Legământul 🔞

Capitolul 15

Snik:
Anul 1987...
 
Dacă din prima lupta purtata de fratele meu cu gorilele mafiotului am scăpat ca prin urechile acului fiindca intr-un final asul din maneca a lui Luk si-a făcut apariția atunci cand borfasii din grupare au dat iama pe teritoriul dracului,in clipa asta vocea lui Shadow care tocmai ce ne anunta ca lupta nu e nici pe departe de a se încheia și ca tocmai vin peste noi alții ca sa ne ia cel mai probabil cu asalt,imi provoaca efectiv o durere mai cumplita decat cea ce-o simt deja,fiindca ma racaie pe creier faptul ca nu sunt intr-o forma buna ca sa-i pot ajuta.
-Daca acum nu mai murim,n-o s-o mai facem niciodata!spune Killer razand exact ca un drac si oftez dureros printre buze fiindca ma simt precum un ghimpe intre coastele lor pentru ca nu sunt bun de nimic,dar cu toate astea sentimentul de eliberare continua sa-mi colinde interiorul si zambind fara sa vreau in coltul gurii cateva clipe mai tarziu,intorc capul automat spre fratele meu.
Ma intampina cu ochi arzători si cu buzele curbate tot intr-un zambet la fel de satisfacut precum cel ce-l port la randul meu pe fata.
-S-a sfârșit,spune si incuviintez mulțumit din cap.
-Dar acum lucrurile sunt pe cale sa o ia mai tare razna,iar eu nu pot sa va ajut cu nimic,zic cu greu,iar el intinde o mana,apoi ma prinde usor de un brat si isi strange incet degetele.
-Nu mai contează,spune cu vocea lui incarcata de intuneric,semn ca e pe cale criminalul dinauntrul lui sa-l acapareze încă o data. Tu doar ranjeste fratioare. Daca e sa dam piept din nou cu moartea si cu dracu,macar sa murim cu sfidarea întipărita pe chip.
Buzele mi se intind imediat intr-un ranjet mortal,iar el imi face cu ochiul,apoi isi tinteste privirea pe usa de la intrare si se uita printre borfasi ca sa vad ceva prin fumul ce inca ne înconjoară din toate partile.
-Luk?aud o voce groasa de bărbat cum urla de afara și oricat as incerca sa o asociez cu a unei persoane ce mi-a m-ai fost dat sa o întâlnesc nu pot sa-mi dau seama cui aparține fiindca imi e total necunoscuta.
-Groza?intreaba surprins fratele meu si ma incrunt,desi abia imi mai trag suflul,dar faptul ca nu stiu despre ce vorbește,imi ridica putin vlaga in corp.
-Sunt eu! Am venit sa te scap de mafiot!
Luk chicoteste sinistru langa mine cand aude,apoi il bate pe umar pe Killer ce sta in fata lui ca sa se dea intr-o parte si sa-i faca loc.
-Cam târziu batrane...surade cu răutate in timp ce paseste cu greu prin fum din cauza piciorului ranit ca sa poată ajunge la usa ce da spre terasa. Era sa dau ortul popii daca nu ajungeau borfasii la timp,continua in vreme ce mintea mea încearcă sa găsească o explicație logica,insa nimic nu-mi da cu sens,ci doar cu virgula.
-Nu m-ai anunțat!raspunde acest Groza de afara pe un ton nemultumit.
-Nu am avut timp. Viata fratelui meu mi-a stat in maini si fiecare secunda a fost cruciala.
-Unde e fratele tău?intreaba si aud pasi cum incep sa se miste pe afara.
Gruparea imi arunca priviri peste umar,iar eu ridic putin din umeri ca sa le dau de inteles ca sunt la fel de în ceată ca si ei cand vine vorba de omul cu care vorbește fratele meu.
-Are nevoie urgenta de internare,raspunde Luk printre dinti.
-La cum te misti si tu ai,ii atrage atentia,iar fratele meu pufneste.
-Ma descurc,doar ia-l si fa-l bine,ii cere,iar câteva secunde mai tarziu aud cum se aprinde o bricheta semn ca ii ardea cuiva buza dupa o tigara si cel mai probabil ce-l ce fumează este chiar fratele meu.
-Prea bine,raspunde tot acea vocea groasa și nu durează mult pana cand intra cativa oameni in casa.
Prin fumul ce inca ne înconjoară,disting niște siluete masive,iar hainele lor devin tot mai vizibile cu cat se apropie mai mult de noi,iar cand ajung sa dea fata in fata cu mine si scutul format din borfasi ce ma înconjoară,mai ca nu-mi pica fata cu tot cu maxilar pe jos.
