Legământul 🔞

Capitolul 1

Snik:
Anul 1979
 
Pun discul de vinil la pick-up,iar melodia unei trupe rock din afară incepe sa spargă linistea din apartamentul micut in care stau alaturi de mana și de fratele meu mai mare,Luk,fiindca tata foarte rar da pe acasă,iar atunci cand o face se lasa cu scandal.
Imi afund ceafa in perna in vreme ce ritmurile metalice rasuna pe fundal si imi acopar ochii cu bratele in timp ce ma gandesc ca pana la varsta de 11 ani am văzut atat de multe rele,incat speranța că am sa ies vreodata la lumina din Iadul in care m-am născut e la mii de kilometri distanta de mine si pe zi ce trece se depărtează tot mai mult,iar singura modalitate prin care ajung sa creez un miraj in care sa o opresc in loc,este cu ajutorul muzicii ce ma face sa ma pierd prin labirintul intunecat ce-l am prin creier.
-Nik! Inchide-l ca vine!imi cere fratele meu de cum deschide ușa de la dormitorul nostru si imi inclestez maxilarul,apoi cand ies din iluzia ce-o aveam in minte,ma ridic de pe patul cu saltea din arcuri si intind mana spre masuta de langa el,apoi ridic acul si opresc aparatul.
-De data asta chiar il iau la bătaie daca face ca de obicei,scrasnesc din dinti in timp ce trec pe lângă el si ies din camera.
-Poate de data asta lasa banii si pleacă dracu de aici cat mai repede dacă mama nu e prin zona,raspunde si pufnesc neîncrezător,fiindca asa ceva n-are cum sa fie cu putinta.
Tatei ii place foarte mult sa-si arate caracterul infect prin orice manifestare si in orice conjuctura,dar Luk are dreptate,fiindca atunci cand in fata ochilor ii apare mama zici ca dracu intra direct in el si se tranforma. Pentru ca nu o halește si n-o s-o faca niciodata. I-a fost impusa de familie ca sa o ia de nevasta și a facut doi copii cu ea ca sa-i poată duce numele blestemat mai departe,dar in rest,nu da doi bani pe femeia ce a ajuns sa trăiască intr-un Iad creat de el in jurul ei.
Desi Nicolae Lucian Maniac,de unde ne vin și noua numele,fiindca sunt primele trei litere din prenumele lui,este capul de mafie pe aripa de vest a tarii și invarte bani grei din ilegalitatile ce le face de cand era pustan si astazi s-a ridicat la un asemenea nivel incat nici statul nu are ce sa-i faca,prefara sa isi tina baietii si femeia careia i-a jurat o data credinta,intr-o mizerie pe care doar șobolanii o pot suporta.
De asta il si urasc. Nu doar ca-i port atat o parte din prenume cat si numele predestinat de drac,ci și pentru ca este un om abject. E fără scrupule,iar eu mi-am jurat mie însumi ca am sa-l omor intr-o bună zi cu mana mea ca sa pun capat o data erei lui si mizeriei in care trăiesc de cand m-am născut.
-Ce faceți vagabontilor?intreaba de cum intra in apartament si ne vede pe amandoi in sufrageria micuta si sărăcăcioasa.
-Ti-o dam la muie,raspund cu ura in glas si pe același ton letal pe care a pus la randul lui întrebarea.
In ochii intunecatii ii apar cateva focuri ce imi da de inteles ca s-a aprins fiindca i-am răspuns intr-o astfel de maniera si paseste spre mine apasat,iar eu ii ranjesc in fata cand ridica pumnul,doar ca nu apuca sa mi-l trântească,pentru ca inaintea mea se baga Luk si se opreste ca la comanda.
