Pentru Evelyn Aaron, prima zi de şcoală a fost mereu una urâtă. Pentru că acea zi, era sfârşitul vacanţei, şi începutul plictiselii şi a stresului. Asta...până când află că doamna Emily Whiston, profesoara de matematică, iese la pensie pe caz de boa...
A trecut deja o săptămana. Dar a fost prima săptămana care am simțit ca a trecut atat de greu.
Imi este dor de el. Ii simt lipsa, dar m-am obișnuit. Cu greu, dar am facut-o.
Am vrut sa ma schimb, si asa ca, am început cu exteriorul, făcându-mi alta tunsoare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acum, ma simt altfel. Defapt, arat altfel, ma simt la fel.
—Bun, daca nu observi, am colindat tot mall-ul, oftează Harry cu plasele mele in brate. —Bine, bine. Mai avem timp si alta data, chicotesc.
Împărțim plasele, apoi ieșim din mall.
Mergem spre masina lui, si telefonul începe să-mi sune. Oftez si il scot din buzunar, dându-mi ochii peste cap când ii vad numărul lui Adam.
—Ce e Adam? intreb si bag plasele in masina. —E vorba de Zayn, spune repede. —Nu imi mai pa- —A făcut accident cu masina si este grav! ma întrerupe.
Ma opresc, iar vocea lui se aude ca un ecou in capul meu.
—Ce? intreb cu o voce sugrumată. —Vino! Te rog! spune si inchide telefonul.
Îngohid in sec, iar un nod mi se pune in gât, făcându-ma sa scap cateva suspine. Imi pun mana la gura, si încep sa plâng.
Asta nu poate fi adevărat. Nu are cum!
—Eve? Hei, esti bine? întreaba îngrijorat Harry. —Zayn... a-a f-făcut ac-accident, spun si ma las pe vine, punându-mi mâinile in cap.
Daca pătește ceva, este numai si numai vina mea.
—Ce? întreaba si își pune mâinile pe umerii mei, ridicându-ma.
Nu mai realizam ce se întâmpla. Auzeam doar 'accident' si nimic altceva.
—Du-ma la aeroport, spun respirând sacadat.
Da din cap si ma urca in masina, apoi urca si el. Accelerează, si ieșim din parcare.
Eram asa de speriata. Nu imi puteam imagina cum de a putut face accident. El nu era genul de om care sa facă asa ceva.
***
Harry a preferat sa nu vina cu mine, pentru ca nu voia sa încurce ceva. Mi-a spus doar ca sunt bine venită, atunci când ma voi intoarce.
—Adam, unde e Zayn? il intreb după ce ma desprind din îmbrățisarea lui, privindu-l cu lacrimi in ochi. —A fost adus acasă, dar inca este in coma. Părinții lui i-au cumpărat aparatele, spune.
Înghit in sec si ma urc imediat in masina.
Conducea repede, iar eu nu ma puteam gândi la nimic altceva, decât la Zayn. Doamne, te rog sa fie bine! Daca pătește ceva, jur ca ma voi duce după el.
