Fuck buddies (boyxboy)

37.

Te urăsc.

×

—Nu trebuia să fac asta, mai mult mă rănesc singur. Iar dacă tu nu mă placi, atunci nu este bine nici pentru tine. Îmi pare rău, Kai, poate ne este mai bine despărțiți? Aud o șoaptă înainte să mă las pradă somnului, acest lucru în timp ce lângă mine aveam corpul dezgolit al șatenului, iar căldura corpului său mă topea ușor.

Și poate tot ce am auzit în acest moment este doar un vis, dar cumva aceste cuvinte îmi aduseră un zâmbet discret pe buze, în timp ce mă contopeam prea bine în brațele sale.

×

Dimineața mă trezesc în patul meu. Examinez cu privirea camera, iar buzele mi-se aliniază într-o linie dreaptă. Înghit în sec ușor confuz, în timp ce strâng neputincios materialul plăpumii în palmă, iar aerul răcoros din cameră își spunea cuvântul, deoarece corpul îmi fusese obișnuit cu căldura sa, iar acum pielea transpirată mi-se lupta cu temperatura prea scăzută din cameră. Capul mă durea, dar deși nu prea țineam minte mare lucru aseară, în mare parte din cauza oboselii, eram destul de sigur de faptul că am adormit lângă Tyler. Faptul că am ajuns înapoi în camera mea îmi aducea o senzație ciudată și un gust amărui pe buze. Mă simțeam singur. Poate eram rănit de faptul că bărbatul mă urăște mai nou atât de tare încât nici nu își mai dorește, cel puțin, sa dormim împreună după sex, însă nu îmi plăcea să mă știu afectat. Am încercat atât de mult timp să nu mă mai las atât de ușor de rănit, însă se pare că nu am avut succes. Durea să îl știu pe el atât de indiferent și nepăsător, în special pentru că acum mă simțeam atât de folosit și jalnic.

Îmi trec degetele prin păr și îmi mușc buza inferioară. Bine, dacă mă urăște, este totul perfect, deoarece mai nou acest sentiment este reciproc. Nu pot să cred că pentru ceva timp eu chiar am considerat că poate Tyler este mult mai diferit decât era judecat inițial de alte persoane, inclusiv de fratele său, dar se pare ca m-am înșelat. Cel mai probabil realizează și el că nu mai este mult până plec și deja s-a săturat să o facă pe sfântul. La naiba, sunt un nerod.

Aud câteva bătăi în ușă scurte, iar pentru câteva secunde îmi trec gânduri cum ca poate îl mustră conștiința pe Tyler sau poate are vreo scuză validă, dar imediat cum aud glasul persoanei de după ușă, îmi trece orice speranță:

—Um, neața, Kai, scuze de deranj, poți ieși te rog? Pune întrebarea Zan, iar eu murmur un „da, stai puțin” vag și sar din pat.

Oftez lung, în timp ce arunc o pereche de pantaloni pe mine și un tricou la întâmplare. Nu eram convins ce voia Zan de la mine sau de ce a venit atât de devreme, dar eram emoționat, sincer să fiu. Îmi era frică ca Tyler să nu fi plecat iarăși în timp ce dormeam și să fi făcut o prostie, deoarece eram pur și simplu oribil la acest job. Mai aveam și moralul la pământ, cred că nu mai eram în stare să continui aici, mai ales pentru că nici nu eram sigur de ceea ce simt pentru Tyler. Sunt confuz, asta în timp ce mă urăsc pentru că am reușit să fiu jucat pe degete iarăși atât de ușor.

—Scuze dacă am ieșit greu, spun cuvintele ușor cam jenat în timp ce ies din dormitor.

Bărbatul zâmbi scurt și îmi face semn spre living. Schițez și eu un zâmbet nu prea confortabil și îl urmez confuz. Era îmbrăcat oficial, cel mai probabil venise aici înainte să se ducă la serviciu, având în vedere că era și destul de devreme. Mai exact în jur de ora 9, nici exagerat de devreme, însă dacă venea, de obicei prefera pe la amiază.

—Uite, Kai, după părerea ta cum se descurcă Tyler? El m-a sunat și mi-a spus că nu mai are nevoie de cineva care să îl supravegheze, dar aici desigur trebuie și părerea ta, afișează un zâmbet discret și se așeză pe canapea, fixându-și privirea pe mine.