Fiul lui cel mare si moștenitorul de drept al imparatiei pe care o are,sta drept inaintea mea si incepe sa maraie intr-un mod amenințător in directia lui. Desi are doar 13 ani,Luk a fost invatat de oamenii mafiotului cel mare sa devina un criminal cu sânge rece. Sa omoare fără regrete,iar el la randul lui m-a învățat pe mine cum sa pasesc pe urmele sale intunecate,dar nu pentru ca si-a dorit neapărat lucrul asta,ci fiindca mereu i-a fost frica sa nu se răscoale careva împotriva tatei si sa vina după noi.
Si uite asa am ajuns eu sa știu cum sa ma apar si cum sa iau viata unuia in cazul in care nevoia o cere de pe la varsta de 5 ani cand am înțeles in ce lume si printre ce oameni ma invart.
Lucru pe care tata nu-l stie si nu-l cunoaște,dar e mai bine asa,fiindca atunci cand am sa detin puterea necesara,am sa ii rup capul de pe umeri cu mainile goale.
-Luk...haraie monstrul ce ne-a creat,insa glasul lui jos nu il sperie deloc pe fratele meu,dar nici pe mine,cu toate ca si-a permis sa ma calce de cateva ori in picioare ca sa-i stiu de frica,insa bataia lui nu m-a calmat,ci mai tare m-a inversunat.
In schimb Luk,n-a incasat-o niciodata. Pentru ca mafiotul vrea sa-l atragă de partea lui ca sa-i lase tot ce a construit pe mana.
-Da-ne banii si dispari!ii cere printre dinti,iar tonul lui e la limita dintre foc si gheata.
Ar vrea in sinea lui sa-l zdrobească,doar ca e conștient de faptul ca trebuie sa stea pe curul lui pana cand se ivește momentul oportun ca sa o faca.
-Unde e curva de ma-ta?raspunde in schimb si imi ia sangele foc cand aud pentru a mia oara cum o numește.
-Curva-i ma-ta!ma rastesc din spatele lui Luk si dau sa-l imping la o parte ca sa-l scuip in fata pe jegul căruia trebuie sa-i spun tata,iar el incepe sa ma injure ca la usa cortului,in vreme ce fratele meu isi trece un brat pe dupa umerii mei doar ca sa ma tina în loc.
-Potoleste-te...sopteste pe un ton intunecat si ma scutura de cateva ori ca sa-mi revin in fire.
Cu ochii arzandu-mi in cap si cu blestemele pe vârful limbii,ma uit cu scarba la bărbatul inalt si brunet din fata mea,ce e imbracat la costum si poarta o pălărie neagra pe capatana.
Imi tranteste o privire mortala care imi da de inteles ca nu o sa rămână lucrurile asa,dupa isi scoate portofelul din buzunarul de la piept al sacoului,apoi arunca din el exact ca la caini niște bancnote ce ne sunt de folos doar ca sa trăim la limita supraviețuirii,nu ca sa ne permitem o pâine pe plus.
Pentru ca in viziunea lui asa ne înrâieste mai tare si o sa-i fim de folos cand o sa creștem mai mari. Ce nu știe el insa,este ca atat eu,cat si Luk ii plănuim moartea in cel mai amănunțit mod cu putinta.
„Jegului asta cand o sa-i vina vremea,am sa-l privesc in ochi rânjind si-am sa-i infing un glont direct in frunte,asta după ce am sa-l chinui pana la limita dintre viata si moarte ca sa se ducă pe lumea cealaltă bantuit de rani si cu teroarea curgandu-i prin sufletul de diavol pe care il are.”
Surad macabru in urma gandurilor,iar lucrul asta ii atrage imediat atentia.
-Ce e atat de amuzant?vrea sa stie si ridic dintr-un umar.
-Ma gândeam ca la banii pe care ii lași acum in casa,sunt din nou nevoit sa incalc legea ca sa supraviețuiesc,il mint in fata fara ca macar sa clipesc.
Ranjeste ca un șarpe cand aude,iar câteva hohote veninoase i se ridica din gatul in care as da orice in clipa asta sa-i infing un cuțit ca sa se inece in propriul lui sange pana moare.
