Fuck buddies (boyxboy)

3.

Aflăm lucruri noi.

Așeză punga pe canapea lângă mine. Apoi își ridică capul și mă privește scurt în ochi, începând ulterior apoi caute ceva prin sacoșe. Iau o gură de aer scurtă, deoarece el era exagerat de aproape de mine. Nu știu de ce, cel mai probabil faptul că noi doi eram din clase economice diferite, îmi dădea o stare de anxietate în prezența lui. M-aș fi simțit mai confortabil, dacă el ar fi stat la o distanță relevantă departe de mine.

—Mulțumesc, îi răspund în momentul în care îmi întinde pachetul de cremă.

Piciorul meu nu o ducea prea bine, deoarece lovitura fusese serioasă pe bune și pe lângă urma roșiatică și durerea destul de intensă, acum aveam și o inflamație cam tristă, însă nu mă puteam plânge. Aia e, se mai întâmplă. Dar chiar m-am comportat precum un idiot, deși nu neg că și Tyler avea partea sa de vină aici, însă mă rog... dacă răspundea la o întrebare nu îl omora nimeni. Deși recunosc ca a fost o acțiune idioată din partea mea sa îmi avânt piciorul acolo.

Încerc să aplic crema pe toată zona, dar nu ajungeam prea bine. Dacă îmi puneam piciorul într-o poziție mie confortabilă, îmi apărea o durere și mai ascuțită, fapt care îmi provocă un suspin mut.

—Am luat ceva de mâncare, dacă atât de mult vei insista că o să mor de foame, îmi reproșează ironic și se așeză lângă mine, urmărindu-mă cu privirea.

Aranjează doua pachete de mâncare pe masă, privindu-mă pe mine dezinteresat cum mă chinuiam. Aș fi putut jura ca l-am auzit pufnind amuzat, dar mi-am întors capul fix atunci în direcția opusă. Durea prea tare sa îmi mișc piciorul măcar, era cam greu sa aplic crema asta idioată. Nici nu mă aștept la mult, cel mai probabil este o vânătaie, dar al naibii sa fiu, părea complet imposibil în momentul de față să îmi aplic conținutul tubului pe picior.

Felicitări, Kai.

—Nici să te dai cu chestia aia nu poți? Întreabă de parcă nu eram în stare de nimic.

Mă întorc spre el și îl fulger cu privirea. Comentariul său chiar nu era necesar. Uite cine vorbește, domnul nesimțit care lovește alți oameni cu ușa. Să treacă și el prin ce trec eu acum și după sa vorbească.

—Mă doare dacă îmi ridic piciorul și n-am mâini lungi de un metru, veni răspunsul meu pe un ton răutăcios.

Își da ochii peste cap la auzul răspunsului meu și își lasă porția de mâncare pe masă. Îmi înhață crema din palma și mă apucă de talpa piciorului, întorcându-mă spre el.

—Nu e atât de greu, vezi? Pune întrebarea sarcastic.

Își toarnă conținutul tubului în palmă, frecându-și palmele, apoi începe să îmi maseze piciorul. Rămân ușor impresionant de spiritul său ajutător, dar prefer să nu comentez. Nu știu dacă din cauza faptului că crema era ușor cam rece sau pentru că el era cel ce îmi aplica gelul sau crema sau ce naiba este, dar simt un fior în piele, iar sângele mi-se adună ușor în obraji. Se simțea ciudat sa îi simt degetele sale pe pielea mea, deși l-am cunoscut doar azi, dar încerc să nu mă uit chiar la el, pentru ca nuanța de roșu din obrajii mei să nu devină și mai vizibilă. Ugh, patetic.

—Ușor de zis din partea ta. Să te aud când vei fi tu în locul meu, pufnesc ușor iritat.

Își arcuiește o sprânceană și chicotește scurt, terminând rapid tot ce a început. Înghit în sec și mă așez normal pe canapea, luând o gură de aer. Bine că a terminat repede. Îl privesc cu coada ochiului pe șaten și realizez că râdea pentru ceva motiv.

—De ce te râzi? Îl întreb și mă încrunt ușor confuz.

Își arcuiește ambele sprâncene și se ridică de la masă, privindu-mă pe mine discret. Îl urmăresc cu privirea, iar el se oprește în momentul în care ajunge în spatele canapelei la nivelul meu.