Profu' de mate

Capitolul 19

Ajunși acasă la Zayn, el a luat bagajele si am intrat in casa.

—Vrei sa mergem undeva in seara asta? întreaba.
—Nu vezi ce fata am? intreb si arat spre fata mea.
—Ce fata ai? E frumoasa, raspunde își își pune mâinile pe obrajii mei.
—Am câta mai vânătaia, mormai.
—Nici nu se cunoaște.

Oftez si il iau in brate. Imi las capul pe pieptul lui si el ma mangaie pe spate.

—Nu te-ai ținut de promisiune, vorbeste.
—Stiu, murmur.
—De ce nu m-ai sunat? întreaba așezându-ne in pat.
—Nu am avut când.
—Tot nu am înțeles ce s-a întâmplat.
—I-am spus tatei ca sunt însărcinată, si s-a înfuriat.
—Nici nu stii câte griji mi-am făcut când m-a sunt mama ta si mi-a spus ca esti la spital, spune si ma săruta pe tâmpla.

—Mi-a fost foarte frica, șoptesc la pieptul lui. Când am vazut sângele... am crezut ca a murit.
—Este bine acum. O sa stai la mine pana vei naște, apoi o sa plecam împreuna in New York.
—Promiți ca așa va fi? intreb cu ochii mari.
—Normal. Iubito, in aproape noua luni o sa formam o familie. Te iubesc mai mult ca orice si nu stiu ce m-aș face fara tine, spune încet mangaindu-ma pe cap.
—Si eu te iubesc, spun.

Ma săruta pe creștet si imi ridic privirea spre el, uitându-ma in ochii lui. Doamne cât de frumos poate sa fie! Sunt atât de norocoasa ca am dat peste un bărbat ca el.

—Unde ziceai ca vrei sa mergem? intreb zâmbind.
—Ori unde vrei tu, raspunde.
—Mergem in parc?
—Sigur.

Ne ridicam din pat si ma duc la bagaje, cautandu-mi cu ce sa ma îmbrac.

Imi iau o pereche de blugi scurți si un tricou alb. Zayn rămâne la fel, cu o pereche de pantaloni scurți si un tricou negru.

Parul il las pe spate, si încerc să-mi acopăr cât mai mult vânătaia de pe obraz, si reușesc într-un final.

Coboram scările si ieșim din casa. Mergem pe jos, ținându-ne de mana si bucurându-ne de ziua frumoasa.

—Si când te gândești ca așa o sa ne plimbam si peste cateva luni, spune zâmbind.
—Are de abia doua saptamâni, iar tu te gândești la asta? rad.
—De ce nu? Pun pariu ca este băiat, raspunde si se uita la burta mea.
—Nici măcar nu se observa, chicotesc.
—O să-ți fac câte o poza in fiecare luna sa vezi cum o sa evolueze sarcina.

Deja imi voi imagina făcând asta.

–Este fata, spun.
—Ba nu, băiat, neagă.
—De ce sa fie băiat? Ar fi mai frumos daca ar fi fata, ma contrazic cu el.
—Așa e. Dar gândește-te. Daca este băiat, o sa o protejeze pe sora lui, spune.
—Adică un alt copil, spun.
—Da, raspunde.
—Pe ala il vei face tu.
—Daca stai si o iei logic, eu l-am făcut pe asta, adică tu doar il ții într-un fel in chirie timp de cateva luni, raspunde gânditor.
—Poftim? Eu sunt cea care va tine sarcina, nu tu. Deci nu te mai umfla atât in pene, ma răstesc la el.
—Nu o fac. Spun adevarul, neagă.

Pufnesc si imi dau ochii peste cap.

—Ai noroc ca esti gravida, mârâie.
—Un mare noroc, rad.

Intram in parc, si vad mulți copii jucându-se. Imi aud numele strigat, si ma intorc in partea dreapta. O vad pe Betty alergând pana la mine, iar când ajunge o iau repede in brate.

—Buburuza, spun si o pup pe obrăjori.
—Zeni, spune si se uita râzând la Zayn.

Încep sa rad iar Zayn o ia in brate. Mătușa vine la noi si o salutam, apoi începeam sa vorbim.

—Tu chiar vorbești serios? ma întreaba uimita după ce i-am spus ca sunt însărcinată.
—Da, zâmbesc.
—Nici nu stii cât de bucuroasa sunt pentru tine, pentru voi, spune si se uita la noi zâmbind. Ce au spus ai tai? întreaba.
—Mama se bucura, iar tata... este si el oarecum fericit, mint.
—Sa vezi cât de fericita o sa fii tu când o sa-l auzi pentru prima data.
—Imi dau seama, rad.
—Ce crezi ca veți avea?
—Fata/băiat, spun in același timp cu Zayn.
—O sa fie fata, repet.
—Normal ca va fi băiat, spune fara sa ma bage in seama.
—Nu va conta când o sa fii in a noua luna, spune mătușa.