Legământul 🔞

Capitolul 10

Danger:
Anul 1987
 
Impreuna cu Shadow si Hell ma fac una cu intunericul din spatele clădirii în care trebuie sa intram ca sa elimin omul ce ii sta in cale monstrului care nu contenește sa-mi dea o clipa de ragaz si ma pune incontinuu la probe cu toate ca afirma faptul ca are încredere totala in mine,insa asta n-are încredere în el,d-apoi in mine care sunt plamadit din același aluat din care el a fost făcut.
-Va comportați normal,le zic celor doi pe un ton jos si grav,dupa ce ajungem in dreptul usii si bat o singura data în ea.
-In halul in care sunt imbracat de arat exact ca un maimuțoi sunt mai mult ca singur ca am sa ma comport din cale afara de normal,chicoteste Shadow fara veselie,iar frate-su se abține sa nu rada.
Nici mie nu-mi convine ca suntem la costum,dar nu putem intra îmbrăcați ca de strada. Clubul este select,iar inauntru sunt doar oameni de elita,atat din partea buna a societății,dar si din cea care se ocupa cu ilegalitati.
-Taceti pana imi fac treaba si o sa fie totul bine,apoi fugiti,le zic inainte ca zăvorul sa se traga,iar usa sa se deschidă.
In prag apare o matahala de-a mafiotului ce m-a blestemat cu o viata demna de Iad si trec pe lângă el imediat ce-mi asez pistoalele cum trebuie la spate,apoi sacoul ca sa nu se vadă nimic pe sub el,dupa patrund pe holul slab luminat si imi trag o atitudine de snob ca sa nu dau nimănui nimic de bănuit.
Cum nu puteam sa intru prin fata pentru ca toți pe acolo sunt purificati la sange,am așteptat sa pătrundă mafiotul cu doi oameni de-ai lui inauntru fiindca asta e numărul maxim de persoane ce il poate lua fiecare membru în parte dupa el,apoi sa-mi deschida usa din spate sa ma pot alatura lor fara sa fiu perchezitionat,iar acum ca sunt inauntru n-am decât sa-l gasesc pe vameșul care vrea sa-i închidă porțile mafiotului ca sa-i strice toate mersurile si sa-l lichidez.
-Luk,la etaj astia doi trebuie sa rămână afara,imi zice sclavul ce-l slujește orbește pe mafiot si incuviintez din cap.
Las pasul mai moale ca sa ma ajunga din urma,apoi il las sa meargă inaintea mea si deschide la un moment dat o usa din sticla.
-Urca pe aici. Ne vedem sus,mai spune inainte sa se intoarca pe clacaie si sa dispară pe holul pe care m-a purtat.
Ma uit la cei doi oameni ai mei si toti trei incuviintam ca la comanda din cap,apoi urcam pe scari si deschidem usa ce da la etajul unu. Aici holul e foarte diferit de cel de la parter,iar lumina mult mai puternica.
Pasesc impreuna cu Shadow si Hell pe mocheta groasa intr-o culoare visinie si ma apropii de usa in fata căreia s-au strâns toate gărzile de corp ce însoțesc șefii dinauntru.
Ma opresc si le fac semn celor doi sa ia poziție de repaus,iar amandoi isi impreuneaza bratele la piept,apoi se lipesc de cate un perete.
Imi fac loc prin adunatura de gorile cu o masca inexpresiva pe chip si deschid usa cu pricina,dupa trec dincolo de prag fara sa ma intrebe cineva de sanatate.
Ranjesc de cum intru inauntru,dar nu pentru ca vad jegurile cum salivează la femeile dezbrăcate ce dansează pentru ei,ci fiindca as putea la fel de bine sa-l lichidez astazi si pe monstru căruia mi-am jurat cu ani de zile în urma ca am sa-i aduc moartea. Doar ca dorinta criminala fata de el trebuie sa mi-o retin,fiindca sunt ferm convins de faptul ca sunt pus din nou la încercare,asa ca,imi aranjez reverele de la sacoul de pe mine printr-o miscare deliberata sa para relaxata,apoi ma indrept spre una dintre canapele in timp ce ma uit la fiecare in parte.
Nu l-am văzut niciodată în persoana pe cel pe care trebuie sa-l lichidez,dar mi s-a arătat o poza cu el si trasaturile lui,la fel ca și culoarea ochilor imi sunt întipărite pe retina,ceea ce ma ajuta sa-l detectez imediat printre leprele din încăpere.
-Cine ești tinere?intreaba tata cu un ranjet sinistru pe buze.
-Moartea,raspund,desi nu asta ar fi trebuit sa zic ca sa ma tin de plan.
Ochii lui se incrunta putin,iar eu chicotesc cu raceala,dupa scot un pistol de la spate si trag piedica in vreme ce indrept teava spre victima mea.
Isteria se dezlantuie imediat,dar cu toate astea,nu ratez cand apas pe trăgaci si ii gauresc fruntea bărbatului in cauza. Femeile tipa cu disperare,iar gălăgia lor ii face pe cei ce așteaptă pe hol sa dea buzna inauntru.
-Stai pe loc!urla unul dintre gărzile de corp,insa alerg spre una dintre ferestre și ies prin ea.
Geamul se sparge cu un bubuit,iar sticla ajunge sa se împrăștie pe asfalt inainte ca eu sa aterizez pe ea si scrasneste sub talpa papucilor mei.
Fac trei pasi in spate si ma lipesc de zid in secunda urmatoare,apoi scot și celalalt pistol,dupa incep sa pasesc in lateral in vreme ce aud nebunia cum se dezlantuie la etajul unu.
-Dupa el!!!bubuie vocea groasa a unuia dintre gărzile de corp,insa pana ajunge el sa se arunce de la fereastra,eu deja fac coltul si dispar in noapte.
Cand ajung la un alt colt de bloc din centrul orașului,ma opresc si privesc din intuneric pe strada ce duce spre clubul cu pricina și vad cum cativa deja incep sa ma caute,apoi observ cum dau sa se împrăștie printre blocurile din vecinatate,dupa aud pe altul cum urla ca si ceilalți doi ce erau cu mine au dispărut la randul lor,iar lucrul asta ma face sa rasuflu usurat si sa plec cu inima mult mai ușoară.
„Daca au scăpat de matahale,atunci n-o sa dureze mult pana cand o sa ne întâlnim în cartier.”
 
