Fuck buddies (boyxboy)

13.

Serios?

Pleoscăiesc zgomotos din buze și casc larg, clipind apăsat până imaginea va deveni mai clară. Ațipisem puțin, nici nu am realizat cum a zburat timpul. Deși nu mint, somnul mi-a priit destul de bine, chiar aveam nevoie de el după o noapte ca aceasta. Îmi frec ochii cu palma, lăsând un oftat abia auzit să îmi părăsească buzele amorțite. Îmi rezem corpul de geam și îl privesc printre gene pe Tyler care mă privea discret. Încă conducea. Nu era obosit?

—Cât mai avem? Mă simt de parcă am dormit o veșnicie, dar nici nu am ajuns, murmur și privesc pe geam în continuare adormit.

Îmi aruncă o privire scurtă și afișează un zâmbet pe buze vag, lăsându-se mai comod în scaunul șoferului. Își concentră atenția pe drum, ceea ce era destul de bine. Mă simțeam foarte nesigur de fiecare dată când eram cu cineva în mașină, iar persoana dată nu era absolut deloc atentă la drum.

—Imediat ajungem, îmi răspunde hotărât și ia o curbă.

Îmi trec degetele prin păr și îmi pierd privirea dezinteresat pe geam. Oare cât am dormit? Dacă ajungem imediat, atunci ar fi bine să îmi iau hainele mele pe mine acum, asta ar fi cel mai bine. Nu vreau să mă vadă Zan purtându-i hainele șatenului și oricum, s-a încălzit. Bine, nu chiar este foarte cald, dar mă rog, vine iarna, nu am de ce să mă plâng.

—Atunci ar fi mai bine să mă îmbrac cu hainele mele. Mai știi ce fel de idei dubioase va avea Zan dacă mă va vedea în hanoracul tău, îi explic bărbatului și mă întorc cu spatele încât să îmi recuperez cămașa aruncată de acum ceva timp pe bancheta din spate.

Tresar speriat când realizez că, desigur, Zan era deja în mașină. Îi observ rânjetul amuzat de pe chip, rânjet care semăna dubios de mult cu cel al șatenului. Nici nu mă mir că sunt frați. Mă întorc înapoi, observând cu coada ochiului zâmbetul amuzat al bărbatului de la volan. Nu pot să cred cât de rușine-mi este în momentul de față. Ce naiba? Până la urmă, chiar am dormit destul de mult.

Și încă pe lângă că m-a văzut în hainele lui Tyler, m-a și auzit spunând așa ceva. Este clar ca bună ziua că este ceva între noi, la dracu. Îmi este al naibii de rușine, încă și dormind m-a văzut. Să mă îngroape cineva, vă rog.

—Stai calm, Kai, nu am idei dubioase, surâse fratele mai mare și își concentră atenția în telefon.

Închid ochii și înjur în șoaptă. Exact, absolut deloc nu are nici o idee stranie despre noi. Și de ce șatenului nu îi păsa? Mă enervez când sunt singurul căreia îi pasă.

×

—Asta a fost al naibii de stânjenitor, murmur în momentul în care Tyler porni mașina din curtea casei lui Zan.

Șatenul pufnește amuzat și își fixă privirea pe mine, dar concomitent privind și drumul. Dă din umeri indiferent.

—Nu văd de ce. Până la urmă, e doar fratele meu. Nu știe că înot înspre ambele părți, deci nu cred că presupune ceva nu prea inocent despre noi doi. Nici nu prea cred că, cel puțin, a observat că purtai hanoracul meu înainte să menționezi tu, îmi explică, ceea ce mă face să mă simt și mai prost.

Să nu fi observat înainte să aduc eu vorba? Este și mai rău, reiese că mi-am săpat cu propriile mâini mormântul. Doamne, ce prost sunt. Trebuie să învăț să tac! Măcar să mă bucur că nu am spus vreo tâmpenie mai mare...

—Apropo, îmi atrage atenția șatenul. Aș vrea să trec prin vizită pe la bunica Eftimia. Sper că nu te deranjează? Te pot lăsa acasă, adaugă ultima propoziție pe un ton nesigur.

Îmi arcuiesc o sprânceană curios la auzul cuvintelor lui. Bine măcar că evităm situația, mai mult mă chinuiam singur. Nu știam că Tyler avea vreo bunică, în genere. Nici măcar de părinții lui nu am aflat nimic. Totuși, indiferent de toate acestea, șatenul nu părea genul care să fie mai apropiat de familia sa, având în vedere că de aproape o lună de când sunt cu el, nu a vorbit niciodată cu nimeni din familia sa cu excepția lui Zan.

