Profu' de mate

Capitolul 3

  Ceasul sună pentru a două oară, din cinci în cinci minute, însă somnul este mult prea profund pentru al opri. Am un vis mult prea frumos, pentru a-l întrerupe. În acelaşi timp, îmi sună şi telefonul, iar după ce îl caut prin aşternuturi, îl găsesc sub pernă. Îl deschid, şi îl închid la loc când lumina prea puternică  îmi intră în ochi. Mârâi şi lovesc ceasul, care a început iar să producă acel sunet enervant. Deschid telefonul şi Adam mă sună iar.

-Da? întreb cu vocea stinsă.

-E şapte. Mişcă din pat! ţipă.

-După ce mai dorm încă cinci minute, spun şi închid telefonul.

Oftez şi îmi închid ochii, gata să continui visul, însă uşa se deschide cu putere, lovind peretele.

-Ce leneşă, aud vocea lui Luke .

Îl aud cum se apropie de patul meu, şi imediat trage padura de pe mine. Mormăi şi strâng pernă în braţe.

-Ia să vedem ce ai prima oră, spune chicotind. Biologia, îl aud şi imediat mă ridic din pat, ducându-mă la orar.

-Hei! spun supărată când văd că a minţit.

-Bun. Te-ai trezit, remarcă râzând. Adam te aşteaptă jos, completează apoi pleacă din camera, lăsându-mă singură.

Mă uit iar pe orar, iar prima ora e sportul, apoi matematica şi după biologia. Plec la baie şi mă spăl pe faţă, neavând timp şi pentru dus. Pluc după la dulap, luându-mi de acolo pantalonii de trening gri, mulaţi, un maieu alb mulat pe care îl bag în pantaloni şi bluza costumului, gri.

Părul mi-l pieptăn, apoi mi-l prind într-o coadă de cal, sus. Mă dau apoi cu fond de ten, pudra, rimel şi balsam de buze. Îmi iau după schimburi: blugii negrii cu talie înalta şi un maieu negru puţin mai scurt, pentru a nu-l baga în blugi.

Mă dau cu parfum, îmi pun adidaşii roşii în picioare, iau geanta cu scumburi şi ies din camera. Cobor repede scările, mama şi tata fiind la muncă, iar Luke încă este în vacanţă până începe facultatea.

-Gata, spun zâmbind spre cei doi.

-Se putea şi mai rapid, comentează Adam.

-Se putea să nu comntezi? întreb dându-mi ochii peste cap.

Chicoteşte şi îmi face semn să mergem.

-Sora-mi-o după ce vii de la şcoală avem treaba, mă opreşte Luke.

-Ok, răspund şi ieşim din casă.

-Bun, mai avem douăzeci de minute până ajungem la şcoală, dacă alergăm putem ajunge în zece.

-Oricum am prima ora cu tine, deci zic pas, răspund şi merg normal.

-Ba o să alergi, dacă vrei să intrii o dată cu Styles-

-Fugi! tip şi o iau la goana.

Alergăm în acelaşi pas, iar după ce am trecut de trei străzi, deja nu îmi mai simţeam picioarele. Maşina domnului Styles trece pe lângă noi, aşa că măresc pasul. Opreşte în parcare şi iese din maşină, iar când sunt foarte aproape de el, mă împiedic în propriile picioare şi aproape cad, însă mă prinde el la timp.

-Uşor, Evelyn, spune ridicându-mă din braţele lui. Ce e în capul tău, Smith? îl întreabă pe Adam uşor amuzat.

-Nu e vină mea că nu are o condiţie fizică bună, răspunde ridicând din umeri.

-Dacă nu mă înşel, din ce am văzut ieri, prima ora este sportul, constată.

-Da. Vreau s-o trimit la cantonament, răspunde râzând.

În tot acest timp, mâna lui era pe spatele meu. Simt cum faţa îmi frige, însă nu vreau nici să mă clintesc din acest loc. Fix lângă noi vine o altă maşină, iar din ea coboară domnul Malik.

