Fuck buddies (boyxboy)

35.

N/A: știu că trebuia să postez ieri, dar leneșa din mine could never=)) anyway, am întârziat doar câteva ore uhh. Sper ca va place lol

POV. Tyler

Împreună?

Alergam. Simțeam aerul răcoros lovindu-mi pielea tot mai agresiv cu cât mai mult măream viteza. Era dimineață, presupun că nici nu era ora 5, dar nu aveam somn. Nici măcar nu am dormit noaptea aceasta, mă simțeam prea ciudat și gol. Eram furios, iritat, nici nu mai eram sigur de ceea ce eram, dar mi-ar fi plăcut să știu. Puteam să mă duc la sală, astfel cum procedam de fiecare dată când eram abătut, dar în momentul acesta mă simțeam de parcă contactul uman mai mult o să îmi facă rău, astfel că am optat doar pentru o alergare de dimineață prin parc. Dar simt că nici asta nu mă mulțumește pe deplin. Nici nu știam ce mai este în mintea mea, deoarece era un haos impresionant. Nu eram furios pe Kai, niciodată nu aș putea fi, deoarece, până la urmă, aceasta este decizia lui. Nu îi pot impune sentimente pentru mine, dar totuși, deși știam că nu este vina lui, nu mai aveam indiferent tupeul de a îl privi. Mă simțeam că am pierdut. Nu puteam suporta gândul că el nu este și nici nu va fi vreodată fericit cu mine și, până la urmă, a reușit să se îndrăgostească mai tare de o persoană inventată decât de mine. Eram atât de rău? Nu eram suficient și o știam mult prea bine, acesta fiind și motivul de ce nu mi-am dorit să îi spun până nu sunt pregătit ca îl plac. Știam prea bine că era o greșeală imensă să îi spun bărbatului ceea ce simt și, din păcate, nu am dat greș. Îmi era frică să fiu refuzat, îmi era frică să nu mai fiu în stare să îl țin în brațe și, în cele din urmă, îmi era frică să nu îl pierd. Dar, cum se spune, de ce îți este frică, de aia nu scapi.

Eram un idiot frustrat. Un idiot încăpățânat. Un idiot nesimțit. Dar acest idiot are sentimente și el odată, iar atunci îi sunt refuzate în cel mai oribil mod. Putea să o spună direct, nu să îmi ofere impresia că mă acceptă, nu să îmi ofere impresia că poate simte ceva, nu să îmi ofere impresia că vrea mai mult. Și în cel mai oribil caz, nu să își manifeste refuzul subit, deoarece asta reprezintă doar că sunt atât de neimportant, încât ar fi trebuit singur să realizez care este opinia sa adevărată și că eu nu merit un răspuns adecvat. Mi-a oferit atâta timp senzația că valorez pentru el cel puțin ceva, asta înainte să spargă tot în bucățele. Și pentru prima dată, am ajuns să îmi plâng de milă după cineva.

Și deși în momentul ăsta mă simțeam jalnic, doar pentru că am ajuns să încerc să îmi proiectez o imagine rea despre Kai in minte încât să nu mă simt prost. Dar adevărul era că niciodată nu voi reuși să îmi formez o idee proastă despre bărbat, deoarece indiferent de câtă vină are, adevărul era că singurul ipocrit și vinovat din această poveste eram eu. Doar pentru că am avut așteptări că îmi va accepta sentimentele, atunci când nici nu m-am exprimat potrivit. Doar pentru că am avut așteptări că o să fim mai mult decât niște prieteni, doar pentru că el a fost mereu lângă mine. Doar pentru că am avut așteptări că o să mă iubească, când nici nu i-am oferit motive să o facă.

Mă simțeam mizerabil, eram pur și simplu un nesimțit, dar singura problemă era că nu am habar cum trebuie să mă comport cu el. Credeam că îi place de mine, indiferent de ce fel de comportament aveam, indiferent de ce spuneam, indiferent de cât de enervant eram cu adevărat. Dar adevărul era că, de fapt, lui niciodată nu i-a plăcut de mine. Nu știu de unde am luat astfel de presupuneri. Ce îndrăzneț din partea mea să consider că poate am șanse.

A început să picure ușor, apa lovindu-se cu asprime de asfalt. Aproape aș fi tresărit, deoarece chiar nu consideram că avea să plouă, parcă si acum 5 minute, cerul era senin. Eram sigur că văzusem răsăritul, dar acum că mă uit, cerul este plin de nori. Nu fusesem atent la vreme, deoarece eram prea pierdut printre gânduri. Se pare că, din păcate, trebuia să mă întorc acasă. Nu eram prea entuziasmat de acest gen, deoarece acolo era Kai și nu mai eram în stare să îl privesc. Mă comportam penibil, dar după ce a aflat de sentimentele mele pentru el și le-a refuzat, era și clar de ce nu îl mai vreau aproape. Nici nu cred că sunt în stare să îl mai privesc în ochi, deoarece nu sunt sigur cât voi răbda să nu îl sărut, îmi doresc doar să am timp pentru a mă gândi. Să stau singur pentru ceva timp și să nu vorbesc cu absolut nimeni, suna prea perfect pentru a deveni realitate. Mă tenta generos să îl sun pe Zan, deoarece asta ar însemna că brunetul nu va mai sta cu mine. Până la urmă, are dreptate, eu chiar am evoluat înspre bine, astfel că sunt șanse să îl chiar conving pe fratele meu. Dar, concomitent, nici nu voiam să fac asta. Știam de condiția proastă a lui Kai cu banii și chiar nu voiam să îl las iarăși în căutarea unui job, însă poate voi vorbi cu Zan sa rezolve acest lucru. Până la urmă, deși nu era totul miere între noi, eu voi ține la el mereu și chiar îmi doresc să îl ajut. Dar, oricât de bun ar suna acest plan, nu numai despre bani era vorba. Mie chiar îmi plăcea să stau cu el în același apartament, dar odată ce va pleca, nu mai este cale de înapoi, astfel că nu am nici o idee ce să aleg. Aș vrea, cel puțin pentru o secundă, sa gândească altcineva în locul meu și să decidă el.