*****
 
Dau jos sacoul de pe mine si il arunc pe bancheta din spate înainte sa cobor din masina,iar dupa ce blochez portierele,scot pachetul din buzunar și imi bag o tigara in gura. O aprind si trag din ea cu ochii pe scara in care stau de 21 de ani,iar prin întunericul dinauntru vad putina mișcare printre umbre.
Pasesc într-acolo,iar cand ajung,ma opresc pe ultima treapta ce da in scara si ranjesc cand cel dinauntru nu mai misca,dar nici nu mai respira si ma intreb in gand oare ce urmărește de fapt si de drept.
-Stiu ca ești inauntru,mormai in vreme ce las fumul sa-mi iasa printre buze.
Un chicot de drac se face auzit din bezna si surad sumbru.
-De unde?intreaba fratele meu. Nici macar n-am ieșit un pas spre vreo fărâmă de lumina,zice si cateva clipe mai tarziu apare in pragul usii de fier.
Ridic din umeri.
„Habar n-am,dar cred ca am instinctul mult prea dezvoltat si simt lucruri ce pentru ochiul liber ar fi imposibile de depistat.”
-Am văzut miscare de cum am coborât din masina,recunosc,iar el își pune palmele pe o parte și pe alta a tocului de la usa,apoi ochii lui se plimba incet pe mine.
-De unde dracu vii de ești imbracat la costum?
-Parastas,raspund chicotind.
-Hai nu zău!plescaie din buze. Vorbesc serios Luk! Pe unde tot umbli?
Oftez.
-Am dat lovitura pentru el,acum am venit sa te debarasez de pachet,raspund si arunc tigara pe jos,apoi o sting cu talpa papucului si dau sa intru in scara dar ma opresc in prag fiindca nu se clinteste din loc.
-Ascunzi ceva...maraie la mine.
Incuviintez din cap,dupa ii fac semn sa se urneasca.
-Ce?intreaba serios.
-L-ai văzut pe Shadow ori pe Hell?raspund in schimb si pufneste.
-Nu schimba subiectul!mai ca nu se rasteste la mine.
-Nik...ii oftez numele. E miezul nopții. Sunt frant si nu pot sa ma duc sa ma culc fiindca mai am treaba. Asa ca...da-te din usa si lasa-ma sa termin ce am început,ii cer,iar ochii lui se mijesc in intuneric,apoi se da intr-o parte si ma lasa sa trec.
Intru in bloc si pasesc prin intuneric spre usa de sub scari ce duce la subsol.
-Nu scapi!imi atrage atenti,apoi aud cum aprinde o bricheta de cateva ori si face lumina in spatele meu cateva secunde mai tarziu.
-Ce vrei sa știi,Nik?intreb obosit,fiindca adrenalina de mai devreme mi s-a evaporat din vene,iar acum fiecare muschi mi se relaxează cat de cat in corp pentru ca mintea conștientizează faptul ca am ajuns acasă.
Si cu toate ca nici macar locul asta nu poate sa ma bage intr-o stare totala de relaxare in care nimic din mine sa nu mai funcționeze ca sa simt și eu măcar o data in viata cum e sa traiesti fără griji,faptul ca sunt in cartierul pe care il cunosc ca in palma,imi ajuta trupul sa nu mai fie in alerta 100% si sa-mi reducă la jumătate concentrarea pe care in mod normal o mentin tot timpul ridicata la cote colosale.
-Ce tun ai dat?intreaba in urma mea pe un ton soptit in timp ce coboram scarile si-mi tintesc ochii pe coltul in care ma așteaptă licheaua ce a căzut astazi la datorie.
-Am omorât șeful vămii,raspund fara nici o inflexiune in glas. Dar înainte de asta am luat viata unui copil,zic si ii aud respiratia cum i se blocheaza in gat.
