dar nu dau importantă, pana nu imi atinge umarul. Ma intorc spre acea persoana, si nervii pun stăpânire pe mine.