Fuck buddies (boyxboy)

7.

încă nu știu dacă să am încredere.

Spre fericirea mea, cred, Tyler nu a mai spus nimic despre întreaga situație. Poate pentru el nu era mare lucru, însă pentru mine era categoric. Nu îmi pot explica de ce, de-asemenea. A mâncat liniștit și a început să se joace ceva, numai el știe ce, pe televizor plictisit. Eu am decis mai bine sa stau în camera mea, cât mai departe de urletele sale enervante atunci când pierde. Bine, poate erau ușor amuzante, dar în fine.

Priveam un film pe laptop, dar îmi aud telefonul vibrând, semn că am primit un nou mesaj. Inițial m-am așteptat să fie de la Ess, dar era defapt de la Serena. Surprinzător, deoarece ea preferă să sune, dar presupun ca deja îmbătrânește și ea.
„Serena: hai să ne ducem la un suc, mi-e dor de tine :(”

Expir lung și mă prăbușesc printre perne. Încă nu eram sigur câtă încredere pot să am în Tyler să îl las singur, mai ales după spectacolul de ieri, însă chiar îmi doream să mă întâlnesc cu Serena și să mai petrecem timp împreună ca frați. Înainte de postul acesta de muncă, petreceam absolut tot timpul meu liber împreună. Acum chiar că îi simțeam lipsa remarcilor ei răutăcioase de fiecare dată când vede ce mănânc sau cum mă îmbrac. Este greu, dar acceptabil.

Îmi mușc buza inferioară și decid să-mi încerc norocul. Tot ce îmi trebuie, este sa mă asigur că Tyler va sta cuminte câteva ore și nu se va supăra dacă voi pleca. Suna ușor, sper sa și fie cu adevărat.

Sar din pat și mă îndrept spre ușă, pe care o deschid lent. Îl privesc pe șaten și observ că își îmbrăca caracterul sau și-l schimba, nu am habar, însă contează că nu se mai luptă. Nu intenționam să îl enervez și mai mult în timp ce se joacă, dacă doamne ferește pierde din cauza mea. Nu am habar care este faza cu acest joc, sincer să fiu.

—Tyler, îi pronunț numele scurt, ceea ce îi atrage atenția.

Bărbatul își întoarce capul și când mă vede, schițează un zâmbet larg pe buze, afișându-mi dantura sa de un alb imaculat. Se dă la o parte și îmi face loc, făcându-mi semn să mă așez lângă el.

—Kai! Vino să vezi cum mă joc, tocmai ce am câștigat, îmi explică bărbatul entuziasmat.

Nu mă conform și doar mă rezem de canapea, privind dezinteresat ecranul televizorului. Probabil aș fi stat sa îl privesc cum joacă, dar chiar îmi doream să mă întâlnesc cu sora mea.

—Mhm, Tyler, este vreo problemă dacă plec pe vreo 2-3 ore? Pun întrebarea și îl urmăresc curios cu privirea.

Nu se mișcă deloc, în continuare concentrat pe televizor. Eu nu mi-aș putea păstra atenția pe un joc, mereu sunt cu capul în nori, dar presupun ca nu toți sunt așa. Oricum, nici nu am avut ocazia să mă joc prea des, dar nici nu mă poate interesa prea mult oricum.

—Mă părăsești? Întreabă sarcastic și chicotește scurt, începând un nou joc. Însă unde te duci? Adaugă din curiozitate.

Mă rezem în coate și cumva privirea îmi alunecă spre buzele lui. Simt o roșeață vagă în obraji și încerc să mă gândesc la altceva, mutându-mi rapid privirea ca el să nu observe. Mă trezesc privind pe geam, observând câțiva nori care se adunau. Sper ca nu va ploua, mi-ar strica ziua care nici nu a început bine.

—Cu sora mea, nu am văzut-o de ceva timp deja, veni explicația mea ușor cam seacă.

Își lasă capul pe marginea canapelei, în timp ce era în continuare concentrat la joc. Privesc scurt ecranul, fiind ușor îngrozit de cât sânge este în jocul acesta. Se băteau personajele cred, însă îmi părea înfricoșător. Și el încă se mai și juca singur.