-Pentru R.I.P,isi da imediat seama si ma opresc,apoi ii arunc o privire peste umar si incuviintez o data din cap.
Vad in ochii lui cum se dezlantuie Iadul si ma intorc dintr-o miscare spre el,apoi il prind de un umăr si imi pironesc privirea in a lui.
-Daca nu o făceam,venea după borfasul tău. Asa ca...las cuvintele in aer si inspira brusc,apoi elibereaza aerul cu zgomot printre buze si clatina cu ciuda din cap.
-Il vreau mort,Luk...scrasneste printre dinti. Si cat mai repede posibil.
-Stiu...si eu...dar mai trebuie sa asteptam.
-Ce?maraie la mine. Sa ajunga sa ne facă el noua felul?intreaba,dar nu ma lasa sa-i raspund si continua. Suntem mari acum,Luk! Iar borfasii ne urmeaza orbește. Ce pula mea mai vrei sa asteptam?
-Momentul oportun,raspund cu gheata in glas.
-Iar ala o sa vina,când?intreaba,iar eu ranjesc ca un drac.
-Curand,il asigur si mijeste ochii la mine.
-Ce pui la cale si mie nu-mi spui?vrea sa stie,iar ranjetul mi se mărește intr-un mod sinistru pe buze.
-O sa afli exact la momentul potrivit. Daca iti spun,tu nu te poți stapani si tare imi este ca iti dai drumul la gura exact atunci cand nu trebuie,fiindca arzi de fiecare data cand il vezi si mai ales bubui de fiecare data cand pomenește de mama.
Haraie,dupa priveste adanc in ochii mei,iar ceea ce găsește în ei,il baga imediat in alerta.
-Ai dat peste un drac mai mare decât el,concluzioneaza cand dorinta morbida imi arde cu valtoare in privire si il las sa o vadă in toata puterea ei.
-Da...chicotesc rautacios.
-Colonelul!exclama si ii fac cu ochiul. Luk...sopteste si cade putin pe gânduri. Tu chiar ești dat dracu,continua cateva secunde mai tarziu.
-Daca vrem sa distrugem un monstru,avem nevoie de unul mai mare decat el,zic si incuviinteaza usor din cap.
-Iar monstrul tău detine toate armele necesare ca sa-i facem felul,concluzioneaza,iar de data asta aprob eu cu cateva mișcări ale capului. Sa-mi bag pula! Tu ești mai periculos decât un șarpe,Luk! Cum rahat i-ai dat de urma? Si cum de ai reușit sa vorbești cu el?
Chicotesc.
-Asta nu contează fratioare,dar ceea ce e cu adevărat important,este ca o sa-i facem intr-un final felul asa cum ne-am jurat.
Surade,dar intr-un mod atat de rece,ca trasaturile ii îngheață si ii devin letale.
-Chiar ești mai periculos decât un șarpe,zice din nou și in intunericul ce-l poarta in privire vad cateva scantei cum incep sa pocnească,dandu-mi de inteles ca ma admira pentru ca sunt capabil sa fac lucruri ce par imposibile.
„Pai...de aia dintre noi doi el își spune Snik,iar mie mi se zice,Danger. Fiindca el e șarpele,iar eu sunt pericol si impreuna formam o echipa de necombatut. Insa oricine altcineva intra in contact cu mine,mai devreme sau mai tarziu face cunostinta cu monstru ce sălășluiește inauntrul meu. Dar,cu toate astea trebuie sa recunosc ca mai exista câteva excepții ce reușesc sa ma tina in frau atunci cand personele respective se afla pe langa mine. Incepand cu el,continuand cu borfasii si terminand cu mama. Dar in rest,nimeni pe lumea asta nu imi este drag. Pentru ca sunt bucata rupta din monstrul pe care imi doresc din tot sufletul sa-l omor cu mana mea.”