-Armata?aproape ca icneste Devil si ar bufni in ras daca n-as sti ca lucrul asta mi-ar agrava starea de căcat in care ma aflu si o data cu încordarea mușchilor,oasele mi s-ar misca de la locul lor.  
Ma abțin din răsputeri sa nu las hohotele sa mi se desprinda de pe buze,insa as face-o din tot sufletul,fiindca fata lui e la fel de epica cum cel mai probabil este si a mea,iar asta este un lucru rar întâlnit,pentru ca pe noi cu greu ne mai poate surprinde viata,dar se pare ca am trăit sa o vad și pe asta. Pe noi doi blocați din cauza uimirii.
„Dar pe bune acum...armata? Asta înseamnă ca acest Groza e de fapt colonelul pe care nu l-am văzut niciodată în viata mea!”
-Haideti!ne cer soldații înarmați pana in dinti.
Devil ma prinde mai bine ca sa ma poată cara atunci cand isi revine în simturi,iar in vreme ce scutul se sparge,pasesc incet spre usa de la intrare sprijinindu-ma tot mai mult pe fratele meu de cruce.
Cand ieșim pe terasa,multe nu prea vad fiindca farurile de la masini sunt aprinse la fiecare in parte,iar prin lumina lor observ doar siluete închise la culoare cum se misca de colo colo de parca s-ar astepta ca oricând sa iasa vreun drac din pamant si sa sara la bătaie.
-Hai Nik,imi cere fratele meu si isi trece bratul nevatamat in jurul taliei mele.
In degetele de la cealaltă mana isi tine tigara pe care tot o duce la gura in vreme ce cu totii pasimi spre mașinile din fata casei,iar cand ajung sa intru cu el si Devil pe bancheta din spate a uneia dintre ele,imi lipesc ceafa de tetiera scaunului si inchid obosit ochii.
-La ce spital il duceți?il aud pe Killer de undeva de pe afara,iar vocea ce ii răspunde e cea a colonelului care imi e bunic din partea mamei.
-La spitalul militar.
-Ne vedem acolo,Snik!urla imediat ce isi primește răspunsul.
Oftez.
-Hai ca ai sa-ti revii,ma încurajează fratele meu si ma bate usor peste un genunchi.
-N-am sa mor,il asigur,cu toate ca nu m-am uitat în vreo oglinda sa vad cum arat,dar singur nu extraordinar de bine si cu toate ca ma doare tot in mine,sunt ferm convins ca am sa-mi revin in cel mai scurt timp cu putinta fiindca n-am de gand sa zac mult la pat.
-Cand ai sa fii din nou bine,o punem de un bairam ca sa bem in cinstea nopții de azi!exclama Devil pe un ton soptit aproape de fata mea,iar la final lasa un suras sumbru sa i se desprinda de pe buze.
Deschid ochii,iar prin intuneric ii vad perfect pe ce-i a-i fratelui meu care sunt deja fixați pe mine.
-Ai crezut vreo clipa toate aberațiile pe care le-am scos pe gura?intreaba si chicotesc usor in barba.
-Luk...daca eu nu te mai cunosc,atunci cine?raspund in schimb.
Buzele ii dau la iveala coltii cand ma aude,apoi isi intoarce capul atunci cand portiera din fata se deschide și un soldat urca pe scaunul șoferului.
Liniștea se lasa peste noi in timp ce el pornește motorul,iar masina incepe sa dea puțin cu spatele.
-Ce se intampla?intreb,iar Luk rade ca un drac.
-Doar priveste,imi cere si imi tintesc ochii pe parbriz.
Vad cum toate mașinile se misca cu spatele,iar cand ajungem aproape de porti,cativa coboara si scot din portbagaje niște damigene.
-O sa arda...constat,iar de pe buzele lui se desprind alte câteva chicoteli sinistre.
-Aveam in plan sa-i dau foc și sa-l ard in palatul lui fix ca pe un sobolan,insa cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din targ,iar totul s-a schimbat radical peste noapte,macar partea asta din plan rămâne încă in picioare,iar colonelul pentru ca stie de la mine cat de mult ne-am dorit amandoi sa-i dam foc dracului,uite cum urmeaza sa ni se îndeplinească dorinta,zice cu un amuzament macabru in glas si ranjesc cu răutate in coltul gurii.
„O sa ia foc...chit ca nu e conștient fiindca e mort și uitat pe undeva pe pardoseala din hol,eu tot ma bucur ca urmeaza sa asist la arderea lui si implicit la căderea imperiului pe care de ani de zile mi-am dorit sa-l vad sfărâmat si in ruine.”