Alarma suna neincetat, provocând zgomot in toată camera. Ma ridic imediat din pat, o opresc apoi ma duc la baie.
Aseară după ce am mai stat puțin cu Zayn la acea terasa, l-am rugat sa ma aducă acasă pentru a începe sa-mi fac bagajele. Am ajuns pe la vreo 9:30, iar el a insistat sa mai stea cu mine măcar pana la 10, apoi sa plece înapoi la petrecere. M-a ajutat cu bagajele, certându-ma când a văzut ca mi-am pus o lenjerie intimă roșie, si un maieu mai decoltat. Am decis sa o las balta si sa îmi facă el bagajele, pentru ca orice puneam eu, el scotea. Așa am ajuns cu doua perechi de blugi, negrii si trei bluze mai groase. M-am rugat ceva de el ca sa ma lase sa îmi iau machiajele, si pana la urma m-a lăsat.
Mi-am făcut rutina de dimineața, apoi am ieșit din baie si m-am dus la dulap, luându-mi schimburi. M-am îmbrăcat cu o pereche de blugi negri, cu talie înaltă si rupți in genunchi, apoi mi-am pus un maieu negru pe care l-am băgat in ei, si mi-am pus o cămășuță negra in carouri cu roșu, prinzând-o la talie.
M-am dus la oglinda si m-am dat cu fond de ten, pudra, rimel, tuș si un ruj mov, mat.
Telefonul a bâzâit, semn ca am primit un mesaj. Il iau de lângă perna, si mesajul era de la Harry care m-a anunța ca ajunge in fata casei mele in cinci minute.
M-am dat repede cu parfum, am luat geanta cu schimburi, si am ieșit dim camera, coborând scările.
—Ești gata, scumpo? întreaba tata ieșind din bucătărie.
—Da, Harr- adică profesorul trebuie sa ajungă, ma corectez repede.
—Sunt mândru de tine, sa știi asta, spune zâmbind.
—Știu, tata, răspund returnandu-i zâmbetul si luându-l in brate.Ma uit in living, sperând s-o văd si pe mama, dar se pare ca nu s-a trezit, sau e la munca.
—Sasha e la munca, chiar ii pare rău ca nu este aici sa te vadă, vorbește tata.
—Înțeleg, șoptesc.De ce i-ar părea rău? Ea mereu este la munca, orice mi s-ar întâmpla. Niciodată nu are timp de mine, munca ei fiind mult prea importantă de cât mine, sau Luke.
Ii zăresc mașina lui Harry ajungând in fata casei, si ii fac cu mâna lui tata, promițându-i ca il voi suna când ajung in New York.
Ies din casa, si Harry coboară din mașina, luându-mi geanta si punând-o in spate lângă a lui.
—Buna Eve! saluta si ma săruta pe obraz.
—Buna! răspund zâmbind.Urcam in mașina si o pornește, iar telefonul îmi bâzâie in buzunar.
Zâmbesc involuntar când văd cine mi-a dat mesaj, si il deschid imediat.
"Iubito, ești treaza?–Z"
"Da. Sunt in mașina spre aeroport.–E"
"Trebuia sa ma suni. Voiam sa îți aud vocea.–Z"
"Nu știam ca ești treaz. Ai ajuns târziu aseară, si am crezut ca dormi.–E"—Ești bine? întreaba Harry oprind la un semafor.
—Da. Sunt nerăbdătoare.
—Știu. O să-ți placa New York-ul.
—Ai mai fost acolo?
—Părinții mei sunt acolo. Merg destul de des la ei, raspunde pornind.Îmi întorc privirea iar la telefon, si văd alt mesaj.
"Sunt mereu treaz, când vinde vorba de tine. Nu era nicio problema.–Z"
"Nu voiam sa te supăr.–E"
"Iubito, tu niciodată nu m-ai supărat, un telefon pentru a ma anunța ca pleci, nu îmi făcea nimic, ci din contra, chiar ma bucura.–Z"
"Bine. De-acum așa o sa fac.–E"
"Nu o sa rezist fără tine pana mâine.–Z"—Ma gândeam după ce dai olimpiada, sa ne plimbam puțin prin oraș, am sa îți arat o groaza, vorbește Harry.
—Chiar vreau. Am auzit ca este un super parc de distracții acolo, spun entuziasmata.
—Da, chiar este unul, raspunde chicotind.
—Sau, dacă vrei, ma poți duce la muzeele de arta, spun încercând sa par mai serioasă.
—Chiar vrei? Adică am fost la ele, si sunt doar nișe picturi, o sa te plictisești, raspunde uitându-se scurt la mine.
—Nu vorbeam serios, credeam ca îți plac ție, răspund.
—Nu. Nu ma prea pasionează chestiile astea. Mie îmi place sa merg la starbook.
—Ce e acolo?
—Este un loc unde îți comanzi o băutura, si apoi te poți uita pe niște cărți. Este plină de cărți, defapt, explica.
—Deci, dacă îmi iau o băutura, primesc cartea pe gratis? întreb zâmbind.
—Nu, rade. O cumperi.
—Asta nu îmi mai place, mormai.
CITEȘTI
Profu' de mate
FanfictionPentru Evelyn Aaron, prima zi de şcoală a fost mereu una urâtă. Pentru că acea zi, era sfârşitul vacanţei, şi începutul plictiselii şi a stresului. Asta...până când află că doamna Emily Whiston, profesoara de matematică, iese la pensie pe caz de boa...