Fuck buddies (boyxboy)

44.

POV. Kai

"Iubește-mă."

În momentul în care citesc mesajele din telefonul lui Tyler, simt că îngheț, iar creierul meu efectiv s-a oprit din a mai funcționa. La orice m-aș fi așteptat, dar nu la acest lucru, deoarece până la urmă, care dracu erau șansele? Deși o auzeam pe Katherine vorbind despre ceva, în momentul acesta nu eram în stare să înțeleg ce se întâmplă în realitate. Totul în jurul meu efectiv a dispărut, iar eu nu puteam procesa faptul că Tyler era Ess. Faptul că dintre toți oamenii din lume, dintre toate persoanele existente, am reușit să mă întâlnesc cu Ess și nici să nu realizez, mi-se părea mult prea fals și aș fi putut jura că acest fapt este doar un vis.

Dar problema în momentul acesta era că totul este, de fapt, realitatea. Nu știam cum sa mă comport, cum să reacționez sau, cel puțin, cum să mă simt. Stăteam doar cu telefonul în mână, in timp ce priveam in gol, în speranța proastă de a îmi calma gândurile si a reuși să pun la punct totul. Ulterior, soția lui Zan a realizat că ceva s-a întâmplat, dar ori nu a pus întrebări, ori eu nu le-am auzit, dar cel puțin mi-a luat telefonul din mână, astfel că, cel puțin, nu există șansa ca eu să îl scap pe jos. Deși și fără să continui să citesc mesajele, eram confuz, deoarece în momentul acesta eram mult, dar mult prea surprins. Parcă ușor totul se lega, dar acum aveam întrebări complet diferite și nu eram nici măcar în stare să realizez situația.

—Vin imediat, pronunț cuvintele, sau mai mult le bâlbâi, mă rog, deși nici nu eram sigur că ea m-a auzit și o rup de fugă pe holuri.

Aveam nevoie de un impuls încât să fiu în stare să îmi calmez gândurile și anume de puțin timp singur si ceva apă pe față. Acum multe întrebări și-au primit răspuns, cum ar fi faptul că el a nimerit mâncarea mea favorită din prima, cum ar fi faptul că știa răspunsul la multe întrebări, cum ar fi faptul că mă cunoștea atât de bine, însă totuși nu eram în stare să fiu de acord cu această informație. În tot acest timp crezusem că Tyler este doar foarte bun la ghicit, nici pentru o secundă nu mi-a trecut prin minte ideea că el ar putea fi Ess. Pentru mine ei doi erau două persoane complet diferite, care nu avea nici cea mai mică legătură reciprocă. Și doar printr-o privire aruncată din greșeală, am realizat uimit cât de mult m-am înșelat și ce fel de întorsături impresionante și stupide concomitent poate lua viața.

Într-o oarecare măsură, era epatant. Faptul că eu niciodată nu m-am îndrăgostit de doi oameni diferiți, ci doar de unul și același om, îmi demonstra că undeva în mine, știam acest lucru deja și nu eram doar o cauză pierdută. Deși înainte eram confuz și nu aveam habar despre ce este vorba tot ce se întâmplă, acum eram complet în ceață. Este chiar penibil, el știa de la bun început ce simt pentru el, se pare. Nici nu mai este ceva nou, sunt atât de fraier și urăsc ca de multe ori nu înțeleg niciodată situația.

Ajung în baie și cu pași apăsați, dar lenți, mă apropii de chiuvetă, dând drumul la apă. Nu era absolut nimeni. Eram singur într-o încăpere unde se auzea doar sunetul pașilor mei și un ecou vag, ce distrugeau liniștea efemeră și îmi dădea o stare de anxietate și dezgust. În momentul în care îmi zăresc înfățișarea în oglindă, complimentată de cearcănele adânci de sub ochi, de pielea lividă și, de asemenea, de ochii de o culoare închisă în care îmi puteam vedea propria reflexie, simt un gol în stomac. Eram pur și simplu dezamăgit de propria persoană. Eram dezamăgit pentru faptul că am reușit să mă îndrăgostesc de cineva în așa hal, încât fiecare celulă din corpul meu striga după prezența lui. Eram dezamăgit de faptul că fusesem atât de orb încât să nu fiu în stare că nu erau două persoane diferite. Eram dezamăgit că am putut fugi fără remușcări și nici nu am încercat nimic. Îmi era mult prea frică să nu mă urască.