Legământul 🔞

Capitolul 37

Luk:
Anul 1995...
 
Mi se întunecă privirea in vreme ce astept ca tirurile încărcate cu marfa sa fie puse pe caprarii de catre baietii ce se ocupa cu aprovizionarea depozitului  meu,fiindca vocile care bubuie in repetate rânduri ca suntem invadati atunci cand dau buzna inauntru nu apartin altora decat celor mai apropiați oameni ai mei din grupare. 
-Invazie Danger!!!! Invaziiiiieeee!!!
Adrenalina incepe sa-mi pulseze prin vene cu viteza luminii,iar cand vizibilitatea imi revine în privire si ochii mi se limpezesc,le dau directive oamenilor din depozit ca sa se ocupe mai departe de marfa,in vreme ce eu pasesc apasat spre dulapul incarcat cu armament.
Fratii mei care au dat alarma vin imediat langa mine si tragem cate o veste antiglont pe noi,apoi bagam dinamite si grenade in toate buzunarele imediat ce gecile ne imbraca trupul in partea de sus,dupa ne înarmam pana in dinti si pun mana pe casca de la motocicleta inainte sa fac stanga imprejur.
-Au venit?intreb haraind si grăbesc pasul spre ușile duble fiindca stiu exact cine a avut tupeul sa intre la noi în oraș pe nepusa masa.
-Da!raspunde Hell incordat. Si toate mașinile li se îndreaptă spre depozitul lui Snik. Am trimis oamenii sa il ajute pana sa venim noi dupa tine.
-Foarte bine,raspund pe un ton inghetat și totodată pe cel care e aducător de moarte. Ne vedem pe pod,le mai spun inainte sa încalec pe motor cand ajungem afara si sa-l pornesc dintr-o miscare.
Imi pun casca pe cap,dupa plec în tromba,iar curelele puse pe rosti,musca din zăpada si o arunca cu putere in spatele meu.
Vad in oglinzi cum mașinile ma urmăresc îndeaproape si un ranjet letal imi ridica buzele.
„II omor pe toti! Ii. Omor. Pe. Toti!”
-Ii omor pe toti...marai cuvintele in vreme ce le repet ca pe o rugăciune morbida in minte. In noaptea asta nimeni nu o sa scape cu viata. Viermii ăștia o sa ajunga exact lângă șeful lor pe care l-am executat alaturi de restul aghiotantilor sai cu ani de zile în urma. Noaptea asta dintr-una sfânta o sa se transforme intr-una ce-o sa dea pe afara de păcat,continui sa harai in timp ce gonesc pe strazi ca sa ajung mai repede la depozitul lui Snik unde știu ca are loc o petrecere data de Eva.
„Iar acum o sa se sfârșească intr-un mare fel...cu focuri trase dar nu pe post de artificii.”
 
