Fuck buddies (boyxboy)

17.

Ess.

—Mâine e ziua ta, constată șatenul în timp ce înfige furculița în mâncare, privindu-mă curios cu privirea și zâmbind discret.

Mă strâmb nemulțumit, trecându-mi limba peste buze. Când am mai reușit să îi spun și asta? Doamne, ce guraliv mai sunt. E categoric, știe mult prea mult despre mine, mă simt precum ultimul idiot. Nu îmi place să mă deschid în fața cuiva, ar trebui să o las mai moale.

—Mda, veni răspunsul meu sec, încercând să închei subiectul dat.

Nu îmi plăcea absolut deloc noțiunea de „ziua mea", deoarece nu este absolut deloc o zi a mea. Este o zi precum toate celelalte, fără absolut nici o schimbare. Așa a fost în fiecare an, nu are rost să schimbăm ceva acum. Atât, de aceea preferam ca nici să nu o sărbătoresc. Făceam 21 de ani, dacă nici la 20 nu am făcut-o, acum care ar mai fi rostul?

—Ar trebui să o sărbătorim, murmură rezemându-și fața în palmă, în timp ce mă examină plictisit cu privirea.

Mă încrunt și dau negativ din cap. Nicidecum, nu îmi place să sărbătoresc. Aș vrea doar să trec prin această zi precum prin oricare altă zi complet normală. Sper că nu cer prea mult.

—Nu vreau, îi răspund direct și sorb o gură de apă din pahar.

Își da ochii peste cap și se strâmbă, de parcă răspunsul meu nu era chiar pe gustul lui.

—Ești plictisitor, Kai, pronunță cuvintele puțin cam deranjat.

Pufnesc neamuzat și mă ridic de la masă. Degeaba minte, cel mai probabil caută un motiv doar ca să bea sau să distreze cu prietenii lui, atât. Oricum, speram și Serena să uite că este ziua mea. Ea nu muncește, deci nu are banii ei proprii și neapărat se va simți prost sa nu îmi cumpere cadou sau sa cumpere din banii mei. Cine naiba a inventat ca ziua de naștere trebuie sărbătorită anual? Doar o risipă de timp și bani.

—Se mai întâmplă, îi replic și mă apropii de chiuvetă.

Iau farfuria mea goală, deoarece Tyler încă nu a terminat din a mânca, și o așez în chiuvetă cu gândul de a o spăla mai târziu. Probabil după ce va termina și șatenul, fac și eu curat pe aici, dar nu prea își dădea silința în momentul acesta. Mănâncă foarte, dar foarte greu, ce naiba. Până termină el prânzul, deja e ora cinei.

Auzim o bătaie în ușă, astfel că îmi șterg mâinile de un prosop și mă apropii de ușa de la intrare. Mă întreb cine ar putea fi, însă primesc rapid răspunsul la întrebare în momentul în care deschid ușa și îl văd pe Zan, fratele mai decent al familiei Cross. Îl salut și îl las sa intre înăuntru, bărbatul zâmbind scurt și salutându-mă înapoi.

—Tyler, de ce nu mi-ai spus despre ce s-a întâmplat ieri dimineață? Cum de toată lumea știe, până și Eftimia, dar propriul frate nu? Ți-am spus deja de câteva ori că dacă este vorba de poliție, să îmi spui, se încruntă și își încrucișează brațele la piept, începând direct în momentul în care intră în bucătărie.

Înghit în sec, puțin inconfortabil de faptul că eram martor la conversația lor. Mă simțeam cam ciudat, având în vedere că ei nu prea dădeau doi bani de faptul că mai sunt și alte persoane și discutau despre orice le trecea prin cap. Nu este prima dată, până la urmă, dar oricum.

—De fapt, am uitat, îi răspunde pe un ton serios Tyler și își rezemă fața în palmă, încât să fie în stare să mănânce în continuare, dar și să îl poată privi pe fratele său.

Zan luă o gură adâncă de aer și își trece degetele prin păr, fixându-l cu privirea pe fratele său. Părea vizibil nemulțumit de răspunsurile pe care le primea, dar indiferent, își masca destul de mine frustrarea. Oricum, Tyler nu a făcut absolut nimic greșit ieri dimineață. Bine, i-a cam spart nasul lui Ash și a trebuit să discutăm cu poliția pentru acest lucru, dar până la urmă, familia Cross are legături destul de strânse și bune. Nu l-a afectat absolut deloc. Mai ales că am ajutat acele două persoane, deci am făcut un bine.