Fuck buddies (boyxboy)

21.

N/A: scuze ca nu am postat ieri, însă chiar nu am reușit:) anyway, încerc să mă revansez și voi posta și mâine, deși eu în weekend iau pauză <3

Prieteni noi.

POV. Kai

—Deși nu pare ceva neobișnuit din partea ta, totuși mi-se pare ciudat să te văd pe tine la o sală de sport, îmi arcuiesc o sprânceană în timp ce îl urmez pe șaten, după ce tocmai ce mi-a făcut și mie un abonament la sală.

Deși nu aveam de gând să vin aici fără Tyler, nu puteam intra fără unul. Mă rog, m-aș fi simțit mai prost dacă ar fi fost el nevoit să cheltuie bani pe mine, însă după mi-a zis ca este sala lui Zan, deci nu chiar m-a deranjat. M-am simțit puțin mai ciudat, însă până la urmă face parte din jobul meu să îl urmăresc peste tot pe șaten.

Tyler mă privește scurt și pufnește amuzat, în continuare cu mine pe urmele sale, spre un loc exact din sală. Spre surprinderea mea, chiar era destul de multă lume pe aici, deși nici nu mă mir. Până la urmă, este sâmbătă, astfel că lumea venea și ea când putea. Acest lucru nu prea îmi era pe plac, deoarece mă făcea să mă simt prost și anxios, dar încerc să trec peste acest lucru, având în vedere că nu eram chiar singur.

Indiferent, trebuia să mă țin de bărbat. Nu era că nu aveam încredere în el ori ceva de genul acesta, însă problema era ca sala era imensă. Erau foarte multe camere, iar ca să ajungi unde îți trebuie, trebuia să treci prin o grămadă dintre ele. Te pierdeai, nu glumă, fără să intenționezi anume. Și având în vedere că eu mă știu fix 0 deplasarea în spațiu, era clar... Pe scurt, aveam să mă pierd precum ultimul prost. Iar pe lângă toți de aici, mă simțeam mult prea inferior încât să am curajul să le pun o întrebare. Mă rog, mai era și opțiunea de a îl sună pe Tyler în caz de ceva, dar nu era sigur că el îmi va răspunde.

—Nu sunt chiar atât de indolent, până la urmă. Corpul meu nu stă așa singur. Am luat o pauză cât ai venit tu, deoarece mai trebuia și să nu ies în evidență din cauza lui Zan și mda, îmi explică scurt.

Se apropie de un scaun și își lăsă lucrurile pe acest scaun, ulterior așezându-se și el încât să își verifice șireturile. Iau o gură de aer și mă așez lângă bărbat, rezumându-mă plictisit de perete. Ceva îmi zicea că mă voi plictisi aici, din păcate. Oftez.

Eu doar trebuia sa îmi fac munca și să îl urmăresc pe el, cam atât, astfel ca nu venisem aici să muncesc. Nici nu mă interesa, deoarece și așa eram slab ca dracu. Mai degrabă ar trebui să mănânc mai mult ca să pun pe mine. Ar fi mai practic, decât să îmi rup mușchii pe aici. Nu îmi păsa nici de slăbit, nici de altceva. Sincer să fiu, îmi era doar somn și mai mult decât mulțumit aș accepta să dorm. De stat cu ochii pe Tyler nu era atât de dificil.

—Hm okey, dar tot nu te-am văzut niciodată lucrând și sunt curios să te văd, îi spun și îl urmăresc cu privirea cum se ridică, apoi se apropie de un aparat.

Chicoti scurt, așezându-se pe locul său. Îmi face cu ochiul, ceea ce mă face să realizez cât de negreșit a sunat ce am spus. Era un aparat ciudat, zici că era o presă pentru picioare, însă sincer să fiu, eu eram cam paralel cu tot ce era pe aici. Niciodată nu m-am gândit prea mult la ce este o sală cu adevărat dar cumva mi-am imaginat că pe aici sunt maxim aparate de alergare și biciclete. Acum că sunt într-o sală adevărată, realizez stupefiat câte aparate ciudate există cu adevărat.

Îmi scot telefonul din buzunar și mă duc direct spre conversația cu Ess, sperând din tot sufletul meu să îmi răspundă. Îi scriu un mesaj scurt prin care îl salut și îi zic rapid ce fac. Nu fusese online de câteva ore deja, deci presupun că nu mă pot aștepta la un răspuns rapid. Mă rog, rămân să mă plictisesc atunci.