*****
 
Douăzeci de minute mai târziu când ajung pe strada din spatele blocurilor in care imi fac veacul de aproape 30 de ani,vad cum distracția a început pe partea cealalta a râului.
Focurile se trag atat din depozit,cat si din afara lui,insa sunetul nu atrage deloc atenția fiindca explodeaza petarde peste tot și bubuitul armelor e confundat cu cel al bombelor pe care le arunca incontinuu copii pe strada,iar daca vreun vecin de pe la blocuri a observat ca ceva se intampla in fostul depozit pe care Nik l-a luat în stăpânire dupa revoluție,nu e atat de tembel incat sa anunțe pe cineva sau daca este,politia oricum nu se baga in mizeria noastra. Pentru banii ce ii decartam luna de luna in buzunarele lor,gaborii au devenit mut,surzi si orbi cand vine vorba despre fratii Maniac.
-Cum facem?ma intreaba Hell de cum ajungem toti pe podul din fier si opresc motorul.
-Ii înconjuram,le dau directive tuturor si sar de pe motocicleta doar ca sa ma urc pe masina si imi strecor vârfurile de la bocanci printre grilajele puse deasupra plafonului.
Mașinile se pun pe rand in miscare si fiecare se îndreaptă exact asa cum le dirijez eu cu mainile sa o faca.
Fiecare o ia pe o alta parte si unele ne depășesc in timp ce incep sa traga in cei de la intrarea în depozit,iar eu scot o grenada din buzunar și o arunc spre ușile din fier in timp ce majoritatea dintre ei își fixează armele pe noi.
Trag prima data în parbrizurile de la masini,crezand ca pot omorî oamenii dinauntru,insa tot ce detin eu in materie de autoturisme sunt blindate cap-coada si aduse cu vasele armatei tocmai de pe continetul Americii.
Surad ca un diavol si mai arunc o grenada ca sa-i împrăștii,dar de groaza ca o sa moara,incep sa se impinga in usi si sau navala inauntru o mare parte din ei.
Sar de pe masina si pun mainile pe mitralierele de pe mine,apoi oamenii mei imi fac drumul liber ca sa ma reped dupa gandacii ce cred ca mai au scapare,insa ma feresc din calea câtorva imediat ce dau înapoi atunci cand gruparea lui Nik arunca cu sticle incendiare ca sa-i scoata afara.
Lipsesc teava pe rand de capatanile câtorva si le zbor creierii fara sa clipesc,iar dupa ce reusesc sa intru inauntru,ma urc pe o scara de incendiu ce duce la etaj și ma uit după fratele meu.
-Nik!!!!!zbier cat ma tin plamanii imediat ce-mi ridic viziera atunci cand il vad neprotejat in mijlocul luptei.
Daca eu am vesta antiglont pe mine,el are un rahat de camasa ce e rupta mai peste tot pe trupul sau.
„Ce pula mea?”
Incep sa trag ca sa-i eliberez cat de cat locul din jurul lui,dupa ma uit la cei ce ba intra,ba ies din depozit si incep sa le fac cat mai repede gauri în mansarda.
Sunt cu un ochi pe Nik si unul pe mafioții ce-mi doresc sa-i chinui inainte sa-i lichidez,dar cum situatia data este una de viata și de moarte,iar in joc sunt prea multe suflete,incep sa trag doar ca sa scap mai repede de ei.
Adrenalina mai ca nu-mi da pe afara din vene cu fiecare mort ce ajunge doar o cruce fara nume pe lista mea nesfârșită de victime,doar ca la un moment dat sentimentul morbid îngheață in mine,la fel cum o face și lumea din jurul meu cand glasul disperat a lui Nik imi blocheaza funcțiile.
Misc ochii in reluare spre direcția în care se afla si-l vad cum se repede spre celalalt colt trecând exact prin mijlocul câmpului de lupta. Instinctele mi se activează cu toate ca mintea nu-mi judeca inca cum trebuie și ridic arma,apoi o tintesc spre fiecare suflet ce se afla in perimetrul fratelui meu. Lichidez orice tinta posibila doar ca sa-l scap pe el de la moarte,insa atunci cand vreau sa îl omor si pe cel dupa care fuge,inima mi se frânge si degetul mi se blocheaza pentru o secunda pe trăgaci.
