Profu' de mate

Capitolul 14

—O sa il nenorocesc! repeta mama pentru a zecea ora in seara asta, fataindu-se de colo-colo prin camera lui Zayn.
—Nu, șoptesc privind-o.
—Poftim?! tipa.
—Am spus nu, repet.
—Tu te auzi ce vorbești? se rasteste la mine.
—Da, mama. Harry...adică...nu merita sa stea toată viața, cum spui tu, in închisoare, ii iau apărarea.
—Cum poți spune asta?! Nu vezi in ce hal te-a adus? întreaba si îmi apuca mana bandajată, scuturand-o.

Suspin si îmi trag mana. Zayn stătea lângă mine si nu spunea nimic, dar știu ca după ce va pleca mama, sigur o sa ne certam.

—Te-a răpit, iar apoi și-a bătut joc de tine! Trei ore ai stat pe patul de spital pana te-ai trezit, iar acum îmi spui ca nu merita sa stea toată viața in pușcărie?! Merita chiar sa fie omorât pentru ca s-a atins de o minora, care ii mai era si eleva! continua cu aceeași tonalitate.
—Știu. Dar el nu e așa! ma răstesc si eu.
—Atunci cum e? In niciun caz, nu este un om sănătos la cap!
—Il cunosc de patru ani. Nu ar fi făcut asta daca era conștient.
—Ii iei acum apărarea? întreaba cu răceala in glas.
—Nu. Spun ca il cunosc destul de bine, încât știu ca nu ar face asta daca ar fi conștient.
—De unde știi?
—M-a dus la el acasă pentru pregătirea la biologie, si nu mi-a făcut absolut nimic. Am mers la New York pentru olimpiada si am stat in aceeași camera. De ce nu a făcut-o atunci?! Îți spun eu! Era conștient! spun răspicat.
—Poftim?! întreaba Zayn încruntat si furios.

Înghit in sec si îmi mut privirea spre mama. Se uita mirata la noi, apoi scutura din cap.

—OK. O sa ma gândesc. Dar sa nu crezi ca il voi lasă atât de ieftin, spune mama si iese si din camera.

Cobor din pat si ma duc după ea, pentru a o conduce.

—Vreau sa stai la Zayn, pana rezolv cazul asta, spune mama oprindu-se in fata ușii.
—Te rog, nu fi atât de rea. Băga-l pentru doua, trei luni, dar apoi da-i drumul, o rog.
—O sa fac asta pentru tine. Daca nu te-aș asculta, el ar putrezi acolo, raspunde cu venind in glas.
—Când il iei?
—Mâine, după prânz.

Dau din cap si o iau in brate, mulțumindu-i.

Pleacă, si simt un gol in stomac când știu ce va urma. Urc scările cu o oare care reținere, iar când ajung in fata ușii, trag aer in piept si intru.

Zayn era in picioare, iar când am închis usa a venit rapid spre mine. Mi-a ridicat brutal bărbia, făcându-ma sa ma uit in ochii lui.

—Ai dormit cu el in același pat? întreaba furios, cu maxilarul încleștat.
—Eu–
—Raspunde! tipa.
—Da.
—Si de ce m-ai mințit?
—Pentru ca știam ca vei face așa, raspund si ma dau in spate.
—Mi-ai spus ca ați avut camere separate! Cum m-ai putut minți in fata, Evelyn?! mârâie.
—Si ce voiai sa fac? Sa îți spun ca nu au mai fost camere libere si ca a trebuit sa dorm cu el? Îmi pare rău, nu am putut! ma răstesc si eu.
—Puteați sa plecați la alt hotel!
—Nu mai aveam timp!

Își strânge palmele in pumni, si ma împinge in perete. Mâinile lui erau presate dur peste umerii mei, iar eu încercam sa il îndepărtez, însă nu puteam.

—Mi-ai promis ca nu ma vei înșela, iar tu ai dat greș, vorbeste aspru.
—Nu am făcut-o! raspund.
—Crezi ca mai pot crede asta? întreaba pufnind.
—Cum crezi ca te-am înșelat, poți crede si asta!
—Nu încerca sa te joci cu mintea mea, pentru ca nu îți merge.
—Nu o fac! Daca te-aș fi înșelat cu Harry, fii sigur ca acum nu eram aici, ci cu el!

Mârâie si îmi strânge mâinile cu putere, facandu-ma sa scrânteac. Ma uitam cu lacrimi in ochi, in ochii lui si ii vedeam limpede ura din ei. De ce nu ma crede? Nu mint cu nimic. Este mult prea posesiv, iar eu nu ii pot face fata.