Profu' de mate

Capitolul 22

Drumul spre casa de la cabana mi s-a părut mai scurt decât de dus. Asta pentru ca am ras si am vorbit tot drumul.

Am ajuns acasă pe la șase, Zayn nevrând sa ma ducă la mine. A spus ca am tot timpul mâine sa ma duc.

—Iubito, ma duc pana la magazin să-mi iau țigări, vrei ceva? întreaba si se încalță.
—Nu, raspund si ii zâmbesc.
—Bine. Vin repede, spune si ma săruta repede pe frunte, apoi iese din casa.

Ma duc la noi in camera, si închid usa. Nu ma simt obosita, dar nici chef de nimic nu am.

Fara sa vreau ma uit pe un dulap, si acolo vad o poza. Ma duc si o iau, iar când o vad ramân masca. Era o poza cu Zayn si o fata care ținea un copil in brate. Copilul acela seamănă leit cu cel din visul meu. Oare este copilul lui? Stai. Ce? Nu are cum sa fie. Zayn mi-ar fi spus asta. Dar de ce seamănă atât cu el?

Fara sa imi dau seama, țineam poza asta in mâine de minute bune, pana am auzit usa de la intrare. Am tresărit, si am încercat sa pun poza la loc, dar nu mai ajungeam.

I-am auzit pașii pe scări si am început sa ma panichez.

Usa s-a deschis, si m-am întors imediat cu fata la el, si cu mâinile la spate.

—Ai venit asa repede? intreb zâmbind.
—E aproape, spune si vine spre mine.
—Nu ai uitat...chestia aia? intreb si ma dau mai in spate.
—Ce chestie?
—Aia. Chestia aia, spun si ma fâstâcesc.
—Care chestie?
—Stii tu, aia.

Ma privește nedumerit si clipește des, apoi își coboară privirea spre mâinile mele.

—Ce ai la spate? întreaba.
—N-nimic, nimic, spun repede.
—Întinde mâinile, spune.

Închid in sec si întind mana dreapta, cu cealaltă ținând poza.

—Ambele, repeta.

Întind cealaltă mana, iar el oftează si vine in fata mea. Înghit iar in sec si ma dau mai in spate, pana lovesc peretele.

Ce ma fac acum?!

Duce mâinile la spatele meu, si prinde poza. O tin strâns iar el trage de ea.

—Da-i drumul, mârâie.
—Nu, spun si o tin mai bine.
—Eve, da-i drumul! se rasteste.

Imi las privirea in jos si dau drumul. Ia poza si se uita la ea, apoi fata i se schimba. Își inclesteaza maxilarul si strânge rama in maini, făcându-i-se albe.

—Unde ai găsit-o? întreaba furios.
—Pe dulap, spun încet.
—Si de ce dracului ai luat-o? tipa.
—Voiam sa vad ce e, raspund.
—Esti atât de curioasa! Te bagi mereu unde nu-ți fierbe oala!
—Imi pare rau!

Pune poza la loc si pleaca din camera, trântind usa cu putere.

De ce a reacționat asa? Ce înseamnă oare acea poza pentru el?

Oftez si ma așez in pat, uitându-ma pe pereți. Am dat-o in bara. Exact cum fac mereu.

Ma ridic hotărâtă de pe pat si ies din camera, coborând scările. Zayn era pe canapeaua din living si fuma din țigara, trăgând intens din ea.

Ma așez lângă el, si imi pun mana pe omoplatul lui.

—Lasă-mă Evelyn, mormăie.
—Imi pare rau, spun si il privesc.
—Esti atât de băgăcioasă uneori încât imi vine sa te iau la bătaie, spune si trage al fum.
—Stiu.

Scutura din cap si stinge țigara terminata, apoi se uita la mine. Inca era furios.

—Acum sigur o sa ma pui să-ți dau explicații pentru acea poza, spune si pufneste cu venin in glas.
—Doar daca vrei, spun.
—Acum trei ani, începe, am lăsat o fata însărcinată. O chema Perrie, si o iubeam nebunește. Copilul acela din poza, era al nostru. O chema...Ivye, spune si își inchide ochii.
—Zayn– încerc sa spun dar ma întrerupe.
—Au trecut doi ani de când nu am mai ținut-o in brate, continua. A murit într-un nenorocit de accident de mașina, mârâie.

Am rămas cu gura cascată. I-a murit fetița într-un accident.

—M-am despărțit de Perrie după ce am adus-o acasă de la spital, si am plecat din țara. M-am simțit mult prea vinovat, spune cu lacrimi in ochi.

Il iau strâns in brate si il mângâi.

—Nu a fost vina ta, ii spun.
—Stiu. Dar atunci nu mai puteam suporta asta. Eu eram la volan, si toți au crezut ca eu am produs accidentul. Asta pentru ca acel idiot care a intrat in noi a fugit, spune cu venin in glas.
—Imi pare rau, spun.
—Stiu.

Il mângâi pe spate iar el imi raspunde la îmbrățișare.

—Poate e mai bine asa, spune si se retrage din brațele mele.
—De ce spui asta?
—Daca Ivye inca trăia, eu nici nu mai eram aici. Deci nu te cunoșteam pe tine, si nu ajungeam sa cunosc limitele iubirii, pe care inca le descopăr, spune si ma privește fix in ochi.

Zâmbesc si imi unesc buzele de ale lui.

—Te iubesc mult! spun.
—Si eu te iubesc, inima mea!
—Sa stii ca vom avea si noi copii.
—Nici nu ma îndoiesc de asta, chicoteste.
—Multi, continui.
—Maxim doi, zice.
—OK, rad.

Își pune mâinile pe obrajii mei si ma săruta, împingându-ma pe spate. Chicotesc când se pune peste mine si ma pisca de spate. Il zgarii peste tricou, si geme peste buzele mele.

—Stii vorba aia, fa ce-ți place si fa-o des, spune in urechea mea si imi ridica tricoul.
—Si ție ce-ți place? intreb rânjind.

Se uita la mine, si zambeste in colțul gurii. Ma musca de buza, si gem.

—Stii, spune.
—Ba nu, neg.
—Imi place sa ți-o trag, spune direct.
—Puteai s-o spui altfel, spun inrosindu-ma in obraji.
—Imi place sa fiu direct.

Imi dau ochii peste cap si il împing de pe mine. Ma ridic de pe canapea si urc repede scările, pentru ca stiu ca este in spatele meu.

Intru in camera iar el trântești usa. Ma apuca de mana si ma lipește cu spatele de pieptul lui tare, zâmbind discret.

—Se pare ca ție îți place să-ți dai ochii peste cap, pentru ca o faci des, spune si ma strânge de maini.
—Daca nu as face asta, nici nu ai mai face 'aia', atât de des, raspund.
—Nu fi atât de sigura, chicoteste.
—Te-ai uitat prea mult la "Fifty shades of Grey". Numai el avea o problema cu ochii, mormai.
—Iar Anastasia era mult prea băgăcioasă si naiva, exact ca tine.
—Poftim?!
—Exact! A stiu cum s-o domine, si asa a ajuns drăguța Anastasia, păpușa lui.

Ma desprind din brațele lui, si il privesc urat, timp in care el ma privește zâmbind.

—Nu sunt păpușa ta! spun.
—Nu, nu esti. Dar te-am dominat, si asa obțin mereu ce vreau, raspunde.
—Ba nu! neg. Daca Anastasia a fost atât de naiva, eu nu sunt!
—Nu mereu. Ea era in căutarea experiențelor noi, atâta tot, ridica din umeri
—Nu imi zi ca ai in casa o camera ca aia, spun si ma strâmb.
—Nu, rade. Dar buna idee.
—Nici sa nu te aud, ma răstesc.

Chicoteste si își pune mâinile pe soldurile mele, vrând sa ma sărute dar intorc capul.

—Azi nu, mrs. Grey, spun si il împing.
—O sa vii tu la mine, draga Anastasia, spune zâmbind. Asa cum faci mereu.
—Acum nici sa nu te vad, marai roșie in obraji si trec de el pentru a ieși din camera, dar ma prinde de mana.
—Ți-am spus, sunt direct. Am crezut ca ai observat asta de opt luni de zile, spune chicotind.
—Ei bine nu imi place, asa ca nu o mai fa.

Rade si își bagă capul in scobitura gâtului meu, plasând săruturi dulci acolo.

—Te iubesc, spune.
—Si eu.

Poza de la media este acea poza găsită.

Aici aveti link-ul grupului : https://www.facebook.com/groups/1228815873837802/