Legământul 🔞

Capitolul 36

Eva:
Anul 1995...
 
Fiecare celula din trupul meu imi e paralizata de frica și cu greu reusesc sa încui usa metalica de sus pana jos atunci cand intru in buncărul lui Nik ce se afla sub depozit.
Cu degetele tremurand din cale afara,trag zăvoarele,încui lactatele si baricadez usa cu o bara din fier ce are suporți fixați in perete dintr-o parte în alta a tocului,pusa expres acolo pentru mai multa siguranta.
-Ce naiba?spun cu dintii clantanindu-mi in gura si cu inima bubuindu-mi in piept. Au venit aia?ma întreb singura si fac cativa pasi in spate de frica atunci cand împușcăturile incep sa răsune deasupra mea. Doamne! Atatia copii sunt acolo!!!exclam cu groaza in glas cand realizez ce am lăsat în urma si imi bag mâinile tremurand in peruca ce o port pe cap,apoi trag de ea pana ii sar clamele si o arunc pe jos cu un gest mecanic in timp ce fixez cu ochii usa din fata mea.
„Cred ca as fi fost in stare din cauza disperării ce m-a cuprins sa-mi smulg parul din cap. Noroc cu aceasta peruca de am rămas cu el la locul lui....dar totuși...ce-mi rămâne de făcut in situația în care am ajuns sa ma aflu?”
-Vai de mine!tip isterica imediat ce ma gandesc ca toate acele suflete care se afla sus in depozit,sunt acolo pentru ca eu am vrut o petrecere mascata. Nu pot sa-i las asa!continui si incep sa pasesc tremurand din tot corpul spre usa din metal. Trebuie sa-i aduc si pe ei aici!
„Da desteapt-o! Fa asta! Deschide ușa aia si sa vezi ce te rupe Nik bucățică cu bucățică pentru ca te pui în pericol singura ca proasta cand el ti-a dat soluția ca sa fii în siguranta totala!”
-Taciii!zbier de nebuna la vocea ce rasuna in mintea mea. N-am cum sa port vina asta pe umeri! Trebuie sa încerc sa-i ajut! Mai bine asa,decat sa raman vie si cu o mulțime de morți pe conștiința!continui in timp ce cu degetele tremurand incep sa deschid toate încuietori pe care le-am inchis mai devreme.
Tresar,apoi injur ca la usa cortului cand aud un bubuit.
-Ce naiba se intampla acolo? Zici ca am ajuns în transee,iar la câțiva metri de mine se desfășoară în plin războiul!
Frica incepe sa ma paralizeze mai mult numai din cauza gândului ca s-ar putea sa ies si sa ajung sa vad pe toată lumea fără suflare,dar cu toate astea in nebunia ce-mi da toate simturile peste cap,ies din ascunzatoare si incep sa urc impiedicandu-ma de cateva ori pe scarile ce duc în depozit.
Lumina nu mai exista in spatiul ingust,dar vine destul de la camera ce o las in urma.
„Se pare ca e o pana de curent,dar buncărul ala are un generator separat sau ceva de genul de inca are becul aprins.”
-Nik!!!
Ma sperii si inima imi urca în gat imediat ce glasul lui Luk ma aduce cu picioarele pe pământ,iar nervozitatea si agitația ce i-o simt in undele grave,reușește sa ma bage mai tare in boala o data ce ma scoate din gândurile prin care m-am pierdut.
„Sper sa nu fac vreo mare prostie pentru ca am ieșit din ascunzatoare...da doamne sa nu mor dacă tot am încălcat cerinta șarpelui meu.”
Cu rugăciunile in minte,ma strecor pe langa usa din spate ce duce spre buncar si ies în haosul ce a cuprins depozitul in cateva minute.
Casc ochii si ma blochez cu privirea peste Iadul in care am dat.
Borfasii începând de la cel mai mic pana la cel mai mare sare la bataie alaturi de aia care au arme in maini si vor sa-i anihileze pe cei care au dat iama peste noi,in vreme ce gruparea lui Nik si a lui Luk arunca cu sticle incendiare ca sa-i oblige in felul asta sa iasa din depozit si alții care sunt urcați la etajul superior, ii impusca pe fiecare cand ajung sa treacă dincolo de ușile din fier.
Mirosul de moarte ce ajunge la nările mele ridica tot parul pe mine si cu toate ca funcțiile nu-mi mai funcționează normal din cauza spaimei,vad prin tot focul,fumul si gloanțele care se trag,cum toate fetele au fost ascunse intr-un colt dupa un zid lat.
