Fuck buddies (boyxboy)

33.

Și, până la urmă, ce simt eu pentru Tyler?

—Mhm, nu mă simt prea bine, revin, mint eu și mă ridic de la masă, dorindu-mi doar să ajung în baie mai rapid, cât mai departe de cei doi, deoarece nu prea mă simțeam confortabil alături de ei doi.

Bine, mă bucur într-un oarecare mod că au reușit să vorbească, deoarece ne aflăm de ceva timp deja în acest restaurant și discuția lor continuă de același timp și parcă se înțeleg, dar nu am habar de ce mă simt atât de ciudat și chiar frustrat. Poate pot da vina pe faptul că mă simt evitat, având în vedere că eram paralel cu subiectul lor, dar ceva din mine spunea că nu asta este problema, având în vedere faptul că dacă mi-aș fi dorit foarte mult să comunic și eu cu ei, aș fi putut să le pun întrebări, deoarece eu nu eram atât de rușinos la acest capitol. Poate îmi voi mai calma mintea dacă voi găsi vreo scuză încât să plec și să îi las pe cei doi singuri... nu am habar. Nu știam cum sa reacționez, eram frapat.

Deodată simt că ideea de a le face cunoștință lor nu era chiar cea mai strălucită. Mă tot simțeam ciudat și eram furios văzându-i pe cei doi împreună, dar nu îmi puteam explica de ce. Mă rog, este prima dată când reacționez în așa mod, deci chiar nu am vagă de idee ce se întâmplă. Iar singura persoană în momentul de față care m-ar putea ajuta, este doar Ess. Tot ce mă rog în momentul acesta, este să îmi răspundă. Fără să ezit, îmi scot telefonul din buzunarul din spate al pantalonilor și agitat, încep să scriu mesajul.

„la naiba, nu mai știu ce să fac. Credeam că dacă le voi face cunoștință lui Tyler cu Mil nu va fi atât de rău, însă acum mă simt gelos pe faptul că ei vorbesc!!! Vreau sa fug de aici, dar nu am habar cum.”

Puteam, desigur, să folosesc scuza că mă simt nu prea bine, dar nu voiam să nasc mai multe întrebări decât erau necesare. Poate puteam să le zic că un prieten m-a chemat la el să îl ajut cu cineva, dar nu sunt sigur cât de verosimil sună, având în vedere faptul că de când stau cu Tyler, absolut niciodată nu am vorbit de faptul că am alți prieteni. Mă rog, nu era ca și când aveam persoane cu care eram foarte apropiat, până la urmă.

Îmi verific telefonul, dar nu observ nici un răspuns. Mă rog, Nu a trecut atât de mult timp, dar el ori răspunde imediat, ori abia peste câteva ore. Cel puțin, mereu a fost așa. Nici faptul că era online nu arăta, dar putea să îl citească din bara de notificări, deși nu știu. Mereu intra pe mesaj, dar se pare atunci că el nu era chiar disponibil. Chiar aș fi vrut să vorbesc cu el, poate era mai inventiv la scuze.

Aud pași pierduți în ecoul din baie, iar când mă întorc cu spatele încât să văd cine e, mă trezesc direct cu Tyler în fața mea. Corpul său era aproape lipit de al meu, atât de aproape încât îi simțeam mult prea bine mirosul parfumului. Respirația sa cădea pe pielea gâtului meu, în timp ce el stătea ușor aplecat încât să ajungă la înălțimea mea, deși diferența de înălțime dintre noi doi nu era atât de vizibilă.

—Și... te simți rău sau doar vrei sa fugi de la masă? Chicoti și își trece degetele prin părul meu, coborându-și privirea spre ochii mei.

Pentru câteva secunde nu mai spun nimic, doar continui să mă uit la ochii săi de un verde atât de proeminent, apoi ușor îmi cobor privirea spre buzele sale. Niciodată nu mai simțisem o disperare atât de mare după faptul că voiam să mă sărute, de parcă în momentul dat viața mea ar fi depins de acest sărut, dar concomitent, nu aveam curajul încât eu sa îl inițiez. Nu îl voi întreba de unde s-a prins că îl mint despre faptul că mă simt rău. În momentul de față, aveam un haos în mintea, nefiind absolut deloc  lămurit în privința sentimentelor mele. Îmi era poate frică, dar de un singur lucru eram cert. Trebuia să mă confirm dacă șatenul o place pe Mil sau nu, deoarece poate dacă voi ști adevăratul, voi putea lua o decizie până la urmă.