Fuck buddies (boyxboy)

45.

Nu-ți mai dau drumul niciodată, dar de data aceasta, promisiunea este pe bune.

×

—Scumpule, despre ce vorbești, mai exact? Clipi apăsat și își trece degetele prin părul meu, coborându-le ușor spre obrazul meu.

Iau o gură de aer și îmi frământ materialul hainei ușor cam agitat, deoarece chiar mă simțeam inconfortabil. Atingerile sale îmi aduceau fiori electrizanți și îmi ofereau un sentiment ciudat. Eram foarte confuz, nu înțeleg la ce se referea prin faptul că nu are habar despre ce vorbesc, când este destul de clar despre ce. Sigur se simte suficient de bine după accident? Îmi este frică să nu i-se fi întâmplat ceva. Mă simțeam ușor cam jenat vorbind despre acest lucru.

—Um, adică? Încerc să înțeleg ce își dorește mai exact din partea mea, deoarece poate doar eu înțelegeam greșit, niciodată nu poți ști.

—Pe cine plac eu? Mă fixează cu privirea și îmi ia mâna în a lui, arcuindu-și o sprânceană, iar eu înghit în sec agitat la remarcarea gestului său.

Folosise un ton atât de serios, deci cât de confuză era situația cu adevărat? Cumva îmi trec câțiva fiori pe șira spinării, iar eu îmi întorc privirea spre el, privindu-i ochii. Pe cine place el, deja a uitat sau? Era o situație foarte ciudată.

—Pe Mil, șoptesc răspunsul și înghit în sec.

În momentul în care spun răspunsul, îmi umezesc buza inferioară cu limba, apoi las un oftat abia auzit să îmi părăsească buzele. Șatenul încă era abia trezit după două zile în care nici măcar nu a fost în stare să se miște, sunt complet sigur că este confuz, astfel că nu prea este în stare să gândească limpede în momentul acesta. Nu vreau să pun presiune asupra lui, astfel că încercam să răspund cât de simplu cu putință, deși sincer să fiu, îmi era frică. Modul în care tocmai s-a comportat chiar acum cu mine fusese atât de copleșitor, încât îmi era frică de faptul ca acest comportament să nu fie doar din cauza faptului că încă nu se simțea chiar suficient de bine. Poate doar a încurcat ceva, iar acest gând mă speria ușor.

—De unde până unde? Pune întrebarea uimit și se încruntă la auzul răspunsului meu, mutându-și privirea într-un punct mort din cameră, de parcă ar încerca să își pună gândurile în ordine.

—La restaurant te-am întrebat dacă o placi pe ea și ai afirmat, explic stânjenit și îmi trec degetele prin păr, fără curajul de a îl privi în ochi, iar cumva privirea îmi alunecă nu prea timidă spre buzele sale.

Clipi scurt și se ridică în mâini, deși îi era recomandat să stea culcat, continuând să îmi țină mâna în a sa. Își ridică palma și afișă un zâmbet, în timp ce îmi ciufuli părul copilăros. Mă simțeam chiar ușor ciudat și jenat de comportamentul său, deși inima începe să îmi bată și mai tare. Nu trebuia să stea așa, nu era bine pentru modul în care era rănit, probabil îl și durea încă.

—Atunci am vorbit de tine, prostuțule. Credeam că este destul de evident, nici nu m-a mirat când am considerat că mă întrebi despre tine. Și totuși, cum de ai ajuns la concluzia încât să mă întrebi că simt ceva pentru tipa aia? Își arcuiește o sprânceană și chicotește amuzat.

Îmi întorc tot corpul spre el în momentul în care aud prima propoziție. Înseamnă că... Tyler mă place...? Nu visam cumva? Era prea ciudat pentru mine să se întâmple ceva în modul în care vreau eu. Deci rezultă că el în noaptea respectivă mi-a spus că mă place pe mine, iar eu am considerat în tot acest timp degeaba că șatenul este îndrăgostit de complet altă persoană? Doamne, ce idiot sunt câteodată. Rezultă că l-am târât degeaba la întâlniri, iar în momentul acesta până și cuvintele bărbatului cum că eu nu îi iau sentimentele în serios aveau noimă. Chiar ar suna penibil să îi spui cuiva că sentimentele pe care le are pentru tine nu au legătură cu conversațiile voastre, în special după ce v-ați culcat împreună.

