Legământul 🔞

Capitolul 25

Eva:
Anul 1995...
 
Ia uite cum de la noaptea aceea nebuna in care am intrat pentru prima data în clubul lui Nik si pana acum a trecut un an de zile,insa multe nu s-au mai intamplat si nici nu s-au schimbat intre timp cand vine vorba de noi doi,pentru ca borfasul se tine și mai departe de mine fata de cum o facea pana cand sa ma apuce pe mine nebunia si sa-i fac un strip-tease in fata clubului.
De la acea nefăcuta a mea a devenit tot mai rece,iar in loc sa ma mai supraveghere el si-a trimis săgețile sa o faca. Asa se face ca la orice pas pe care il fac,ba sunt borfasii din grupare pe urmele mele,ba bodyguarzii ce i-a angajat ca sa aiba grija de siguranta mea.
Toata situatia asta e de rasul plânsului daca ma întrebați pe mine,dar daca el asa a considerat ca trebuie sa procedeze ca sa nu se lase ispitit,n-are decât sa se ducă dracu pentru ca zidul ce l-a ridicat tot mai mult intre noi,pe mine m-a făcut sa-mi fie scarba de toata tărășenia asta,mai ales ca stiu prea bine ca nu-i sunt indiferenta,dar daca el vrea sa para inabordabil si intangibil,nu e nici o problema fiindca acelasi lucru am sa-l fac si eu,de aceea in seara asta ca sa-i raspund cu aceeași moneda,am sa dorm la o fosta colega de liceu,iar mâine am sa stau toată ziua inchisa la ea in casa in loc sa-mi sărbătoresc majoratul alaturi de Nik si borfasii lui cum am făcut in fiecare an de când Manu a murit,iar cel mai mic dintre frații Maniac m-a luat sub aripa lui pentru ca a făcut un legamant ce o sa-l ducă la nebuni in viitorul apropiat ca am sa-i mananc intr-un fel sau altul zilele dacă nu vrea sa facă în asa fel incat sa ne fie la amandoi bine.
"Sincer...sper sa-l doara ca nu ma vede mâine,cum mai sper sa-l rănesc si cu faptul ca din toamna o sa refuz orice ajutor venit din partea lui. Daca tot am ajuns la varsta maturității din punct de vedere legal,am sa fac cumva sa ma descurc singura,iar daca va întrebați de ce mi s-a pus capsa asa de tare pe el,este pentru ca m-am saturat sa-l vad cum tine pana si cu dintii de legile nescrise ale cartierul cu toate ca simt prea bine ca ar vrea in orice clipa sa cedeze si sa arunce toate armele in fata mea,insa nu-l lasa tâmpeniile astea dupa care se ghidează cu strictețe orice borfas care stie cu adevărat ce inseamna sa te naști si sa crești printre betoane."
-Sa-l ia dracu de tâmpit...daca e bătut în cap,pot sa fac și eu pe afurisita...marai printre dinti in urma evenimentelor întâmplate intre noi din ultima vreme pe care tocmai mi le-a înșirat mintea,iar cu pasi apăsați ies din baie și ma indrept spre holul de la intrare.
Traversez sufrageria si-o vad pe mama cum ma scanează imediat ce intru in raza ei vizuala,insa eu nu schitez nimic doar ca sa nu-i dau motiv ca sa-i aud gura. Insa cum universul nu asculta de mine,nu-mi iese pasența si bruneta imediat ma iscodeste.
-Unde mergi la ora asta?intreaba incruntata.
-La Felicia. Am sa dorm la ea,raspund pe un ton rece.
-Imbracata asta? Esti bine Eva?
-Foarte!exclam,iar ironia din vocea mea vad cum o face sa devina foarte suspicioasa.
-Ce ai? Pare ca vrei sa mergi pe centura,nu la o colega de clasa!ridica tonul si-mi dau ochii peste cap,iar cand ajung pe holul de la intrare,ma incalt cu o pereche de sandale si ies din apartament fără sa-i mai răspund.
Cobor scarile fiindca stiu ca urmeaza sa strige dupa mine,iar cand ajung la etajul 5 usa se deschide brusc si cu zgomot,iar vocea ei rasuna cu putere și cu ecou pe casa scării.
-Eva! Ma omori cu zile!!!urla cu glas disperat.
„Ei lasa ca si pe mine ma freacă alții la icre si nu mai crap. Sau mai bine spus,doar unul reuseste sa o faca de ma înfurie la culme. Pe restul nu prea ii bag in seama. Cum ar fi profesorii de pe la școală,ori colegii cu glumele lor proaste. Astea sunt banalități in comparație cu nervii ce mi-i mananca Nik din cauza incapatanarii de care da dovada.”
-Doamne ce nesuferitaaaaa!!!!!
