Fuck buddies (boyxboy)

2.

Numai nu prieteni.

—Serios, chiar nu ai încredere în mine? Iarăși mă bați la cap cu oameni de-ai tăi. Am și eu viața mea, la dracu, mârâie nervos fratele lui Zan după ce i-a fost explicată situația.

Situație care, se pare nu îi era absolut deloc convenabilă. Numele lui era Tyler, dar deși numele său îmi inspira mai mult o persoană optimistă și plină de viață, bărbatul acesta categoric nu poseda aceste calități. Mai ales că până acum, cel puțin, nu a spus mai nimic fără să înjure. Nici nu mă mir, pare genul mai rebel, însă în locul lui aș mai avea puțin obraz deoarece eu sunt necunoscut. Oricum, se pare că pe el îl durea într-un loc de acest amănunt.

—Taci, Tyler, nu am de gând să te ascult. Da, ai dreptate, nu am încredere în tine, însă altă alegere nu îmi oferi. Nu vreau ca data viitoare să te găsesc în spital, până la urmă, poate data trecută ai avut noroc, însă nu putem garanta și data viitoare, îi răspunde Zan și îmi face semn să îl urmez spre o ușă.

Și el era puțin furios de această scenă, însă era uimitor faptul cu câtă precizie își putea masca emoțiile. Șatenul celălalt în continuare nu era mulțumit, dar în loc să mai comenteze, intră vraiște în altă cameră trântind furios ușa. Puțin mi se părea dur comportamentul lui Zan, dar nici nu eram împotrivă. Nu știam ce se întâmplase și cred că nici nu era treaba mea, însă sincer să fiu, eram de partea fratelui mai mare. Era vorba despre spital, deci negreșit putea fi vorba despre ceva pe bune grav.

—Poftim, te poți aranja aici. Scuze ca a trebuit să fii martor la ceartă, îmi explică ușor jenat și începe să caute prin buzunare.

Dau scurt pozitiv din cap și oftez scurt, încercând să mă concentrez pe altceva. Examinez ulterior camera cu privirea și rămân plăcut surprins. Era o cameră suficient de mare, dar nici foarte mare, amenajată destul de simplu, dar plăcut vizual. Îmi plăcea ca a fost optat pentru un design degajat, deoarece oferea o imagine mult mai primitoare. Era mult mai bine decât o cameră mult prea extravagantă care mai mult îmi va aduce anxietate, decât confort. Un pat mare care ocupa jumătate de cameră cu două noptiere în fiecare parte. Un dulap pentru haine de un negru lucios și un covor gri care acoperea aproape toată podeaua. Mai aveam și un birou, dar sunt destul de convins că nu am de gând să îl folosesc prea curând.

—Câțiva bani pentru cumpărături. În caz de mai ai nevoie, poți să mă suni. Aceștia cred ca sunt de ajuns pentru o perioadă, deși deja depinde de preferințele sale. Nu este pretențios la mâncare, dar ar putea sa-ti facă zile fripte, îmi explică și îmi întinde palma.

Dau mâna cu el, iar bărbatul afișează un zâmbet oficial pe buze, întorcându-se pe vârfuri și cu pași hotărâți, părăsind încăperea. În sfârșit eram singur.

Îmi înghesui banii în buzunar, apoi îmi dau câteva șuvițe de păr din față și îmi așez bagajul pe pat, folosind ocazia aceasta să îmi aranjez ușor gândurile. Totul era haotic, până și ce era în mintea mea. Parcă totul s-a întâmplat prea brusc, chiar mi-se părea puțin prea vag și confuz. La mine viața nu funcționa așa... să primesc o ofertă bună, parcă este incredibil. Decid totuși să îmi scot gândul acesta din cap, deoarece oricum nu aș avea ce pierde.

Îmi deschid bagajul și scot toate hainele, aruncându-le haotic pe pat. Îmi plăcea să mă complic, se pare, deoarece ar fi fost categoric mai ușor să le aranjez direct în dulap, dar nu prea sunt concentrat acum la ce fac. Mă gândeam că ar trebui să gătesc ceva mâncare sau sa comand, însă cred ca ar fi mai ușor să îl întreb pe Tyler direct ce își dorește. Aș vrea să încerc să creez o relație normală de prietenie între noi, ar fi mai ușor așa. Părea ușor.