-Bună dimineaţa! salut zâmbind.

-Bună diminieata, domnişoară Aaron! răspunde zâmbind.

Da mâna cu fiecare, apoi îl văd scanandu-mă. Nu cred că trebuia să port pantalonii ăştia, astăzi.

Telefonul îmi sună, iar când îl scot din buzunar, îi văd numărul mamei.

-Ţine, îi spun lui Adam dându-i geantă.

Mă îndepărtez de ei, şi îi răspund mamei la telefon.

-Da?

-'Neaţa, scumpo. Ai ajuns la şcoală?

-Da, de ce?

-În seară asta eu şi tatăl tău nu o să putem veni acasă, iar Luke pleacă la un prieten. Te descurci singură, sau vorbeşti cu Adam?

-Mama, nu am cinci ani. Mă pot descurcă şi singură, răspund.

-Ok scumpo. Mai vorbim.

-Sigur, pa! spun şi închid telefonul.

Urăsc să stau singură acasă. Fix acum şi-a găsit Luke să plece la un prieten? Îi caut numărul în agenda, şi îl sun.

-Da?

-Mă laşi singură acasă? Ce fel de frate protector mai eşti şi tu? îl cert.

-Nu am spus niciodată că sunt protector, şi te poţi descurca şi singură.

-Normal că nu pot. De ce nu dormi în altă seară la el?

-Ţi-a spus mama că dorm la cineva? întreabă râzând.

-Da. Ia stai! Ai minţit-o? întreb.

-Da. Mă duc în club. Pentru că sunt un frate care ştie să se distreze.

-Te spun mamei.

-Nimănui nu-i plac pârâcioşii, mă ceartă.

-Fii serios! Ştii că nu-mi place să rămân singură acasă.

Îmi închide telefonul în nas, iar când mă întorc îi văd pe cei trei profesori, tăcând din gură şi privindu-mă. Cred că au cam auzit mică ceartă.

-Micuţei fete nu-i place singură noaptea, spune Adam râzând şi luându-mă în braţe.

-Ai grijă! îl ameninţ.

-Normal că nu poţi sta la mine, continuă zâmbind.

Mă uit amuzată la el şi ştiu că trebuie să-i sune telefonu. Aşa face mereu mama. Când este ceva legat de mine, fix pe el îl sună.

-De ce te uiţi aşa la mine? întreabă.

-Nu vrei să te uiţi la telefon? întreb.

Îşi scoată telefonul oarecum reţinut, iar când se uită la el, pe ecran apare numărul mamei.

-Jur că o să mă mut cât mai departe de tine, mârâie şi răspunde, plecând de lângă noi.

Domnul Malik pleacă în şcoală, spunându-ne că are nişte treaba, aşa că rămân cu Styles.

-Te-ai mai gândit la ce am vorbit ieri? mă întreabă întorcându-se spre mine.

Ce am vorbit ieri? Ah, da. Olimpiada.

-Da, răspund fără să gândesc.

-Şi vrei?

-Da.

Zâmbeşte, gropitele fiind acum în evidenţă.

-Eşti liberă în seara asta, pe la şase? inteaba.

Sună că o invitaţie în oraş, însă, firar! E doar o afurisită de pregătire la biologie.

-Da, doar că nu ştiu unde staţi.

-Nu e problema. Te iau din faţă şcolii, spune.

Dau din cap, şi vine Adam.

-Te urăsc pe tine, mică fiinţucă, spune.

-Sentimentul e reciproc, răspund zâmbind dulce.

Aud soneria şi plecăm din parcare. Întru înaintea lor în şcoală, şi alerg până la vestiarul fetelor. Îmi pun geanta şi telefonul pe băncuţă, apoi mă duc în curtea din spate.  

Aici aveti link-ul grupului : https://www.facebook.com/groups/1228815873837802/