-Fa orice e necesar ca sa supraviețuiești,Nik,imi zice cu o infexiune otrăvitoare numele,iar ochii incep sa-i arda mai cu patos in cele doua gauri nesfârșite de intuneric pe care le are în cap. Intr-o zi ai sa vezi ca o sa ne înțelegem pana la urma cand mintea ta o sa fie îndeajuns de coapta incat sa înțeleagă de ce acum suferi,ca mai apoi sa nu te mai poată afecta absolut nimic pe acest pământ.
„Cu siguranta moartea ce vreau sa ti-o dau in dar nu o sa ma afecteze. Sau de fapt o s-o faca,dar in sensul bun al cuvântului daca pot sa ma exprim asa fiindca o sa se simta ca pe-o eliberare dupa un drum lung săvârșit prin flacarile infernale.”
-Hai dispari!il alunga Luk imediat ce banii aterizează pe jos si ii face semn cu o mana sa prindă mai repede viteza.
Chicoteste din nou ca un șarpe,dupa se întoarce pe calcaie si paseste spre holul ingust de la intrare.
-Ne vedem luna viitoare,ne spune in vreme ce pune mana pe clanta. Sa-i spuneți curvei sa mai dea si pe acasă. Ati mâncat ceva astazi?vrea sa stie si din nou iau foc.
Incep sa marai,iar Luk isi strange mai tare bratul in jurul gatului meu ca sa ma tina în frâu.
-Ne descurcam. In cazul in care o sa dam ortul popei sunt ferm convins ca ai sa afli,il informează,iar el ranjeste,dupa deschide ușa,iar cand da sa iasa,da nas in nas cu mama ce tocmai se întoarce de la munca.
-Pe unde umbli taratura?o ia din start,iar cealaltă mana i se infinge in parul ei si se întoarce pe loc,dupa o izbeste de unul dintre pereti si femeia ce mi-a dat viata incepe sa geama de durere.
Trupul incepe sa mi se cutremure de nervi și nedreptatea mi se ridica cu valtoare din adancuri facand din interiorul meu un mare Iad ce incepe sa bubuie in timp ce ma smucesc de langa Luk si pasesc spre direcția monstrului ce incepe sa o bata cu brutalitate pe mana de femeie ce isi duce traiul de pe o zi pe alta si nu știe cum sa mai facă doar ca sa nu ne lipsească mâncarea de pe masa.
-Te omor futu-te-n gura mort ca viu musti!urlu la el si ma năpustesc cu ura asupra sa.
Ma imping cu un umăr in spatele sau ca sa-l clintesc din loc,apoi imi strang degetele in pumni si incep sa lovesc cat pot de tare pe unde apuc.
Se da doi pași in spate,dupa incepe sa rada sinistru si imi tranteste un pumn direct in frunte ce ma face sa amețesc pentru cateva secunde,apoi cealalta bucata pe care o incasez mi-o tranteste intr-un obraz si ma clatin pe picioare,iar cand vede ca nu pic si ca adrenalina ce-mi pulseaza prin vene ma face sa-mi revin in fire,iar in clipa urmatoare ma năpustesc din nou asupra lui cu toate ca șansele sa cada stiu ca sunt nule,insa ma simt mai bine dacă intr-un fel sau altul pot sa ma descarc de toata rautatea ce-mi curge prin vene si e nascuta in mine doar datorita lui,monstrul ajunge sa rada mai ceva ca un drac.
-Ah! Imi place!exclama incantat. Tu ai sa fii numai bun de trimis recuperator!continua in timp ce imi izbesc pumnii de abdomenul lui. Dar pana atunci,mai ai de crescut si de învățat,zice,iar in următoarea secunda ma prinde cu forta de gat.
