Fuck buddies (boyxboy)

46.

Și ușor, totul se aranjează.

×

—Deci, um, reiese că suntem împreună? Întreabă Tyler sceptic cu un ton angoasant și își trece buricul degetului ușor peste pielea gâtului meu, privind în gol.

Chicotesc încordat și îmi trec degetele prin păr, afișând un zâmbet discret pe buze. Mi-se părea adorabil să îl văd pe Tyler îngrijorat și nesigur, în special că mai întotdeauna de când îl știu, efectiv strălucea cu confidență. Îmi mușc buza inferioară ușor și înghit în sec. Deși răspunsul era evident și pentru prima dată, nu mai eram confuz până peste cap, tot aveam emoții și era ușor cam dificil.

—Cred că da... deja depinde dacă o să reușim, îi răspund cu o notă de incertitudine în glas.

Deși poate acum totul suna perfect, în special că amândoi aveam sentimente unul pentru celălalt, niciodată nu poți fi sigur la ce te poți aștepta din partea viitorului. Mai ales că totul era nou pentru amândoi, poate o să ajungem la un moment dat în care o să realizăm că, de fapt, ne-am plictisit, ca poate relația aceasta nu este pentru noi. În momentul acesta, acest gând îmi oferea o idee de neîncredere, deoarece simțeam că eu chiar îl plac pe Tyler și nu aș fi în stare să îl părăsesc, însă trebuia să fiu pregătit și în caz de eșec.

—O să încercăm, iar dacă nu reușim, o să încercăm din nou, o zice și își trece limba peste buze.

Un zâmbet mi-se conturează pe buze și iau o gură adâncă de aer. Mă bucur, cel puțin, că șatenul este mai optimist și nu renunță la fel de rapid ca mine. Este un relief faptul că îl am pe el lângă mine acum, deoarece cel mai probabil fără el, nu aș mai fi fost absolut deloc în stare să reușesc ceva. Îmi simțeam inima cum tresărea în piept de fiecare dată când gândul îmi zbura la șaten. Mă simțeam atât de norocos să îl am.

—O să ținem secret sau preferi să le spunem adevărul? Întreb ușor cam sceptic și îmi mut privirea spre geamul din salonul bărbatului.

—Deja aici cum vrei tu. Mă gândeam la ai noștri să îi anunțăm oficial, iar ceilalți, deja o să afle singuri, nu este problema noastră, îmi explică ușor concentrat și dă din umeri.

—Este okay, dar cred că până îi voi spune Serenei, mai am nevoie de timp. Nu vreau să o iau brusc, mi-e să nu se supere, zic gânditor și cu o vagă impresie de frică.

Până la urmă, nu știam absolut deloc ce fel de părere are Serena despre cuplurile de același gen, deoarece niciodată nu am fost nevoit să aflu. Îmi este frică ca nu cumva, de fapt, să aibă o impresie foarte proastă, deoarece bruneta este singura mea familie și nu vreau nici să o pierd pe ea, dar nici să fiu nevoit să mă despart de Tyler. Doar gândul acesta îmi dădea o stare anxioasă și un gol în stomac. Că tot veni vorba de stomac, realizez că încă nu am avut șansa astăzi sa mănânc normal, deoarece eram foarte emoționat de faptul că mă voi întâlni cu Tyler.

Șatenul nu ezită și lăsă un râset generos să îi părăsească buzele. Mă simțeam și mai îndrăgostit după râsetul său, astfel că un zâmbet mi-se contură pe buze incontrolabil. Bărbatul se ridică în fund și îmi înconjură talia cu brațele sale, lăsându-și parfumul specific, care chiar dacă el a fost în spital, încă se mai simțea, să mă copleșească. Mă simțeam precum un copil mic care în sfârșit si-a primit bomboana.

—Stai calm, nu cred că Serena este atât de rea, dar desigur, o să așteptăm. Cât despre fratele meu, am o astfel de presimțire că are deja vreo idee despre tocmai ce s-a întâmplat. Nu cred că o să rămână prea uimit de faptul că suntem împreună, îmi șopti, iar eu zâmbesc.