Fuck buddies (boyxboy)

29.

N/A: Îmi pare rău ca nu am postat, deși nu știu dacă o sa postez mâine:)) promit că săptămâna viitoare revin înapoi la programul meu, dar idk, i'm not sure. Sunt cam ocupată momentan și mnuj, but i try my best <3 anyway, scuze că postez atat de târziu, tot n am prea reușit, dar încerc. Idk, scuze și ca actiunea e cam fucked up și grăbită, but i don't have time omfg i hate myself too it's alr and okay. =))))) dacă vedeți greșeli gramaticale, spune-ți-mi, vă rog 🙏

×

Ess poate fi oricine.

Trecuseră deja câteva zile de când suntem în această vacanță, dar chiar nu mă plâng. Sincer să fiu, sunt surprins la cât de bine a mers totul. Momentan, până acum, totul a decurs destul de interesant și a fost o recreație bună de la viața de zi cu zi. Chiar pot să spun că am avut șansa să mă relaxez și eu pentru câteva zile, iar dacă înainte puteam afirma convingător că nu am nevoie de zile libere, acum am avut șansa să realizez cât de mult am avut nevoie de timp liber de fapt. Deși în ultimul timp am dormit doar împreună cu Tyler, deoarece desigur, el făcea mereu cum voia și afirma că se plictisește singur în cameră sa, chiar nu a fost atât de rău. Încă nu sunt chiar atât de confortabil doar să dorm cu el, dar deja ajung să mă relaxez mai mult în prezența sa și să nu mai fiu atât de încordat, astfel că relația noastră de prietenie evoluează mai mult. Cine ar fi crezut la început că noi vom putea ajunge atât de buni prieteni?

—Sincer să fiu, nu sunt un fan al mâncării de aici, mi-se confesează Tyler și își așeză mâncarea pe masă, aruncându-mi o privire scurtă înainte să se facă comod în scaun.

Deși părea destul de veridic faptul că șatenului nu îi plăcea mâncarea, având în vedere că el este, fără de cusur, cam pretențios și chiar mie mi-a fost destul de dificil să ajung să îi gătesc pe plan, farfuria sa era plină de diferite tipuri de bucate indiferent de situație. Aveam impresia că se contrazice singur. Preferam totuși sa nu pun întrebări, având în vedere că eu cam știam de apetitul generos al bărbatului, dar totuși eram cam sceptic la cum va reuși să mănânce tot fără să își golească stomacul pe podeaua cafenelei direct, la câtă mâncare avea. Mă rog, știam că eu categoric aveam un stomac destul de mic și o poftă nu prea sănătoasă și destul de vagă, mai ales în comparație cu bărbatul, dar totuși se pare că puteam fi uimit destul de ușor. În fine, toți oamenii sunt diferiți până la urmă.

—Cum naiba poți mânca atât? Fără să intenționez murmur întrebarea șocat, ceea ce îl face pe bărbat să schițeze un zâmbet nevinovat pe buze, aducându-i la vedere gropițele din obraji.

—Hmm, aș putea să îți pun aceiași întrebare, numai că aș mai adăuga și „de puțin”, se eschivează șatenul de la întrebarea mea cu un strop de antipatie, ceea ce mă face să înroșesc ușor frustrat.

Îmi dau ochii peste cap la auzul răspunsului său și în loc să îi ofer un răspuns concret, îmi înfig furculița ușor cam agresiv în salata mea, captând un râset nesigur. Mă rog, poate avea dreptate într-un fel, dar cât timp pentru corpul meu era suficient, presupun că nu mai aveam să mor atât de curând. Deși știam că el mai și făcea sport, astfel că aceste calorii nu aveau să îl deranjeze, dar în continuare eram ușor gelos pentru faptul că putea să mănânce cât vrea. Stomacul meu, care cel mai probabil era de mărimea unei palme, nu era în stare să digere prea mult. Acum nici nu îmi pot închipui cum de Zan mi-a spus inițial ca ar trebui să am grijă de dieta șatenului, având în vedere că cică nu mânca regulat. Fără să glumesc, sunt convins că a încurcat persoana, deoarece Tyler nu era categoric astfel de om. El nu mănâncă regulat, el mănâncă efectiv nonstop.