Fuck buddies (boyxboy)

41.

POV. Kai

Prietenul meu Ess.

În momentul în care aud notificarea de la mesaj, deschid lejer și plictisit ecranul telefonului, sperând ca Serena să îmi fi răspuns la cererea mea de a cumpăra plasturi când vine acasă deoarece m-am tăiat din greșeală cu hârtie, dar când citesc că mesajul este chiar de la Ess, simt cum inima începe să îmi bată cu putere și parcă am și uitat deja că m-am tăiat. Eram surprins, a trecut deja o lună cred de când nu mi-a răspuns, încât chiar m-am conformat cu faptul că, de fapt, nu mai vrea să vorbească cu mine și sincer sa fiu, m-am și obișnuit cu faptul că unii oameni pleacă. Nu știam dacă să citesc mesajul, deoarece nu aveam activată previzualizarea textului din bară și parcă mi-aș fi dorit să o fac și eu pe indiferentul și să nu îi răspund pentru câteva minute bune, dar răbdarea mea nu prea era de fier și sincer să fiu, muream sa aflu ce naiba mi-a zis Ess. Poate si-a cerut scuze? Poate vrea să îmi spună că își dorește să ne încheiem prietenia? Poate intenționează să îmi răspundă într-un mod subtil, de parcă nici nu a fost această lună? Nu am habar și vreau să citesc mesajul. O să încerc să nu îl citesc, să îl las în suspans mai mult timp.

Decid totuși să nu fiu un idiot și să îmi calc pe mândrie, deoarece eram mult prea curios.

Ess: „Scuze că nu am răspuns, eram într-o dispoziție proastă și nici pe telefon nu îmi mai doream să stau. Îmi pare sincer rău, ce mai faci? Cum te simți? Ești bine?"

Înghit în sec în momentul în care citesc mesajul, deoarece Ess părea atât de adorabil în acest text. Nu știu cum ar trebui să reacționez sau în ce fel de poziție mă aflu acum. Gândurile îmi erau pline ori de Tyler, ori de Ess, nici nu mai eram sigur pe care dintre ei doi îl plac mai tare, iar pentru acest lucru mă urăsc și mai tare, deoarece nu îmi place să aleg. Mai ales dintre ceva atât de important, deși era cam evident faptul că nu voi ajunge cu niciunul oricum. De asemenea, acum când realizez faptul că prietenului meu virtual chiar îi pasă, mă rog, într-o oarecare privință, mă simțeam ușor mai confortabil. Eram puțin dezamăgit de propria persoană, deoarece nu eram suficient de bun pentru el încât Ess să aibă încredere și să vorbească despre problemele sale personale cu mine, dar probabil el nu era o persoană chiar atât de deschisă. Până la urmă, nu mi-a spus niciodată prea multe despre el, doar câteodată au mai fost momente când îmi spunea despre ce simte. În comparație cu el, eu dacă am o problemă, îmi este mereu mult prea dificil atunci când sunt singurul care știe de ea. Faptul că îmi place de Tyler și modul în care s-a comportat cu mine mă macină de ceva timp deja, deoarece nu am avut cui să îi spun, având în vedere că era mult prea jenant încât să o vorbesc cu altcineva.

Eu: „e totul okay. Fiecare are viața sa, nu ești obligat să vorbim"

Deși spuneam asta, sincer să fiu, eram ușor cam supărat și mă simțeam cam lăsat pe dinafară. Mă simțeam de parcă doar mie îmi plăcea să discut cu el, de parcă doar eu eram singurul care ținea de prietenia aceasta și în continuare aveam vaga impresie că el nu își dorește să discute cu mine. Poate eram prea paranoic, dar nu mai știam cum sa mă comport cu oamenii, deoarece ultima dată când mi-a păsat, am realizat că am fost singurul.

Ess: „nu e okay. Nu ti-am răspuns câteva săptămâni, sunt un idiot, scuză-mă. Mai ales că nu am fost pentru tine în perioada aceasta, iar acest lucru mă face să mă simt prost. Cum mai ești? Sper că ești bine."

Privesc sceptic cuvintele înșirate pe ecran, apoi oftez scurt. Nu știu ce fel de răspuns sa ii ofer, deoarece nici eu nu știam dacă sunt bine. Nu știam in ultimul timp mai deloc ce este cu mine și ce se întâmplă în jurul meu, dar aș fi vrut să îmi fie la fel de ușor cum mi-a fost în trecut. Când eram acasă la mine, știam cu precizie că uram să fiu în acel loc. Când am fugit de acasă, știam cu precizie că mă simt mai liber. Când o vedeam pe Serena cum doarme liniștită în patul ei, pentru prima dată după luni buni, deoarece noaptea părinții noștri ori fumau , ori se îmbătau, iar noi trebuia sa fim atenți cu ei, știam cu precizie că am făcut ceea ce trebuie. Dar acum, la toată faza cu Tyler și Ess, nu știam cum mă mai simt.