Profu' de mate

Capitolul 2

  Toată ora nu am mai comentat nimic. Nu pentru că nu voiam, ci pentru că profesorul stătea încontinuu cu ochii pe mine.

Imediat cum s-a sunat am aşteptat să plece profesorul, apoi am ieşit din clasa, aproape lovindu-l, din cauza că alergăm.

-Scuze! tip şi îmi văd de drum.

Fug până la sala de sport, ştiind că acolo îl găsesc pe Adam, şi chiar aşa şi este.

-Tu! ţip şi mă duc ameninţător spre el.

-Eu, spune şi aranjează saltelele.

-Era să dau de belea din cauza ta,mârâi şi îl împing, căzând pe ele.

Mă trage de mâna şi cad peste el.

-Ce ai făcut? întreabă amuzat.

-Mi-ai spus că noul profesor de mate are peste cincizeci de ani! Şi fix când îmi dădeam cu părerea despre el, Adonis în carne şi oase era în stânga mea! spun şi îi dau un pumn în umăr, însă nici nu-l simte.

-Ştiam că are douăzeci şi patru, însă nu credeam că vei face asta, rade.

-Dacă am probleme din cauza ta, jur că nu o să mai vorbesc cu tine până o să dau la Yale, spun zâmbind cu subînţeles.

-Dar nu o să intri...stai. Nici nu ştii în ce oraş e, trage concluzia.

-Exact! răspund zâmbind.

Mă ridic de pe saltea, şi îmi aranjez cămaşă. Aud uşa sălii deschizându-se însă nu dau importanţă, ştiind că este vreun elev.

-Salut, Smith! aud o voce pe care am ascultat-o timp de o ora, şi aproape mă înec cu aer.

-Malik, ce apariţie! salută şi Adam zâmbind şi privindu-mă cu subînţeles.

Mă întorc cu faţă la el, şi zâmbesc larg.

-Ce faceţi, profu'? întreb făcând cu mâna.

-Nu mai bine că ţine, domnişoară Aaron! răspunde amuzat de situaţie.

-Îmi dau seama că acum arăţi mai bătrân, chiar mai bătrân decât unul de cincizeci de ani, spune Adam amuzat.

-Unul chel, scund şi care, posibil, să adoarmă în timp ce predă, aşa mi se pare şi mie, răspunde privindu-mă amuzat.

-Pe bune? Chiar asta ai spus? mă întreabă Adam râzând.

-Îmi dădeam cu părerea. Nu e vină mea, ci a ta! îi spun punându-mi mâinile în san.

-Totuşi...

-De unde va cunoaşteţi? schimb subiectul.

-Am fost la acelaşi liceu, spune Adam. 

-Dar voi? întreabă.

-E vecină-mea. O ştiu pe afurisita asta, dinainte să meargă, răspunde Adam dându-şi ochii peste cap. 

Îmi simt obrajii roşind, apoi îmi scot telefonul şi văd că am un mesaj de la Louis: "Hai la cafenea."

-Te las, spun şi îl bat prieteneşte în piept.

-Unde mergi? mă întreabă.

-La cafenea, zâmbesc.

-Ai grijă, i-am promis mamei tale că te duc acasă, spune intenţionat ultima parte.

Îmi dau ochii peste cap şi nu îi mai răspund, ieşind din sala de sport, însă mă opresc când îmi dau seama că nu am nici un ban la mine. Zâmbesc malefic şi mă duc iar la el.

-Ce ai uitat? întreabă oprind ceea că discuta cu profu'.

-Da-mi bani, răspund zâmbind.

Îşi da ochii peste cap şi îşi scoate portofelul de la spate. Scoate de acolo câteva bacnote, şi îi iau portofelul.

-Ăştia îmi ajung! spun alergând din sala şi lăsându-l cu câţiva dolari în mâna şi gura căscată.

Bag portofelul în buzunar, apoi îmi scot telefonul vrând să-l sun pe Louis, însă îl văd pe domnul Styles. Firar! Bărbatul asta arată mai bine ce orice fotomodel, nici nu mă mir de ce predăbiologie.

-Bună ziua! îi spun zâmbind.

-Bună, Evelyn! răspunde returnandu-mi zâmbetul.

-Am auzit că nu o să mai fiţi dirigintele nostru.

-Da. Însă stai calmă, tot eu o să va predau biologie, răspunde chicotind.

Ştie că de anul trecut îmi place de el. Motiv pentru care, am cele mai bune note şi chiar am fost şi la o olimpiada la materia lui.

