Profu' de mate

Capitolul 49

Am înțeles ca voi deveni mama, dar nu înțeleg cum de încape atâta mancare in mine. Pe bune, de azi-dimineață mănânc încontinuu. De la carne pana la fructe iar de la fructe pana la bomboane de ciocolata.

—Daca nu te opresti, sunt nevoit sa pun lacăt la frigider, spune Harry privindu-mă ciudat.

—Sunt gravida, atat îți trebuie, spun cu gura plina.

—Esti in șapte luni, mi se pare normal, dar tu...

Gesticulează din maini, negăsind cuvântul.

Ii scot limba si imi iau punga cu bomboane de pe masa, plecând in camera.

Zayn este plecat la facultate, defapt, trebuie sa apăra.

Relația noastră a rămas la fel, doar ca este putin mai rece, ceea ce știam ca se va întâmpla. Adică nu mai ieșim sa ne plimbam pentru ca este ocupat, si pentru ca este iarna. Acum fiind vineri, poate își face timp si de mine. Oricum, ieri a întârziat o ora. Asta pentru a stat de vorba cu acea Ana despre nu stiu ce proiect.

Aud soneria si ma ridic repede din pat, fugind pana la usa. El se descalta iar eu ma duc repede la el, si fix cand ajung in dreptul lui să-l iau in brate, ma împiedic iar el ma prinde imediat.

—Usor, iubito! spune grijuliu.

Chicotesc si il iau strâns in brate, iar el imi plusează un sarut in spatele urechii.

Il iau de mana si intram in camera.

—Wekeend-ul asta nu am nimic de făcut sau de învățat. Deci sunt tot al tau, zambeste.

Chitai fericita si imi pun mâinile pe obrajii lui, trăgându-l într-un sarut.

Rade in sarut si își pune mâinile pe obrajii mei.

—Ca face bebe? intreaba privindu-mi burta.

—Misca, mormai.

—Chiar, tu cat ai dormit azi-noapte?

—Nu prea am dormit. S-a mișcat toată noaptea. Am adormit spre dimineata pe la 4.

Se încrunta si mergem la pat. Își da jos hanoracul si rămâne in tricou. Se pune langa mine si își asează încet capul pe burta mea.

Imi bag mâinile in parul lui si il mângâi, timp in care el zambeste.

—Am gasit o scrisoare de-a ta de acum șapte luni, vorbeste.

Ma uit nedumerită la el, si se ridica din pat, scotand scrisoarea din geanta lui.

Mi-o da, ma uit pe ea, iar după ce imi aduc aminte, o las jos.

Am scris acea scrisoare vrand sa stie toate sentimentele pe care le avem cand eram cu el. Dar se pare ca a trecut șapte luni pana a citit-o.

—Oh, e tot ce pot spune.

—Nu știam ca ai simțit toate astea, spune.

—Nu știam ca nu stii asta, raspund.

Zambeste si se asează langa mine, dându-mi un sarut scurt pe buze.

—Ma duc sa fac dus.

Se ridica si pleaca, intrând in baie.

Iau scrisoarea si ma uit iar pe ea, apoi o bag in sertarul de la birou.

Ma așez in pat, iar telefonul ii suna. Il iau si vad ca a primit un mesaj de la Ana.

Stiu ca nu este frumos sa ma uit in mesajele iubitului meu, dar la ea chiar nu ma pot abține. Adică am scapat de Gigi si Perrie, iar acum dau peste ea. Stai. De unde are ea numărul ei?