Capitolul 10

13.3K 595 305
                                    

  Dupa ce a plecat Zayn, am ramas singura cu Betty. Ma bucur ca doarme linistita, de obicei matusa se chinuie cu ea pana adoarme, insa in bratele lui Zayn, a adormit repede.

Cobor scarile, si imi simt telefonul vibrandu-mi in pantaloni. Il scot, si vad ca ma suna Harry.

-Da? raspund intrand in bucatarie.

-Buna, Eve!

-Buna zi- adica, buna! salut si imi dau o palma imaginara in cap.

-Asa, chicoteste. Ai treaba?

-Amm...nu.

-Putem sa ne vedem pentru niste fise?

-Acum nu pot. Stau cu nepoata mea de un an.

-Mhm, esti dadaca. Atunci, vin eu?

-Sigur.

Dupa ce il inchid, imi ia un mar din fructiera, dar il las jos cand o aud pe Betty plangand. Fir-ar! Fug din bucatarie si urc scarile, intrand in camera. Ma duc la pat si o iau in brate, mangaind-o pe spate.

-Shh, gata bebe.

Ies cu ea din camera si mergem in living, asezandu-ma pe canapea. Dau drumul la desene, ea fiind in poala mea. Sper ca pana maine, matusa sa o ia. Nu e ca nu imi place de Betty, o ador, doar ca nu pot si nici nu stiu cum sa am grija de ea.

Aud soneria, si ma ridic cu ea in brate, mergand la usa. O deschid, iar pe fata lui Harry apare mirare si amuzament.

-Iti sta bine, domnisoara Aaron, rade.

-Nu zau, spun.

Intra in casa, iar Betty chicotesc la orice miscare pe care o face.

-Te place, vorbesc incercand sa nu rad.

-Este fata, nu? intreaba privind-o.

-Da, de ce?

-Toate ma plac, raspunde facandu-mi cu ochiul.

Incep sa rad si scutur din cap, chiar are dreptate.

-Sambata este olimpiada, vorbeste dupa ce ne asezam pe canapea.

-Se tine in scoala?

-Amm...nu, raspunde ezitand.

-Dar?

-Pai...in New York.

-New unde? aproape tip.

-Da.

Clipesc des, si incerc sa procesez ce tocmai a zis. Toate olimpiadele la care am mers, se tineau la scoala, de ce tocmai acum se tin in New York?!

-Sa nu-mi zici ca nu mai mergi, pentru ca jur ca o sa te sechestrez, incearca el sa glumeasca.

-Nu am zis asta. Doar ca, e prea departe.

Nu zic ca nu m-ar lasa parintii, dar ce o sa zica Zayn?

-Stiu. Dar e una dintre cele mai importante olimpiade. Iar tu esti persoana perfecta! Asa ca, nu ma dezamagii, pentru ca esti preferata mea, spune privindu-ma in ochi.

"Preferata mea", cat de bine suna. Pacat ca este vorba despre "preferata mea" ca eleva la materia lui.

-O sa...ma gandesc, spun. Diseara iti dau raspunsul, continui.

Zambeste invingator si ofteaza usurat.

-Vreau sa aud un raspuns pozitiv, vorbeste cand se ridica.

Ridic din umeri si il conduc pana la usa.

-Maine vii la scoala, da? intreaba.

-Da.

Profu' de mateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum