Pentru Evelyn Aaron, prima zi de şcoală a fost mereu una urâtă. Pentru că acea zi, era sfârşitul vacanţei, şi începutul plictiselii şi a stresului. Asta...până când află că doamna Emily Whiston, profesoara de matematică, iese la pensie pe caz de boa...
Se pare ca Harry adora inaltimea. Si spun asta pentru ca apartamentul lui este la etajul 95. Tot nu inteleg de unde are atatia bani.
-Deci, asta e camera ta, spune si imi lasa bagajul jos.
Ii zambesc si ma uit apoi prin incapere. Este mare si luminoasa.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Bine, poate prea mare. Insa ador deja cum se vad celelalte cladiri.
-E minunata, spun. Dar, stii ca nu pot sta aici decat cateva zile.
-De ce nu? Mai intai o sa cunosti mai bine orasul, iti iei un loc de munca, apoi mai vedem.
Dau din cap si el pleaca din camera.
Oftez si imi iau valiza, o pun pe pat, si încep sa despachetez. Ma încrunt când observ o foaie printre haine, si o iau. O intorc pe partea cealaltă, iar ochii mi se umplu de lacrimi. Este o poza cu mine si Zayn. Doamne, cat de fericiți eram. Ochii lui erau atât de strălucitori si bucuroși. Imi e asa de dor de el. Dar încerc sa nu imi mai fie. O sa fac tot ce pot pentru a uita de el. Orice.
—Eve, îți e foame? întreaba când intra in camera mea. —Nu, raspund si imi șterg repede lacrimile. —Esti bine? întreaba se se apropie de mine.
Îngrămădesc poza in haine, apoi ma intorc cu fata el.
—Plângi? —M-am lovit... de pat, mint si ma frec la ochi. —Sigur doar atat? —Da, da. Sunt bine.
Schițează un zâmbet si pleaca.
Iau o gura mare de aer, si ma intorc la despachetat.
Oare acum ce face? Plânge? Distruge? Bea? Lovește? ... Ma urăște? De ce intreb asta? Sigur ma urăște. Doar am plecat. Am preferat sa fug.
Gata! Nu ma mai gândesc la el.
Bag valiza sub pat, apoi iau hainele si le bag in dulapul mare.
Ma duc la baie si imi dau jos hainele, intrând in cabina de dus. Las apa calda sa imi curgă pe corb, si ma las in jos. Nu imi dădeam seama daca plang, sau daca apa imi intra in ochi, probabil amândouă.
Am luat șamponul si mi-am spălat parul, acum o sa miroasă a parfum bărbătesc. La fel si corpul meu.
După ce m-am clătit bine, m-am șters si mi-am pus pijamalele pe mine, ieșind apoi din baie.
Telefonul imi bipaia, dar era din cauza ca nu mai avea baterie. Desigur, încărcătorul era la el.
Am oftat si am ieșit din camera, căutându-l pe Harry.
L-am găsit in bucătărie. Avea o pereche de pantaloni de trening, gri, si doar atat. Mereu i-am admirat tatuajele.
—Harry, vorbesc. —Hm?
Se intoarce cu fata la mine, si cu o tigaie in mana.
—Clătite? întreaba zâmbind. —Faci clătite la doua dimineata? intreb amuzata. —Da... si stiu ca o sa mănânci si tu, raspunde. —Nu refuz clătitele. Imi poți împrumuta încărcătorul tau? Al meu este- —Sigur, ma întrerupe zâmbind. Este la mine in camera pe măsuța de lângă pat. —Mersi, spun zâmbind si plec.
Intru la el in camera, care este la fel ca a mea, si ma duc la măsuță. Ii vad încărcătorul si il iau, apoi plec.
Imi bag telefonul la încărcat, si vad ca ma suna Adam.
—Da? —Ai ajuns? —Da, raspund. —Unde stai? —Poveste lunga. M-am întâlnit cu Harry in aeroport si stau la el, oftez. —Ai făcut ce?! —Nu am chef acum de explicații. S-a întâmplat ceva de m-ai sunat? —Oh, da. —Ce? —Pai, m-am trezit acum doua ore cu un profesor de matematica la usa. —Si? —Este terminat Eve, oftează. —Ca eu sunt mai bine, stii? intreb ironica. —De ce nu ai stat să-l asculti? El a spus c-o iubește ca prietena. Atat. —Si sărutul? Nu a încercat deloc sa se împotrivească. —A fost un șoc pentru el. —Si ca un șoc pentru mine. —Doar... încearca sa vii mai repede acasă. Are nevoie de tine. —O sa ma mai gândesc, oftez si închid telefonul.
Imi închid ochii strâns, scăpând cateva lacrimi. Doar gândul ca el este terminat din cauza mea, ma distruge. Dar nu am ce face. In ultimile luni doar ne-am certat din chestii banale. Cu fiecare cearta, sufeream si mai mult. Chiar daca ne împăcăm si ajungeam in brațele lui.
Fara să-mi dau seama, mângâiam tatuajul si zambeam. Si chiar daca nu o sa mai fim împreuna, nu o il șterg. El a însemnat enorm de mult pentru mine. Si nu o da uit asta niciodată.
—Eve? întreaba Harry intrând in camera. Dormi? —Amm... nu, spun si imi șterg lacrimile. —Vii sa mănânci clătite? —Da.
Ma ridic din pat si trag o gura mare de aer, apoi ies din camera.
Ne așezăm la masa, si pune farfuria cu clătite pe mijloc.
—Frișca? întreaba. —Nu. Zayn adora sa mănânce clătite cu frișca, mormai. —Stii, semeni mult cu o fosta iubita, spune. —Cum asa? —Pai si ea era tot fata. Cam asta ai făcut tu acum, raspunde râzând. Sunt mulți care adora sa mănânce frișca cu clătite. —Bine, dar el era mai special, spun si imi pun mâinile in sân. —Da, normal, spune ironic și-și da ochii peste cap.
Chicotesc la reacția lui, apoi încep sa mănânc.
La a treia deja ma simțeam plina.
—Nu mai pot, cred ca ma duc sa ma culc, spun si ma ridic de pe scaun. —Atunci, noapte buna! spune cu gura plina de frișca. —Noapte buna, chicotesc.
Intru la mine in camera si ma pun in pat, trăgând patura peste mine. Imi închid ochii, dar ii deschid imediat cum aud un tunet puternic.
Trag patura mai mult peste mine, si imi strâng ochii. Urăsc furtunile. Iar acum sunt singura. Furtunile erau mai blânde când ma aflam in brațele lui.
Suspin si ma intorc cu spatele la geam. Alte tunete umplu camera tăcută, provocând un ecou.
Imi dau patura la o parte si ma ridic din pat. Ies din camera, iar in apartament era bezna. Înghit in sec si ma duc in camera lui Harry.
—Harry, șoptesc când ajung lângă pat si il zgâlțâi de mana. —Mm? —Pot sa dorm cu tine? Imi e frica de furtuni. —Sigur, mormăie.
Ma așez, si ma bag in el. Își pune mana pe spatele meu, iar eu imi pun mâinile pe pieptul lui cald.
Nu sunt brațele pe care le prefer, dar e bine si asa.
Aici aveti link-ul grupului : https://www.facebook.com/groups/1228815873837802/
