Fuck buddies (boyxboy)

8.

Mai vedem noi.

Deschid ochii ușor, căscând larg. Era dimineață deja, camera fiind învăluită în lumină, iar de afară auzindu-se mașinile pe stradă. Surprinzător, sincer să fiu. Îmi trec degetele prin păr, realizând rapid că eu chiar am adormit. Furtuna se terminase de ceva timp deja, desigur, însă chiar era uimitor ca am reușit să adorm atât de rapid. Nici măcar nu știu când s-a terminat ploaia. Atunci când încerca Serena să mă facă să adorm, îmi lua destul de mult timp până închideam ochii, însă surprinzător, nu prea țin minte când am adormit ieri.

Cu coada ochilor îi examinez corpul adormit al lui Tyler și simt cum sângele mi-se urcă în obraji. Îmi cufund fața în palme și îmi mușc buza inferioară jenat. Era stânjenitor, nu trebuia sa accept ieri. Nu știu ce era cu mine, până la urmă eram doi bărbați, nu înseamnă absolut nimic dacă am dormit împreună, dar totuși mă simt foarte rușinat de situația dată.

Îmi întind mâna după telefonul meu care începuse să sune. Mă întreb cine m-ar putea suna atât de devreme, deși, sincer să fiu, mai mult mă întrebam de ce naiba Tyler mă îmbrățișează în somn. Eram într-o poziție foarte inconfortabilă, eu și așa mă simțeam ca dracu pentru că i-am răspuns ieri la sărut, iar capul îmi zvâcnește de durere. Și pe deasupra, mai suna cineva și mă deranja.

Eram mult, dar mult prea aproape de șaten. Spatele meu era practic lipit de pieptul lui. De asemenea și pelvisul său de fundul meu, însă dacă intram prea mult în detalii, nu cred că mai reușeam să răspund la apel de rușine. Decid că voi fugi din pat abia după apel, deoarece era mult prea cald aici și îmi era ușor lene.

Mă strâmb când realizez că cel care mă suna era chiar Zan. Oftez zgomotos, fiind ușor confuz de ce mă suna. Nu a mai făcut-o absolut deloc, deci chiar mă întreb ce fel de motiv ar avea. Apoi realizez, de asemenea, ca este deja trecut peste 10. Mereu mă trezeam prin jurul orei 8-9. Chiar am dormit atât de mult?

-Bună dimineața? Răspund confuz, încercând să păstrez tonul vocii mai încet încât să nu îl trezesc pe Tyler.

Nu de alta, dar chiar nu intenționam să se trezească și să vadă în ce fel de poziție ne aflăm noi doi. Ar fi prea stânjenitor, mai ales pentru ego-ul meu. Chiar dacă nu era vina mea că am ajuns în astfel de poziție, înțeleg că orice se poate întâmpla în somn din greșeală, dar indiferent... Este mult prea penibil.

-Bună dimineața, Kai. Sper că nu v-am trezit, începe pe un ton pozitiv Zan.

Îi simt piciorul lui Tyler peste picioarele mele, făcându-mă să tresar. Doamne, ce naiba visa omul ăsta? Măcar mai doarme? Încerc să mă dau mai încolo, dar fără succes. Mâna sa în jurul meu mă ținea mult prea strâns, deși nu puteam nega că era un sentiment plăcut. Eu eram o persoană destul de friguroasă, iar palmele sale erau foarte calzi și chiar plăcute la atingere.

-Nu este nici o problemă, sunt deja treaz, îl mint, încercând să nu dau o impresie proastă.

Până la urmă, mă trezesc zilnic pe la 8. Odată m-am trezit și eu la 10 și deja bărbatul ăsta sună. I-am spus ca îl sun eu dacă se întâmplă ceva, nu are nici un rost de ce ar face-o el.

-Mă bucur. Din păcate, nu am timp să verific să văd care mai este treaba pe la voi, însă am încredere în tine. Cum se comportă Tyler? Pune întrebarea pe un ton ușor iritat, de parcă se aștepta la o listă cu lucruri idioate pe care le-a făcut bărbatul.

Defapt, chiar aș putea să îi spun câteva dintre faptele sale nu prea de lăudat, însă și-a cerut scuze aseară, deci nu am habar. Aș putea să îmi folosesc sufletul și să îl iert prima dată, mai ales că nu a făcut nimic periculos. Dar să fie sigur că dacă calcă pe greblă a doua oară, nu mai scapă atât de ușor.