Pe aripile vantului

41

Când ultimul rămas‑bun fu rostit şi ultimul huruit de roţi şi tropot de copite se stinse în depărtare, Scarlett se duse la masa de scris a lui Ellen şi scoase un lucru strălu­citor, pe care îl ascunsese noaptea între hârtiile îngălbenite ce se aflau în nenumăratele ei sertăraşe. Auzindu‑l pe Pork smiorcăind în sufragerie pe când punea masa pentru cină, îl strigă. El veni, cu faţa‑i neagră şi tristă, ca a unui câine pierdut şi fără stăpân.

— Pork, zise ea severă, dacă mai plângi, am să... am să plâng şi eu. Încetează odată.

— Da, domnişoa'ă Sca'lett. Am să‑nce'c. Da' de fieca'e dată când înce'c, mă gândesc la domnu' Ge'ald şi...

— Nu te mai gândi. Pot să suport lacrimile celorlalţi, dar nu pe ale tale. Poftim, zise ea, începând să plângă, vezi? Nu pot să te văd plângând, fiindcă ştiu cât l‑ai iubit. Suflă‑ţi nasul, Pork. Am un cadou pentru tine.

În ochii lui Pork se aprinse o flacără pe când îşi sufla nasul, dar era mai degrabă politeţe, decât interes.

— Îţi aminteşti de noaptea când ai fost împuşcat în picior fiindcă ai furat găini dintr‑un coteţ?

— Doamne sfinte, domnişoa'ă Sca'lett! Niciodată n‑am...

— Ba da, aşa că nu mai minţi după atâta vreme! Îţi aduci aminte că ţi‑am spus că o să‑ţi dăruiesc un ceas pentru credinţa ta?

— Da, domnişoa'ă Sca'lett, mi‑amintesc. Da' c'edeam c‑aţi uitat.

— N‑am uitat. Poftim!

Şi‑i întinse un ceas masiv de aur, frumos lucrat, în relief, de care atârna un lanţ cu brelocuri.

— Domnişoa'ă Sca'lett! strigă Pork. Da' e ceasu' lu' domnu' Ge'ald! l‑am văzut uitându‑se la el de un milion de o'i!

— Da, e ceasul tatii, Pork, şi ţi‑l dau ţie. Ia‑l!

— O, nu, domnişoa'ă Sca'lett! şi Pork se dădu înapoi îngrozit. E ceasu' unui domn şi a fost al lui domnu' Ge'ald. De ce să mi‑l daţi mie, domnişoa'ă Sca'lett? Ceasu' t'ebuie să fie al micului Wade Hampton!

— E al tău. Ce‑a făcut Wade Hampton pentru tata? L‑a îngrijit când era bolnav şi slăbit? L‑a spălat şi l‑a îmbrăcat şi l‑a ras? L‑a apărat când au venit yankeii? A furat pentru el? Nu fi prost, Pork. Tu meriţi ceasul şi tata m‑ar aproba. Ia‑l!

Luă mâna lui neagră şi îi puse ceasul în palmă. Pork îl privi respectuos şi, încet‑încet, încântarea i se răspândi pe faţă.

— Pent'u mine, domnişoa'ă Sca'lett?

— Da.

— Atunci, vă mulţumesc.

— Vrei să‑l iau la Atlanta, să‑l graveze?

— Ce‑nseamnă să‑l "g'aveze"?

Vocea lui Pork sună bănuitoare.

— Adică să pun să scrie ceva pe capac... de pildă: "Lui Pork, bun şi credincios servitor, de la familia O'Hara..."

— Nu, mulţumesc, domnişoa'ă Sca'lett. Nu e nevoie de "g'ava'e". Pork se retrase cu un pas, ţinând strâns în mână ceasul dăruit.

Scarlett surâse puţin.

— Ce‑i, Pork? Ţi‑e teamă că nu ţi l‑aş aduce înapoi?

— Da, domnişoa'ă Sca'lett. Mi‑e f'ică. Poate vă schim­baţi gândul.