-Nici nu mă îndoiam de asta, spun roşind puţin în obraji.

-Mă duc să duc catalogul, dacă vrei putem merge în parcul de lângă şcoală pentru a mai vorbi, spune.

-Sigur, răspund zâmbind uşor.

Pleacă în cancelarie, şi îmi vine să sar în sus de bucurie. Doamne ajută-mă cu bunăciunea asta!

-Alo, domnişoară Aaron! îşi flutură mâna domnul Malik în faţă mea, aducându-mă cu picioarele pe pământ.

-Da? întreb clipind des.

-Aştepţi pe cineva?

-Aa, da. Pe domnul Styles, spun fără să gândesc.

-Domnul Styles? De ce? întreabă ridicând sprînceană dreapta atât de perfect.

-Amm...trebuie să vorbim. Despre...biologie, mint nu în totalitate.

-Să vorbiţi, sau să practicaţi?

Să practicăm? Chiar a pus întrebarea asta? Ei bine, aş practică cu tine puţin box în momentul de faţă, domnule Malik.

-Salut, Malik! apare la timp domnul Styles.

-Styles, da când nu te-am mai văzut! spune şi bate balma cu el zâmbind.

-Nu-mi spune că aţi fost la aceiaşi şcoală împreună, mormăi.

-Ba da, răspund amândoi odată.

Îmi dau o palmă imaginară în cap, şi schiţez un zâmbet, mai mult forţat.

-Sunt gata, mergem? mă întreabă.

-Da, răspund şi îmi mut puţin privirea spre domnul Malik.

Îi apare o încruntătura, iar ochii i se închid puţin la culoare, însă nu spune nimic, doar mă priveşte.

Ne întoarcem şi pornim spre ieşirea din şcoală, timp în care îi scriu lui Louis că nu mai vin în cafenea.

-Doritoare de noile ore al ultimului an? întreabă deschizând un subiect, care nu prea mă încântă.

-Doar mă ştiţi, răspund chicotind.

-Da, ai dreptate. Dar asta nu înseamnă că nu te poţi schimba acum.

-Chiar nu o fac.

-Unde vrei să mergi mai departe?

Stau puţin pe gânduri, şi e bună întrebarea asta. Nu m-am gândit până acum. Tot ce voiam, era să termin liceul şi după să mă distrez, dar pentru asta am nevoie de un loc de muncă, pentru a-mi asigura acea distracţie.

-Nu m-am gândit la asta, spun sincer.

-Mi se pare mie, sau pentru prima oară domnişoară Aaron nu ştie ce vrea să facă? întreabă râzând.

-Aşa se pare. Nu prea m-au interesat lucrurile ce ţin de şcoală.

-Şi atunci, cum se face că ai avut cea mai mare medie din clasa la mine? întreabă privindu-mă în ochi.

-Păi, ştiţi cum să explicaţi, mint.

Mai mergem puţin, iar când vedem o banca liberă la umbră, ne aşezăm pe ea.

-Da, nici eu nu o cred pe asta, spune râzând.

Firar ele de gropiţe din obraji! Şi ochii aia verzi ca jadul...Doamne! Îmi vine să îl iau în braţe şi să-l sărut. Dar nu o voi face.

-Am auzit de la Claire ce ai făcut azi-dimineaţă, schimbă subiectul privindu-mă suspicios.

-Nu a fost vină mea, spun repede. Luke mi-a spus că noul profesor are peste cincizeci de ani, şi...mi-am cam dat puţin cu părere adespre cum ar arată, spun ruşinată.

Începe să radă lăsându-se pe spate, punându-şi mâinile pe abdomenul care, pun pariu că e bine tonifiat.

-Doamne, Eve! Eşti o fiinţă tare impertinentă, spune încă râzând.

-O să o iau că pe un complimet, mulţumesc! râspun râzând.

-Ok, acum, zi-mi. Mai mergi la olimpiada la mine? întreabă serios.

-Amm...nu ştiu-

-Te-aş putea pregăti, mă întrerupe.

Să mă pregătească? La el acasă? Ce bine sună. Cred că domnul Malik a avut dreptate când a spus "vorbiţi despre biologie sau o practicaţi?".

-O să mă mai gândesc, răspund serioasă.

Afişează un zâmbet, apoi se uită în ochii mei.

-Ar trebui să plecăm, spune încet.

Dau din cap şi ne ridicăm, plecând la fel când am venit.  

Aici aveti link-ul grupului : https://www.facebook.com/groups/1228815873837802/