Ies puțin din intuneric cat sa le fac semn mecanic cu mana sa vina spre mine,doar ca frica ce se citeste pe fețele lor imi da clar de inteles ca mai bine raman acolo sperând ca nici unul dintre dusmani sa nu ajungă la ele,decat sa treacă prin mijlocul câmpului de război și sa sfârșească fara suflare incercand sa mi se alature pe partea asta de depozit.
Ma retrag înapoi în conul de întuneric ce nu e spulberat decat din când în când de flacari atunci cand bătălia se mișcă intr-o parte si-n alta ca cei ce se lupta sa scape intr-un fel sau altul fiecare de moartea ce pândește la fiecare colt,iar prin tot haosul ce se dezlănțuie reusesc sa-l zăresc pe Snik.
-Nik!!!!tip cu spaima cand il vad ca se arunca peste un malac,iar el descarca mitraliera ca sa-l omoare.
Il prinde la timp de mana și i-o ridica deasupra capului in vreme ce ii tranteste doua in gura cu celalalt pumn,iar cand vocea mea taie aerul si ajunge la el prin tot vacarmul din jurul sau,il vad cum se blocheaza si tot trupul ii paralizeaza.
Mișcarea i-ar fi fatala daca frate-su nu ar fi cu ochii mereu pe el,iar inainte ca malacul sa se dezmeticeasca si sa-i sara la gat,glonțul tras de Luk ii gaureste teasta.
Se prăbușește si cade pe betonul plin atat cu victime cat si însângerat atunci cand mana lui aluneca printre degetele lui Nik,iar eu inghit in sec imediat ce ochii sarpelui se fixează spre direcția din care mi-a auzit vocea.
-Da-i drumul unde trebuia sa stai!urla atat de tare la mine incat imi e frica sa nu-si rupa corzile vocale.
Încerc sa ma misc cat mai incet posibil si ma lipesc cu spatele de zid in vreme ce pasesc spre usa ce duce spre treptele de la subsol ca sa nu atrag atenția,dar cum atunci cand ceasul rau trebuie sa se sune,uite cum dezastrul se produce și haosul se dezlănțuie mai tare in jurul nostru,dar si-n sufletul meu cand unul dintre mafioti ma observa si se repede spre mine.
-Fugi!bubuie din nou vocea lui Nik,iar groaza din undele lui reuseste sa ma intepeneasca in loc sa ma faca sa ma misc mai repede. Fugi!!!!!zbiara inca o data cu aceeași disperare in glas cand nu vede nici o mișcare in zona in care ma aflu și trece exact prin mijlocul câmpului de lupta fara sa-i pese o secunda ca poate fi răpus la pamant de vreun glot,insa ce-l care ii face felul,este exact cel care vine după mine si dupa care trage el ca sa nu reușească sa-mi faca rau si desi reuseste sa-l nimerească intr-un umar,vad cu încetinitorul cum se produce impactul atunci cand matahala zbiara de durere in vreme ce se întoarce și trage spre Nik.
Il nimerește in piept,iar inima mea se blocheaza si plamanii incep sa mi se contracte dureros cand uit cum se mai respira.
Socul ce ma cuprinde ma baga intr-o agonie in care mintea imi suferă un scurtcircuit,apoi am impresia ca ceva se infinge in mine,doar ca nu simt nimic.
Durerea ce ma cuprinde pe dinauntru e atat de mare încât orice patesc la exterior nu mai are relevanta asupra mea,dar imi dau seama ca am încasat un glot cand vad cu coada ochiului cum matahala are acum arma tintita spre mine si imi ranjeste exact ca un diavol in flăcările ce au cuprins mai mult depozitul.
Cad la pamant fara sa mai fiu stapana pe picioarele mele si in ultimele mele clipe de luciditate inainte ca filmul sa mi se taie,vad focurile cum se descarca haotic din armele lui Nik inainte ca si el la randul sau sa ajung întins pe podeaua din ciment.
Habar nu am daca cel care ne-a tintit pe amandoi este la randul sau mort ori e pe punctul de a-și da duhul asa cum urmează sa o fac eu impreuna cu Nik la care as vrea din tot sufletul sa ajung ca sa-l mai ating o ultima data inainte sa închid ochii,insa cum nu dispun de puteri nu-mi rămâne decât sa plang pentru ca am reușit sa fac exact ce nu mi-am dorit.
M-am rugat sa nu ajung moarta daca ies din buncar si uite ca exact asa am sa sfarsesc.
„Imi pare rău Nik...oh doamne ce rau imi pare...iarta-ma iubire. Se pare ca provin dintr-o samanta blesteamata de am reusit sa aduc din nou moartea in jurul tau asa cum a facut-o la randul lui fratele meu,doar ca de data asta tu nu mai scapi,fiindca se pare ca te iau cu mine.”