Isi strange degetele pe jugulara mea atat de tare ca tot aerul mi se blocheaza in plamanii,iar pulsul ajunge sa-mi bubuie cu forta in urechi,dandu-mi impresia ca in scurt timpul o sa-mi explodeze capul daca nu fac cumva sa ma eliberez.
-Lasa-l!urla Luk in timp ce ma zbat,iar prin haosul ce se creaza in mine,inima imi scapa o bătaie cand pe langa urechea mea trece o vaza si se izbeste din plin de fata monstrului ce ne-a zămislit pe amandoi.
-Luk!urla nervos și ma arunca cat colo din cauza dracilor.
Ma izbesc cu spatele de pargul usii de la sufragerie,iar fratele meu ma prinde imediat de un brat si ma îndreaptă pe picioare.
-Ti-am spus sa dispari!racneste la el cu un glas atat de periculos ce lasa sa se simta multe amenințări in undele lui joase,iar tata pufneste,dupa se uita cu scarba la mama ce tremura din toate incheieturile din cauza lui si nu îndrăznește sa-l priveasca in ochi,apoi clatina cu scarba din cap si iese vijelios din casa.
-Sa-l ia moartea!scrasnesc din dinti.
-O sa i-o dăruim cu draga inima peste câțiva ani,raspunde maraind Luk in vreme ce imi elibereaza bratul si paseste spre mama. Dar pana atunci nu-l mai provoca!imi cere si incep sa urlu de nervi.
Ma intorc si dau cu pumnul in usa de la debaraua ce se afla pe hol,apoi imi inghit toate lacrimile ce vor sa-mi curga pe obraji. Fiindca indiferent de cât rau mi-a fost dat sa traiesc sau sa vad,niciodata n-am plâns. Atat eu,cat si Luk ne-am făcut un juramant inca de pe vremea când abia invatam amandoi sa vorbim. Si anume ca n-o sa varsam lacrimi decat de fericire in viata asta dacă o sa ne fie dat sa avem motive,dar in nici intr-un caz n-o s-o facem din vina raului.
Pe moarte si pe dracu trebuie sa-i privim in ochi și sa rânjim in fata lor pana la ultima suflare.
Fiindca nu trebuie sa ne temem de nimic. Suntem făuriti din Iad si născuți dintr-o bucata de Rai. Si cu toate ca mama a știut ca si-a batut soarta in cui atunci cand a acceptat sa fie a tatei si-a chinuit din cauza lui atâția ani de zile,totuși,ne-a spus ca atunci cand fiecare din noi s-a născut,ea a plâns de fericire. Desi suntem aluatul unui monstru,are speranța că n-o sa-i călcăm pe urme si ca o sa inclinam balanta spre binele ce face parte din ea.
Intr-un fel o s-o facem,dar abia după ce o sa scapam pamantul de monstrul ce i-a distrus ei viata si ne-a facut-o pe a noastră un Iad.
Pentru ca eu asa vad lumea in care trăiesc. O cărare nesfârșită intre doua granițe. Una intunecata si plina de umbre,iar cealaltă opusa ei,unde lumina te mangaie si iti alina ranile.
Poți sa alegi sa mergi cu capul plecat pe drumul dintre cele doua limite si sa respiri aerul degeaba,sau poți sa te arunci în intuneric,ca mai apoi sa pasesti spre lumină dupa ce iti inchei toate socotelile cu necuratul.
Eu asta vreau. La fel și Luk. Sa pasim dincolo de granita unde isi are bârlogul monstrul căruia trebuie sa-i spunem tata. Sa il lichidam,apoi sa-i dam foc la imperiu si sa construim altul peste fostele ruine,dupa,dacă o sa ne mai fie permis,o sa întoarcem capul si spre lumina si-o sa pasim spre ea. Asta in cazul in care sufletul nu o sa ni se întunece atat de rau,incat umbrele sa ne bage pe amandoi in bezna totala.

********************************

Nik (Snik) :

Luk (Danger) :