Profu' de mate

Capitolul 46

  Zayn mi-a dat un tricou de schimb, si ne-am așezat in pat. Părinții lui au spus ca nu vin pana dimineata, deci o sa fim singuri intr-o vila imensa. Nu stiu de ce, dar ma cam sperie casa asta.

—Cred ca ma duc sa fac un dus, spune si se ridica din pat.

—Eu ma duc jos, mi-am uitat geanta pe canapea, ma ridic si eu.

Ma duc la usa si o deschid, vrand sa ies. Ma opresc mecanic cand vad o umbra langa scari, iar cand clipesc, dispare.

—Sau poate ca o sa stau aici, spun si închid usa repede.

—S-a întâmplat ceva? ma intreaba.

—Daca îți spun, promiți ca nu ma faci nebuna?

—Promit.

—Casa asta este bântuita, spun repede.

—Poftim? rade.

—Am vazut o umbra langa scari, iar cand am clipit nu mai era! gesticulez din maini.

—Iubito, cred ca esti prea obosita, spune si imi mangaie obrajii, privindu-mă in ochi.

Oftez si dau din cap, luându-l in brate.

—Poți sa faci dus mai tarziu? Imi este cam frica.

—OK, raspunde si ma săruta pe frunte.

Ne așezăm iar in pat, dar de data asta sunt jumate peste el.

—Iubito, nu am fantome in casa, chicoteste.

—Iti jur ca era o umbra langa scari.

—Ce ai zice daca ai dormi putin?

—Ma faci nebuna? ma răstesc.

—Nu, baby. Doar obosita.

Mormai si imi închid ochii, strângându-i tricoul in pumni.

—Zayn? aud un strigat de pe hol, si imi măresc imediat ochii.

Ma ridic in capul patului si imi pun mâinile după gâtul lui Zayn, lipindu-ma cu totul de el.

—Ah, fir-ar! Am uitat si de ea, spune si se ridica din pat.

—Unde te duci? intreb speriata.

—Iubito, este Safaa, sora mea.

Se duce la ușa si o deschide, in fata ei fiind o fetița in jur de 10 ani.

—Safaa! zambeste si o ia in brate, învârtind-o de doua ori.

—Zayn! Mi-a fost dor de tine! zambeste si ea, strangandu-l in brate.

—Safaa, ea este Eve, spune si se uita la mine.

—Buna! zambesc.

—Buna! spune rușinoasa. Ea este iubita ta? il intreaba in șoapte pe Zayn.

—Mhm.

—Esti prea urat de ea, chicoteste.

Zayn pufneste in ras, iar ea pleaca din camera, spunându-i ca in seara asta doarme la o fata pe nume Emma.

—Uratule, chicotesc.

—Eu, urat?! Înseamnă ca nu te-ai uitat in oglinda, spune si se asează la loc langa mine.

—Nu sunt urâta! Tu esti!

—Urato! ma împinge.

—Uratule! il împing si eu.

Mârâie si ma împinge iar, iar eu ma pun peste el, trăgându-l de par. Ma trage si el, începând apoi sa ne luam la bătaie.