Profu' de mate

Capitolul 38

A trecut o săptămana. O săptămana de când stau sechestrata in casa ăstuia. Nu ma lasa sa ies afara, nu am voie sa ii ating telefonul si toate laptopurile si calculatoarele au parola. De telefonul meu nici nu am ce zice, mi l-a luat inca din prima zi.

Am fost data dispăruta din a treia zi, si aproape in fiecare zi am apărut la televizor. Măcar acolo sa-l mai vad pe Zayn, sau restul familiei.

Imi e asa dor de ei. Imi este dor de Zayn. Enorm de dor. Vreau sa-l iau in brate si sa nu-i mai dau drumul. Ma bucur măcar ca mi-a spus ca ma iubește. As face orice pentru a scapa de aici, si de James.

—Roky! strig si ma las in jos, venind la mine.

M-am împrietenit cu el când a vazut ca nu sunt un pericol. A venit singur la mine, si de atunci oriunde ma duc prin casa vine si el.

—Esti un băiat bun, păcat de stăpân, spun mai tare cand intra si James in camera.

Stăteam in pat, iar Roky ocupa mai mult de jumătate.

Ah, da. Cireașa de pe tort. Ma obliga sa dorm cu el. Atât timp cat nu ma atinge, nu am nimic de spus.

Iar daca ii comentez, ma amenință ca il va omori pe Zayn. Cum am spus, sunt in stare sa fac orice, pentru al apăra pe Zayn.

—Roky, jos! spune.
—Nu, spun si il tin.

Il trag mai aproape de mine, iar el se asează peste mine, acoperandu-ma cu totul.

—Ce ii dai sa mănânce? intreb. Are o tona!
—Asta e rasa lor, rade.

Se asează in pat, dar Roky i-o ia înainte si nu il lasa.

—Caine! mârâie.
—Ai grija! il ameninț.
—Jos, acum! spune răstit.

Roky se da jos si iese din camera, iar James inchide usa după el.

Imi pun mâinile in sân, si il privesc încruntată.

Se pune in pat si oftează, apoi se uita la mine.

Își pune mâinile pe soldurile mele, si ma trage peste el.

—Lasă-mă! spun si încerc sa ma dau jos, dar ma tine forțat.
—Ți-am spus ce se întâmpla daca mi te mai împotrivești, spune.

Înghit in sec si ma las moale. Am devenit păpușa lui, iar el este păpușarul. Nu este drept! Eu sunt păpușarul propriei mele vieți, exact cum mi-a spus Kai.

—Saruta-ma, spune.

Ma aplec si il sarut pe obraz. Pufneste si își pune mana pe ceafa mea, lipindu-si imediat buzele de ale mele. Imi pun mâinile pe umerii lui, dar nu pot sa scap. Ma tine prea forțat. Încearcă sa intre in gura mea, dar nu il las, făcându-l sa mârâie. Își baga mana in parul meu si ma trage, făcându-ma sa deschid gura. Limba lui o atinge pe a mea, si ma trage si mai aproape de el. Cu o mana ma ținea de ceafa, iar cealaltă era pe spatele meu, ridicându-mi tricoul.

Încep sa ma panichez si rupe sărutul, buzele lui lăsând o dara pana la gât, unde începe sa mi-l sugă si sa muste. Suspin si mici lacrimi si fac loc in colțul ochilor, din cauza durerii pe care mi-o provoacă.

Nu ii mai spun nimic. O sa fac tot ce imi cere, pentru a-mi da drumul.

—Te vreau! spune in urechea mea.
—Daca fac asta, imi dai drumul? intreb.

Imi ridica fata si ma privește in ochi.

—Ți-o trag, si îți dau drumul peste o luna, raspunde.
—De unde sa stiu ca nu ma minți?
—Imi dau cuvântul, ai încredere.
—Bine. Atunci o voi face peste o luna, spun si ma dau de pe el.
—Nu. O faci acum, si îți dau drumul peste o luna.
—De ce?
—Pentru ca asa spun eu. Vreau sa ma bucur din plin de tine, spune si imi mangaie obrajii.