Pe aripile vantului

34

A doua zi dimineaţă, soarele apărea din când în când printre norii pe care vântul îi gonea pe cer, sfâşiindu‑i; cercevelele şi lemnăria casei, zgâlţâite de răbufnirile vântului, scârţâiau şi gemeau. Scarlett mulţumi lui Dumnezeu că oprise ploaia care căzuse toată noaptea, gândindu‑se ce s‑ar fi ales din rochia ei de catifea şi pălăria cea nouă. Acum, când surprindea fugare petece de cer albastru, mo­ralul i se ridică. Se chinui să stea în pat, prefăcându‑se bolnavă, icnind şi văitându‑se, până ce mătuşa Pitty, Mammy şi unchiul Peter plecară spre doamna Bonnell. Când auzi, în sfârşit, închizându‑se poarta şi se găsi singură în casă, în afară de bucătăreasă care cânta undeva prin odăile din spate, sări jos din pat şi‑şi scoase hainele noi din dulap.

Somnul o odihnise şi o întărise şi, din străfundurile sufletului ei împietrit, trase curajul de care avea nevoie. Perspectiva de a se măsura cu un bărbat, cu orice bărbat, era ceva care‑i stimula energia şi, după luni şi luni de zile de luptă cu atâtea greutăţi, la gândul de a înfrunta în sfârşit un adversar precis, pe care va reuşi poate să‑l învingă, simţea o senzaţie de plăcere.

Nu‑i fu prea uşor să se gătească singură, totuşi reuşi şi, după ce‑şi puse pălăria cu penele cochete, se repezi în odaia mătuşii Pitty spre a se controla în faţa oglinzii celei mari. Ce frumoasă era! Penele de cocoş îi dădeau un aer puţin obraznic şi catifeaua verde a pălăriei îi scotea în relief strălucirea ochilor, care căpătau aproape culoarea smaral­dului. Cât despre rochie, era luxoasă, elegantă şi în acelaşi timp impunătoare. Era minunat să ai iar o rochie frumoa­să. Era atât de plăcut să te simţi frumoasă şi dorită. Scarlett se plecă înainte, îşi sărută chipul în oglindă, apoi râse de gestul ei copilăresc. Puse şalul de caşmir al lui Ellen şi‑l potrivi în jurul ei, dar culorile cam veştede, care nu se potiveau cu verdele rochiei, îi dădeau un aer sărăcăcios. Deschise dulapul mătuşii Pitty, scoase o pelerină neagră de stofă, pe care Pitty n‑o purta decât duminica, şi şi‑o puse pe umeri. Îşi prinse în urechi cerceii de diamante pe care‑i adusese de la Tara şi‑şi mişcă puţin capul ca să judece efectul produs. Cerceii scoaseră un clinchet plăcut şi Scarlett îşi zise că în prezenţa lui Rhett nu va trebui să uite să‑şi mişte cât mai des capul. Clinchetul cerceilor place întotdea­una bărbaţilor şi dă femeilor un aer vioi.

Ce păcat că mătuşa Pitty n‑avea alte mănuşi decât acelea pe care le luase cu ea! Fără mănuşi, o femeie nu se putea simţi distinsă, dar Scarlett nu mai avusese mănuşi de când plecase din Atlanta. Şi muncile grele de la Tara îi aspriseră atâta mâinile, încât într‑adevăr nu erau frumoase la vedere. Nu putea însă face nimic. Va lua micul manşon de lutru al mătuşii Pitty şi‑şi va ascunde mâinile. Scarlett socoti că manşonul va da ultima notă de eleganţă ţinutei ei. Văzând‑o, nimeni n‑ar putea să‑şi închipuie cât de încol­ţită de sărăcie şi nevoi era.

Important era ca Rhett să nu bănuiască nimic. Trebu­ia, cu orice preţ, să‑l facă să creadă că vizita ei fusese determinată numai de simţăminte afectuoase.

Scarlett coborî scara în vârful picioarelor şi ieşi din casă fără a fi observată de bucătăreasă, care continua să cânte. Spre a scăpa de privirile vecinilor, coti pe o străduţă lăturalnică şi se aşeză o clipă pe o piatră în faţa unei case în ruine, cu speranţa că o trăsură sau o căruţă binevoitoare o va duce până la ţinta expediţiei ei.

Soarele se juca de‑a v‑aţi ascunselea cu norii, trimiţându‑şi strălucirea înşelătoare, în timp ce vântul înfiora dantela pantalonaşilor lui Scarlett, făcând‑o să tremure. Îşi strânse cu un gest nerăbdător pelerina mătuşii Pitty în jurul umerilor şi, în clipa când era gata s‑o pornească resemnată pe jos spre cazarma yankee, văzu apropiindu‑se o căruţă hodorogită trasă de un catâr leneş. Pe capră era aşezată o bătrână care priza tutun pe nas, cu pielea tăbăcită de vânt şi ploi. Se ducea înspre primărie şi o primi fără prea mult chef pe Scarlett să se aşeze lângă ea. Se vedea că toaleta tinerei femei, pălăria ei, manşonul, nu‑i erau pe plac.