Instinct

Partea 1

- Ești sigur că o lași aici pur și simplu? Nici nu știe exact cum a ajuns aici din lumea ei.
- Este simplu , legenda porții ascunse din acea groapă este adevărată. Nu știu de ce s-a deschis tocmai acum portalul dar voi avea grijă ca nimeni să nu mai pășească pe aceste tarâmuri și cel mai important , nimeni să nu părăsească această lume. Iar secretul trebuie păstrat cu orice preț.
- Ai dreptate. Voi avea grijă de fată așa cum m-ai rugat. Îi voi bizui pe cei mai buni pentru a o antrena și învăța. Iar în scrisorile mele nu voi ezita să o menționez.
- Așa să fie , majestate.

Aud pași de dincolo de ușa de lemn. Unde sunt? Mă simt foarte obosită , tot ce îmi amintesc este că un bărbat înalt , bine sculptat , cu trăsăturile feței bine definite. Părul lung și de-o culoare cu zăpada , iar ochii gri. M-a salvat de acea creatură , acea umbră cu patru mâini și doi ochi sclipitori de culoare albastră. Din câte am auzi mai-nainte am ajuns din greșeală aici , printr-un portal.
Mă ridic în poziție de șezut și mă uit prin jur , căteva paturi simple cu așternuturi albe. Ușa se deschide scoțând un scârțâit enervant. În încăpere își face apariția o femeie cu părul șaten și îmbrăcată elegant. O studiez mai cu atenție și îi observ coroana strălucitoare din vărful capului. Poate nu sunt din această lume dar știu cum trebuie să mă port în prezența unei regine. Mă ridic din pat și îngenunchez plecându-mi capul în fața ei.

- Sunt încântată să văd că îmi acorzi respectul cuvenit rangului meu în ciuda faptului că nu știi unde te afli , cum ai ajuns aici sau cine sunt eu de fapt. - Îmi zâmbi călduros și îmi făcu' semn să mă ridic. - Cum te numești , copilă?
- Mă numesc Skyler , majestate.
- Sunt regina Evangelin și te afli în regatul numit Lirya. Contele Julian Aris te-a salvat noaptea trecută de acel demon al umbrelor și mi te-a lăsat în grijă. Sunt conștientă de faptul că nu ești din această lume, dar întoarcerea ta este imposibilă. Te vom învăța obiceiurile și speciile care se găsesc în lumea noastră. Vom descoperi ce fel de puteri ai și în funcție de acestea vei fi antrenată de cei mai buni luptători ai mei.
- Înțeleg. Dar eu nu am nici un fel de puteri. Sunt un om obișnuit.
- În lumea ta poate , dar când ai ajuns pe meleagurile noastre ai fost înzestrată de către zei cu puteri magice. Nu îți amintești?
- Îmi cer iertare majestate. Dar nu îmi amintesc decât acel demon și chipul salvatorului meu.- Îi explic cu vocea puțin tremurândă.
- De frică și confuzie, ai stârnit un foc în pădure. - Rămân șocată la cuvintele reginei. Dar aparent nu pare deranjată că am dat foc unei păduri sau că nu mă vede ca pe o amenințare. - Akor , Mente. Intrați vă rog. - Continuă îndtreptându-și privirea către ușă apoi din nou spre mine.

Și-au făcut apariția două bestii. Mai exact o încrucișare a omului cu o bufniță albă și o panteră neagră.
- Ei sunt gărzile mele de corp.

Akor

Mente