—Bunica Eftimia? Fac o pauză lungă ca semn încât să îmi explice.

—Defapt, nu chiar e bunica mea, dar m-am obișnuit să îi spun asta. Știi, nu știu dacă ți-a spus Zan, presupun ca da, însă am nimerit în accident de două ori din cauză că eram beat la volan. Prima dată, ea a fost asistenta mea medicală. A doua oară, am rugat sa fie ea. După s-a pensionat, dar cât și eu, cât și Zan am rămas destul de apropiați de această femeie. Este ca o bunică pentru mine, îmi răspunde și zâmbește vag.

Clipesc apăsat și îl fixez cu privirea. Zan nu mi-a spus despre asta. Chiar ar fi fost mai bine să o facă, sincer să fiu. Nu am știut că Tyler a fost într-un accident și încă de două ori. Se joacă cu focul, ce naiba, este foarte periculos. Și încă mai are curajul să conducă, doamne. Acum îmi explic de ce Zan nu prea și-a dorit să îl lase singur. Dacă Serena ar face și ea accident, păi în genere nu i-aș mai da voie să atingă vreo mașină toată viața ei.

—Nu mi-a zis. Cum ai reușit să faci accident de două ori? Și încă beat la volan...îl urmăresc suspicios cu privirea.

Oftează lung.

—Nu am fost mereu în cea mai bună poziție mintală, veni răspunsul său pe un ton ușor mai rece.

Rămân puțin surprins. Nu a fost mereu în cea mai bună poziție mintală? Prin ce se referă la asta. La naiba, el stă acasă și nu face nimic, nici nu îmi pot imagina ce a fost atât de dificil încât să îl bage beat în scaunul șoferului. Probabil are și o familie mai mare decât poate număra... deși, habar nu am. Nu este ca și când ar fi prima dată când realizez că ar fi bine sa nu judec o persoană după aparențe.

Și chiar mi-aș dori să îl întreb, însă deja dispoziția sa nu părea prea dornică de a răspunde la șirul meu constat de întrebări. Pur și simplu, simțeam că era mai bine dacă tăceam.

×

Intrăm amândoi în curtea unei case, fiind atenți sa nu ne împiedicăm de vreo pisică sau de vreun câine. În momentul în care zăresc interiorul curții și toată această înfățișare generală, realizez că totul era într-un stil rustic destul de interesant și bine păstrat. Vreo 3 pisici stăteau la soare pe terasă, care apropo nu avea nici o influență asupra temperaturii, deoarece încă era destul de frig. Chiar și cu hanoracul șatenului pe mine, simțeam aerul rece pe piele.

Un câine se aude cum începe să facă gălăgie, ceea ce mă face pe mine mai să nu sar la Tyler în brațe de frică. Am frica asta stupidă de câini la întâmplare, deoarece când eram mai mic m-a mușcat unul. Nu mai țin minte nimic, dar probabil după situația dată, nu voi putea înghiți toată viața mea câinii. Doar ăia mici și drăguți, poate, deoarece de ăia pot fugi.

Bărbatul surâde și îmi strânge talia, șoptindu-mi că defapt câinii aceștia doar de făcut gălăgie sunt buni și nu pot face rău nici unei muște. De parcă acest lucru m-ar putea ajuta cu ceva, având în vedere că îmi era indiferent dacă puteau face rău sau nu.

—Tyler! Aud o voce amorțită, iar când îmi întorc fața observ chipul unei bătrâne cu un zâmbet larg pe buze, stând în prag.

Când o observ pe femeie, îi dau mâna lui la o parte de pe talia mea. Haha, cum naiba reușeam să mă fac astăzi nonstop de rușine? Bătrâna totuși nu părea să fi observat acest gest. Cel puțin cred, deoarece nu a reacționat în vreun fel, până la urmă.

—Bună dimineața, o salută pe femeie și o îmbrățișează. Scuze ca nu prea am venit, cred că ți-a explicat Zan deja, nu? Pune Tyler întrebarea și zâmbește scurt.

Eu cam eram paralel cu tot, ce pot să zic. Totuși, femeia mă privește scurt și zâmbește ca răspuns.

N/A: ȘTIU CA E CRINGE PLS LMFAO PARCĂ AM IDEI DAR NICIUNA NU SE POTRIVEȘTE))))