Profu' de mate

Capitolul 51

  Peste 6 luni.

Lunile au trecut repede. Însă, pe cat de repede au trecut, pe atat de mult eu cu Zayn ne-am răcit. Motivul: necunoscut mie. Cand termina cursurile de la facultate, el mai întârzie 2-3 ore. Iar cand il intreb, se enervează si tipa.

Este asa de acum doua luni, de cand am plecat in Londra. Însă, familia lui nu mai era chiar atat de incantata sa ne vadă de aceasta data. Părinții lui l-au luat de-o parte, spunându-i ca nu sunt buna pentru ei si pentru el. Asta din cauza religiei. Le este frica sa nu pățesc ce a pățit Perrie.

Simt ca relația noastră se va termina. Nu stiu cand, dar stiu asta.

Stăteam cu Kim in brate si eram in living, împreuna cu Harry si Cara. Cara este in 6 luni, iar burtica ei este destul de proeminentă. Sunt fericiți ca vor deveni părinți. Harry acum este pregătit sa fie tata. Au petrecut împreuna mult timp cu Kim. Ma bucur pentru ei.

Vorbeam despre nașterea lui Kim, dar sunt întreruptă de usa de la intrare. Pe ea intra Zayn, se uita la noi, apoi pleaca in camera.

Oftez si imi cobor privirea, uitându-ma la Kim.

—Esti bine? ma intreaba Cara.

—Sincer, nu stiu, raspund.

—Du-te la el, spune Harry.

—Ca sa ce? Sa ne certam iar? M-am saturat de asta, oftez.

—Ce este cu el?

—Nu stiu. De cand am fost in Londra, el nu mai este ca înainte. Părinții lui nu ma vor.

—Ce treaba are asta cu Zayn? Este adult, nu vad de ce ar conta decizia lor.

Tac si ma uit in gol.

I-o dau in brate pe Kim, si ma ridic.

Ma duc in camera, Zayn era deja schimbat si acum stătea in pat, uitându-se pe telefon. Nici măcar nu se uita la mine. Ma așez si eu in pat, uitându-ma la el. Imi dau ochii peste cap si ii iau telefonul, punându-ma toată pe el.

—Ce faci? se rasteste.

—Vreau sa stau cu iubitul meu, tu? mormai la pieptul lui.

—Da-mi telefonul, spune.

—Nu. Telefonul este mai important ca mine?

—Evelyn, da-mi telefonul! mârâie.

Ma ridic de pe el, uitându-ne unul la altul urat.

—Ce s-a întâmplat cu tine? intreb.

—Nimic.

—Tu nu erai asa! De ce te comporți asa cu mine?

—Asa cum? oftează dându-și ochii peste cap.

—Rece. Nu mai vorbesti cu mine, nici măcar nu ma privești.

—OK, raspunde ridicând din umeri.

—OK?

—Da-mi odata telefonul ala si pleaca!

Ochii mi se umplu de lacrimi, iar telefonul lui bâzâie in mana mea. Ma uit la el, mesajul fiind de ma Ana. "Normal ca vreau sa ne vedem azi! Te pup!-A"

Inima imi bătea puternic. Ma uit la Zayn iar el nu gesticulează nimic. Ii arunc telefonul si ma ridic din pat, ieșind din camera.

—Cum–plangi, spun Cara.

Imi strâng picioarele la piept, iar ea ma ia in brate. Oftează si ma mangaie pe spate, cerându-mi sa ma liniștesc.

—O sa se vadă cu Ana, suspin.