—Eu- mă placi pe mine? Murmur cuvintele șocat și îmi trec limba peste buze. Credeam că o placi pe ea pentru că mereu când pomeneam de faptul că vreau să mă întâlnesc cu ea, te comportai ciudat, îmi mut privirea jenat.

Se întinde spre mine și deși era destul de nepotrivit acest comportament când era mult mai bine pentru gâtul lui să stea nemișcat, lui nu îi păsa și își lipi scurt buzele de ale mele într-un sărut cast. Zâmbi peste ele și își lipi fruntea de a mea, lăsând o distanță exagerat de mică dintre buzele noastre. Deși nu a durat decât câteva secunde, respirația îmi era ușor neregulată, iar toate gândurile mele pur și simplu date peste cap.

—Nu era evident? Și totuși, este ușor cam amuzant faptul că ai considerat că o plac pe tipa aia pe care am văzut-o de maxim 2 ori față de tine cu care, efectiv, locuiam împreună și încă ne mai și culcasem de câteva ori, își arcuiește o sprânceană și pufnește amuzat.

Sunt cum obrajii îmi iau foc, dacă mai era posibil acest lucru deja. Îi simțeam respirația pe pielea obrajilor mei, iar degetele îmi mângâiau ușor pielea obrazului meu.

—Da, însă împotriva unei fete, e cam greu de câștigat, știi? Nu am sâni sau fund-

—Mmm, de ultima nu sunt chiar atât de acord, zice, iar eu îl lovesc cu cotul ușurel și dânsul pufnește amuzat.

—Plus că (,) cu mine nu poți ieși liber afară, ar fi greu ca prietenii tăi să afle că ești gay, este și clar de ce am crezut că o placi pe ea. Nu pot să mă compar cu o fată, mai ales când sunt primul băiat cu care ai fost, îi explic ușor agitat și stânjenit.

Își dă ochii peste cap și se așază confortabil la locul lui iar, apoi îmi ia mâna în a sa iar și își încrucișă degetele cu ale mele, fără să rupă contactul vizual cu mine.

—Nu îmi pasă că nu ești fată. Nu poți să te compari cu una, deoarece ești mult mai bun. Chiar dacă nu ai sâni, este un bonus, pot să te îmbrățișez mai strâns, nu? Plus că ești foarte adorabil și sexi chiar și fără caracteristici feminine. Probabil acest lucru chiar m-a făcut să mă îndrăgostesc de tine și mai mult, iar de prieteni dă-i dracu, ce îmi trebuie mie dacă nu o să mă accepte? Nu vreau să mă ascund, decât dacă nu vrei tu asta, desigur. Fratele meu știe că te plac, cât timp el mi-a acceptat orientația, altă părere nu îmi trebuie, Kai, zâmbi discret și își ridică brațele în aer, în semn de a îl îmbrățișa.

Simt cum obrajii îmi iau foc, dar totuși accept să îl îmbrățișez.  Nu mai aveam puterea de a spune ceva, deoarece mi-se părea atât de... nu știu, însă eram acum convins că Tyler se știe la cuvinte mult prea bine și mi-se părea efectiv adorabil și genial. Eram și ușor impresionat de faptul că a reușit să îi spună fratelui său, deoarece eu încă nu am avut curajul să îi spun Serenei.

—Îmi pare rău pentru cum m-am comportat cu tine. Nu știam că tu credeai ca îmi place de altcineva și aveam impresia că doar îți bați joc de mine cu „nu are nici o legătură cu noi", mă strânge puternic, lipindu-și scurt buzele de fruntea mea.

—Ești încă slăbit, Tyler, trebuie să fii atent, îi zic, iar el surâde scurt. Este okay, probabil și eu în cazul tău aș fi reacționat în așa mod, înroșesc pentru a suta oară.

—Nu îmi pasă că sunt slăbit, de data aceasta nu îți mai dau drumul niciodată, zice, iar un zâmbet îmi apare incontrolabil pe buze.

Nici eu, Tyler, dar mie îmi este încă rușine să îți spun asta.