Pe aripile vantului

5

Era zece dimineaţa. Pentru luna aprilie era o zi caldă şi lumina aurie a soarelui năvălea strălucitoare în odaia lui Scarlett, pătrunzând prin perdelele azurii ale ferestrelor largi. Pereţii de culoare gălbuie erau plini de lumină şi mobilele masive de mahon luceau roşii ca vinul; podeaua strălucea ca sticla, afară de locurile unde o acopereau covoarele, formând pete vii de culoare.

În văzduh se şi simţeau primele adieri ale verii geor­giene, când căldura primăvăratică cedează cu greu locul arşiţei nemiloase. O căldură dulce năvălea în odaie, înmi­resmată cu parfumuri catifelate de flori nenumărate, de copaci abia înmuguriţi, de pământ umed de curând arat. Prin fereastră, Scarlett putea vedea mulţimea strălucitoare a şirurilor gemene de narcise galbene care mărgineau aleea cu pietriş, tufişurile aurii de iasomie răsfirându‑şi ramurile înflorite până la pământ, ca o crinolină.

Păsările, mierlele şi gaiţele, învrăjbite ca totdeauna pentru stăpânirea magnoliei de sub fereastra ei, se ciondă­neau; gaiţele cu glas strident şi acru, iar celelalte cu voci dulci şi plângătoare.

O dimineaţă atât de radioasă o chema de obicei pe Scarlett la fereastră; atunci îşi rezema braţele pe pervazul lat şi se îmbăta de miresmele şi zgomotele Tarei. Azi însă nu dădea decât puţină atenţie soarelui sau cerului azuriu; nu‑şi spunea decât: "Mulţumesc lui Dumnezeu că nu plo­uă". Pe pat era întinsă rochia de bal, de mătase verde ca mărul, cu garnitura de dantelă ecru, gata să fie împache­tată într‑o cutie mare de carton, spre a fi transportată la Doisprezece Stejari, ca să fie îmbrăcată înainte de începe­rea balului; Scarlett însă se strâmbă la vederea ei. Dacă planul ei reuşea, nu va purta seara rochia. Cu mult înainte de începerea balului, ea şi cu Ashley vor fi în drum spre Jonesboro spre a se căsători. Întrebarea chinuitoare era – ce rochie să poarte la picnic?

Ce rochie îi va scoate mai bine farmecele în evidenţă şi o va face să pară mai irezistibilă lui Ashley? De la ora opt încerca şi arunca rochii după rochii şi acum stătea descurajată şi necăjită în pantalonaşi de dantelă, în cache‑corsef de olandă şi trei jupoane spumoase de olandă şi dantelă. Rochii aruncate zăceau împrejurul ei pe jos, pe pat, pe scaune, în grămezi vii de culori şi panglici desfăcu­te.

Cea de organdi roz cu eşarfa lungă tot roz îi stătea bine, dar o purtase vara trecută când Melanie fusese în vizită la Doisprezece Stejari şi sigur că o va recunoaşte. S‑ar putea să fie destul de răutăcioasă să i‑o spună. Cea de mătase neagră, cu mânecile bufante şi cu gulerul "princesse" de dantelă, îi scotea minunat în relief pielea albă, dar o făcea să pară puţin mai matură. Scarlett îşi privi îngrijorată în oglindă chipul de şaisprezece ani, aşteptându‑se parcă să vadă zbârcituri şi o bărbie cu muşchii căzuţi. N‑ar fi bine să pară bătrână, pe lângă Melanie, cu dulceaţa ei atât de tinerească. Cea de muselină cu dungi de culoarea levănţicăi era frumoasă, cu aplicaţii mari de dantelă şi fileu la poale, dar nu se potrivea cu genul ei. S‑ar potrivi cu profilul delicat al lui Carreen şi cu faţa ei spălăcită, dar Scarlett simţea că ei îi dădea un aer de şcolăriţă. N‑ar fi bine să pară ca o şcolăriţă în faţa Melaniei, o persoană cu o ţinută atât de demnă. Cea de tafta verde în carouri, plină de volane mărginite de panglici verzi de catifea, era foarte frumoasă, de fapt rochia ei preferată, fiindcă dădea ochilor o culoare verde ca smaraldul. Dar, din nefericire, avea o pată de grăsime în faţă, pe corsaj. Sigur, ar putea prinde broşa drept peste pată, dar poate că Melanie are ochi ageri. Mai rămăseseră doar rochii de bumbac de diferite culori, pe care Scarlett însă nu le găsea destul de festive pentru această împrejurare, şi rochia de muselină verde cu flori­cele pe care o purtase în ajun. Era însă o rochie de după‑amiază. Nu era nimerită pentru un picnic, fiindcă avea mâneci scurte şi bufante şi corsajul era decoltat ca pentru o rochie de bal. N‑avea însă altceva de purtat. La urma urmei, nu îi era ruşine de gâtul, de braţele şi de pieptul ei, chiar dacă nu era cuviincios să le arăţi dimineaţa.