Pe aripile vantului

12

Operaţiile războiului se desfăşurau cu succes în cea mai mare parte, dar lumea încetase să mai spună "încă o victorie şi războiul s‑a sfârşit", întocmai cum încetase să mai spună că yankeii sunt nişte laşi. Acum toţi îşi dădeau seama că yankeii erau departe de a fi laşi şi că vor mai fi necesare multe victorii până să fie înfrânţi. Totuşi, victoriile câştigate de confederaţi în Tennessee sub comanda gene­ralului Morgan şi a generalului Forrest, şi triumful celei de a doua bătălii de la Bull Run erau rezultate vizibile, ca nişte capete de yankei scalpate în faţa cărora nu puteai decât să dansezi de bucurie. Dar pentru aceste capete se plătise scump. Spitalele şi casele particulare din Atlanta erau pline de bolnavi şi de răniţi şi numărul femeilor în doliu creştea mereu. Şirurile monotone de morminte de soldaţi, din cimitirul de la Oakland, deveneau cu fiecare zi mai lungi.

Valoarea monedei confederate scăzuse neliniştitor, iar preţul alimentelor şi al îmbrăcăminţii creştea în propor­ţie inversă. Intendenţa militară cerea atâtea alimente, încât mesele din Atlanta începeau să se resimtă. Făina albă era rară şi scumpă, şi turtele de porumb luaseră locul biscui­ţilor, al conturilor şi clătitelor. În măcelării nu mai era carne de vacă aproape deloc şi foarte puţină de berbec, şi chiar şi aceasta costa atât de mult încât numai bogaţilor le dădea mâna s‑o cumpere. Totuşi, exista încă destulă carne de porc, ca şi pui de găină şi legume.

Blocada instituită de yankei în jurul porturilor Con­federaţiei devenise mai riguroasă, şi articolele de lux ca ceaiul, cafeaua, mătăsurile, balenele pentru corsete, apa de colonie, jurnalele de modă şi cărţile erau rare şi scumpe. Chiar pânzeturile cele mai ordinare ajunseseră să se vândă la preţuri fabuloase şi, spre marele lor regret, doamnele erau silite să‑şi poarte rochiile din sezonul trecut. Războaie de ţesut acoperite de praf fuseseră date jos din poduri şi aproape în fiecare salon se găseau suluri de stofă ţesută în casă. Toată lumea, soldaţi, civili, femei, copii şi negri înce­pură şi poarte stofe ţesute în casă. Cenuşiul fiind culoarea armatei confederate, stofele cenuşii dispărură aproape cu totul, şi postavul cafeniu îi luă locul.

Spitalele duceau lipsă de chinină, calomel, opiu, clo­roform şi iod. Pansamentele de in şi de bumbac erau prea preţioase ca să fie aruncate după întrebuinţare; toate doamnele care erau infirmiere la spital aduceau acasă coşuri de feşe pline de sânge, ca să le spele, să le calce şi să le ducă înapoi, spre a folosi apoi altor bolnavi sau răniţi.

Pentru Scarlett însă, de curând ieşită din crisalida văduviei, războiul nu însemna decât veselie şi petreceri. Chiar micile lipsuri în materie de îmbrăcăminte şi hrană nu o supărau, atât de fericită era că se află iar în lume.

Când se gândea la tristul an care trecuse, cu zilele lui monotone, viaţa i se părea că se desfăşoară acum într‑un ritm trepidant. Fiecare zi putea aduce o nouă aventură pasionantă, în fiecare zi făcea cunoştinţă cu alţi bărbaţi care‑i cereau îngăduinţa să vină s‑o vadă, să‑i spună cât e de drăguţă şi că e o onoare pentru ei să se bată şi poate chiar să moară pentru ea. Deşi îl iubea pe Ashley din toată inima, asta nu o împiedica să se poarte în aşa fel încât mereu alţi bărbaţi să o ceară în căsătorie.

Războiul, prezent peste tot, adusese în relaţiile mon­dene o plăcută lipsă de maniere ceremonioase, pe care persoanele mai în vârstă o priveau îngrijorate. Mamele vedeau cum bărbaţi străini veneau în vizită la fiicele lor fără scrisori de recomandare, şi nimeni nu ştia bine cine sunt. Îngrozite, mamele îşi surprindeau fiicele ţinându‑se de mână cu aceşti bărbaţi. Doamna Merriwether, care nu‑şi sărutase bărbatul decât după nuntă, nu voi să‑şi creadă ochilor când o surprinse pe Maybelle sărutându‑l pe René Picard, micul zuav, şi consternarea ei crescu când Maybelle refuză să ceară iertare şi să se ruşineze. Chiar faptul că René îi ceru imediat mâna nu schimbă pentru ea lucrurile. Doamna Merriwether credea că Sudul aluneca vertiginos spre o totală decadenţă morală, şi lucrul acesta îl repeta foarte des. Celelalte mame o aprobau călduros şi dădeau vina pe război.