Vad glonțul cum iese de pe teava inamicului si sclipește in lumina flăcărilor ce ard în depozitul plin atat de copii,cat si cu borfasii din ambele grupari,iar inainte sa ii zbor creierii muistului ce a îndrăznit sa-mi împuște fratele,il vad pe Nik cum cade lat pe ciment imediar ce descarca toate gloanțele in matahala careia i-am infipt la randul meu unul direct in centrul capului.
Ma uit in directia spre care fugea malacul si vad o fata intinsa la randul ei pe jos,iar inima imi face un soc in piept inainte sa-si reia bataile.
-Eva! Futu-i!injur cand ii recunosc rochia pe care Nik a comandat-o de fata cu mine si ma gandesc ca fratele meu ar innebuni daca ea in clipa asta e moarta.
„N-are cum asa ceva...”
Incep sa marai ca un turbat pana cand ma ustura gatul și sar de pe scara de incendiu,dupa scot din buzunare tot doua cate doua grenade si le descarc peste tot in jurul meu.
Fumul devine atat de gros ca nu se mai vede nimic in jurul meu si ma gandesc ca aerul e aproape irespirabil,dar cum am casca pe cap,pasesc in directia respectiva fara probleme si mai omor cate un jeg in drumul meu spre fratele ce sper sa nu fie fara suflare,altfel iau viețile tuturor din depozitul asta inainte sa-mi zbor la randul meu creierii.
-Trebuie sa trăiască...harai ca un monstru,iar cand ajung sa ma lovesc de picioarele lui,ma aplec ca sa-l intorc pe spate și vad ca are o gaura în piept.
Sangele ii da pe afara de zici ca sare apa dintr-o fantana arteziana si ma dezbrac repede de geaca de pe mine,dupa ii presez pieptul cu ea.
-Respira cat mai lent posibil!urlu la el ca sa ma auda prin toată isteria din jurul nostru.
Ochii ii clipesc cand ma aude si ma cutremur cand ii vad pupilele dilatate la maxim atunci cand priveste spre casca mea.
-Eva...rostește cu greu si pe un ton înecat.
-Shadow!!! Hell!!!bubuie atat de tare vocea mea dupa ce imi ridic din nou viziera incat am impresia ca se zguduie pereții de la depozit.
Scot cu o mana lanterna cu lumina verde dintr-un buzunar de la pantalonii ce-i am pe mine si incep sa o aprind si sa o sting ca sa le dau semnalul si sa ma depisteze prin fum,iar fratii mei apar la un timp foarte scurt langa mine.
-Vedeti ca mai trebuie sa fie in coltul din stânga la ieșirea cealalta din depozit o fata imbracata de zici ca petrece alaturi de prințesele din desene animate,le zic si amandoi se pun imediat in miscare.
Știu prea bine ce au de făcut,asa ca,imi ridic fratele de pe jos si il scot tot prin spate o data cu băieții mei ce unul o poarta pe brate pe sora lui Devil.
-La spitalul militar!ii cer lui Hell cand se tranteste la volan,in vreme ce eu îl bag pe Nik in spate si continui sa-i presez rana din piept,iar Shadow se pune pe cel din dreapta cu Eva in poala.
-Cine e asta?ma intreaba si pufnesc.
-Alta grija nu ai?harai la el.
Shadow nu-mi răspunde si prefera sa taca doar ca sa nu ma descarc pe el pentru toată nenorocirea ce s-a abătut asupra mea,iar eu ajung in scurt timp sa ma gandesc doar la faptul ca exista sanse foarte mari ca fratele meu sa moara în seara asta in vreme ce lasam depozitul in urma si nici macar nu ma atinge de pe lună faptul ca restul o pot mierli la randul lor acolo in Iadul ce s-a dezlănțuit printre betoanele halei.
„Nu imi pasa de absolut nimeni pe pământul asta in afara de mama si de Nik. Cum nu imi pasa in clipa asta nici daca Eva supraviețuiește,dar am luat-o de acolo doar pentru ca tantalaul asta mic de frate al meu s-a legat la cap cu ea mai mult decât trebuie. Insa,dacă îl pierd pe el,chiar nu știu in ce am sa ma tranform si nici de ce am sa fiu în stare sa mai fac. Fiindca si asa sunt un monstru fara scrupule si fara sentimente. Daca imi pierd si ultima mea farama de lumina ce ma mai tine la suprafata si imi luminează intrunericul in care m-am născut,atunci pot sa zic ca cealalta scanteie a mea,adică mama,o sa realizeze ca a dat naștere unui monstru mai mare decat cel cu care m-a făcut.”