Fuck buddies (boyxboy)

50. ~ epilog ~

peste 2 ani

Fuck buddies? No, sweetie, not anymore, at least. Fuck bae, to be exact.

×

POV. Kai

Îmi trec degetele prin păr ușor încordat și arunc o privire fugară spre ora de la ceas, deoarece nu sunt convins câtă răbdare mai am. În momentul în care realizez frapat că este aproape ora 2, care era, apropo, ora prânzului pentru șatenul meu, mă ridic din scaun agitat. Voiam să îl văd, eram nerăbdător. Mă simțeam atât de flămând după prezența sa, în special pentru că în ultimul timp era ocupat până peste cap cu munca și doar ora prânzului era timpul în care ne revedeam, astfel că tânjeam cu jind să îl văd. Deși bărbatul nu era nici pe departe cel mai punctual om din lume, era de mirat faptul că absolut niciodată nu întârzia să intre pe ușa restaurantului zilnic la ora 2. Deși mai erau și cazuri în care să nu îi fie foame, tot venea aici întotdeauna, încât să ne petrecem o oră împreună, în care stăm și întotdeauna luăm masa împreună. Poate că acum amândoi eram ocupați până peste cap, dar această oră era precum un ritual micuț al nostru, ceva special, unde ne petrecem timp împreună. Nu știu cât de mult aștepta el să ne vedem, însă eu eram categoric entuziasmat.

Ies din birou și scrutez cu privirea toată încăperea restaurantului, deși îmi era ușor cam dificil din cauza personalului și a clienților. După câteva ore de stat la birou și umblat prin documente, chiar meritam, sincer sa fiu, această oră alături de bărbat. Eram foarte nerăbdător de a îl vedea, voiam și să vorbesc cu el, să îl întreb ce mai face, cum la lucru și tot felul de întrebări super plictisitoare. Pe scurt, îmi era indiferent despre ce discutam, cât timp cel puțin o făceam.

Aproape eram la limită de a îl suna, deși știam că poate par puțin cam enervant, dar eram curios unde era bărbatul, însă în momentul în care ridic telefonul din buzunar, îl observ, iar pe buzele mele mi-se afișează un zâmbet larg. Nici nu mai ezit prea mult în a îmi arunca telefonul înapoi în buzunar și cu pași apropiați să mă apropii de masa sa. Se așeză la aceiași masă la care ne așezam zilnic, masă pe care special nu o închiriam la nimeni la această oră, deoarece din câte mi-a spus Tyler, îi place această masă, deoarece aici a venit pentru prima dată atunci când fratele său a luat acest restaurant și pur și simplu doar gândul de a mânca la alta masă nu prea îi place și i-se pare ciudat. Nu mă deranjează, ci din contra mi-se pare adorabilă această micuță obsesie la el.

Îmi pun mâinile la ochii lui din spatele său, iar Tyler tresări scurt, urmat de un râset bogat. Își ridică palmele spre ale mele și îmi atinse ușor dosul palmei cu buricele degetelor. Atingerea sa îmi trezea furnicături în tot corpul, dar încerc să nu scot nici un sunet prin care m-ar putea recunoaște, deși sincer să fiu, cu greu mă abțineam din a nu chicoti.

—Mmm, lasă-mă să ghicesc! Îmi spuse entuziasmat și își ridică ușor palmele spre încheieturile mele. Ești clar amantul meu, nu? Pune întrebarea și surâse mândru.

Îmi scot palmele de pe ochii săi și mă strâmb la el, scoțându-mi limba. Ochii săi de un verde pronunțat erau fixați pe mine, în timp ce zâmbetul larg pe buze și gropițele sale de pe obraji erau scoase în evidență. Chiar dacă tatuajele de pe brațe erau haotice, tot îi ofereau o impresie de maturitate și chiar o eleganță masculină aparte. Poate exageram, deoarece, sincer să fiu, iubitul meu mereu va fi cel mai frumos în ochii mei întotdeauna.

—Oh, wow, cum ai ghicit, veni răspunsul meu sarcastic, iar el chicoti și își rezemă fața în palmă, fixându-mă cu privirea.