Fuck buddies (boyxboy)

10.

Sunt un idiot.

Deschid ochii, simțindu-mi tot corpul amorțit. Încă nu știam dacă am reușit să mă trezesc pe bune sau dacă, încă dorm. Eram, în continuare, mult prea obosit. Murmur ceva incoerent și realizez că dormeam pe ceva al naibii de tare, astfel că mă ridic în palme confuz și simt cum îngheț atunci când realizez că adormisem pe pieptul lui Tyler. Și încă cum am adormit, eram amândoi complet dezbrăcați. Probabil toată fața îmi era roșie, deoarece nu înțeleg cum am ajuns în astfel de poziție. De ce sunt gol? Și de ce dorm cu el? Ce naiba a fost aseară?

Mă ridic în fund, dar simt o durere în tot corpul. Suspin incontrolabil zgomotos și îmi mușc buza inferioară. Mă durea până și capul, iar camera era plină de un miros puternic și înțepător de alcool. Făcusem un adevărat dezastru. Atunci realizez că eram în camera lui. Ce naiba. Îmi trec degetele prin păr, dar fiecare mușchi din mine urla de durere la și cea mai mică mișcare.

Apoi observ urmele de mușcături și piele suptă pe ambele mâini, care se întind pe piept și chiar mai jos. Îmi simt inima cum mi-se oprește din bătut, iar aerul devine practic neexistent în cameră. Îmi simt fiecare celulă din corp cum începe să îmi tremure, iar eu nu mai cred că eram în stare să mă gândesc. Acum că mi-am adus aminte ce s-a întâmplat, mintea-mi este invadată de imagini din seara precedentă. Nu, nu, nu. Nu este posibil.

Este imposibil. Nu avea cum eu să mă culc cu... Tyler?

Îmi cobor degetele spre spatele meu, simțind cum lacrimi mi-se adunau ușor în ochi. Tremuram din toate încheieturile și îmi era greu să realizez că eu am reușit să mă culc cu el. Si nici măcar nu eram în stare să mă mint singur că poate m-a obligat, deoarece țineam prea bine minte faptul că nu l-am refuzat deloc după ce mi-a spus că o să mă simt bine. Și cum îl imploram după mai mult. Tot corpul mi-se cutremură, iar eu realizez cu fiecare secundă ce fel de idiot mare sunt.

Acum știam un motiv suficient de bun de ce să nu mă mai ating de alcool în viața mea. După noaptea asta, nu mai pun strop în gură.

-Ești ok? Pune bărbatul întrebarea, făcându-mă să tresar speriat, deoarece eu nu știam că el deja s-a trezit.

Cască larg, iar vocea îi este joasă, semn că abia s-a trezit. Îl observ cu coada ochiului cum privește confuz prin cameră, apoi își freacă ochii și cască încă odată dezinteresat. Mă examinează cu privirea și plescăiește zgomotos din buze, cel mai probabil realizând rapid ce a fost aseară. Însă după expresia sa mult prea calmă, nici nu îl interesa.

Îi simt degetele pe umărul meu, dar încerc să îi refuz atingerea. Mă întorc cu spatele, având doar scopul sa ies din pat, însă imediat cum ating podeaua cu picioarele, realizez ca deja era o idee cam imposibilă în acest moment. Spatele mă durea, la fel și mușchii picioarelor. Nici nu prea eram în stare să gândesc foarte limpede, deoarece capul îmi zvâcnea dureros. Strâng pătura în pumni, oftând zgomotos.

-Nu mai beau în viața mea, șoptesc cuvintele în timp ce nici măcar putere de a vorbi normal nu aveam.

Cu fiecare secundă, tot mai multe scene din noaptea precedentă îmi apăreau pe retină. Îmi simțeam stomacul bolnav, iar eu mă cutremuram cu fiecare cuvânt pe care mi-l aminteam să îl fi zis. Nu puteam crede ca eu aș fi în stare să pronunț astfel de cuvinte, să mă comport în astfel de mod, să îi pot geme numele cu atâta ardoare.

-La dracu, șoptesc ușor cuvântul mai mult pentru mine, dorindu-mi doar să mă fac mic și sa dispar naibii de pe suprafața pământului.

-Înțeleg. Și eu am spus asta de prea multe ori, mai mult murmură ultima propoziție și se ridică din pat.