Pufnesc când o aud,apoi imi dau ochii sătulă peste cap cand izbeste usa atunci cand o inchide.
-Abia astept sa scap de voi...soptesc printre dinti in vreme ce continui sa cobor treptele.
Când ajung la parter,vad un malac dincolo de usa blocului și ma înfurii intr-o clipa.
-Ce dracu păzești?il iau la rost de cum ies afara si se da intr-o parte,dupa se uita impasibil si în tăcere la mine. N-ai limba?
Tot nu răspunde si ii arunc o privire în sictir,dupa trec de adolescenții adunați in fata scării și pasesc pe trotuar spre ieșirea din cartier.
-Acum te ții coada dupa mine?vreau sa stiu si cu toate ca nu privesc nici o secunda in spate,il simt cum aproape imi sufla in ceafa.
Oftez cand vad ca nu are de gand sa-mi răspundă,insa cateva minute mai târziu sprâncenele mi se ridica de la sine cand ii aud pentru prima data glasul.
-Unde mergi?ma intreaba imediat ce ajung in bulevardul principal.
-Te interesează sau vrei sa afli?replic sec cuvintele fără urma de curiozitate in glas.
-Ai chef de glume Eva?raspunde in schimb pe un ton grav.
„Am chef sa ii scot ochii lui Nik pentru ca e mai prost decât prevede legea.”
-Unde-i Snik?schimb subiectul,pentru ca oricat as vrea sa par de indiferenta si sa nu ma gândesc la el,inima cand prinde momentele oportune tot ma dirijează cum vrea ea,iar in clipa asta e tare curioasa sa afle pe unde umbla brunetul ce mi-a întors toata lumea cu josul in sus.
-La depozit.
Fac cale întoarsă cand il aud,dupa ma bag printre următoarele blocuri și pasesc in josul străzii slab luminate ce duce spre digul din spatele cartierelor vecine cu al nostru.
-Nu putem merge,zice cand aproape sa ajungem pe pod și ma prinde cu grija de un umăr ca sa ma oprească in loc.
-Tu poți sa ramai aici din partea mea. Eu am sa merg acolo,zic si indic cu degetul spre depozitul abandonat ce e inconjurat de intuneric,dar care are prin unele parti cateva becuri chioare aprinse pe dinauntru.
-Eva...cainii lui Snik sunt liberi la ora asta. Daca ne simt,o sa ne mănânce pe amandoi de vii.
-I-auzi!pufnesc caustica. Si cum ii dai tu ma rog raportul dacă n-ai cum sa ajungi la el din cauza cainilor?
-Trimit pe unul din gruparea lui din ora în ora ca sa-l informeze despre tine și despre sănătatea ta.
Ridic din umeri nepăsătoare cand aud si pasesc spre mijlocul podului de fier.
„Ei bine...nu ma interesează ca e impanzit de câini. Tocmai ce mi-am schimbat planul,iar el include scoaterea ochilor lui! Ziceam ca vreau sa stau departe de el la începutul serii? Ei bine acum vreau sa il anihilez fiindca e un nemernic care nu merita sa scape basma curata! De ce sa-l las in pace,cand atitudinea lui reuseste sa ma scoata din minti? Ar fi indicat sa-i raspund cu aceeași moneda,dar nu pot sa fiu calma și rece. Eu sunt mai ceva ca un vulcan,iar in clipele ce urmează stiu ca am sa erup si sper sa-l prind pe Nik in toata vâltoarea,pentru ca e responsabil in proporție de 90% de toata nebunia pe care am ajuns sa o traiesc."
-Hai Eva!imi cere,iar vocea lui de otel ma readuce imediat in fire si ii simt degetele cum se strang mai tare pe umărul meu cand ma ajunge din urma.
-Trage un foc in aer!ii cer de cum mintea incepe iara sa-mi cupleze.
-Ai înnebunit?se rasteste la mine.
-Trage ca sa iasa,altfel merg acolo pe jos si fără tine riscând sa ajung hrana pentru caini!
-Nu ma ameninta fetita ca imediat te iau pe sus si te duc acasă,ai înțeles?
Imi dau ochii peste cap,apoi ii fac semn sa execute ordinul pe care i l-am dat.
Mai ca nu maraie la mine,iar câteva secunde mai tarziu ma insfaca de mijloc și ma urca pe un umăr de-al lui fara sa imi bage in seama cerinta.
-Esti tâmpit?zbier la el.
-Acasa!raspunde scurt.
Incep sa tip si sa ma agit ca sa ma eliberez din prinsoarea bratelor lui,iar cand nu reușesc si el ajunge sus pe dig,un urlet atat de puternic imi iese din gatlej ca pot sa bag mana in foc ca i-am trezit pe cei aflati in blocurile de peste drum,insa ciuda fierbe atat de tare inauntrul meu incat ma aduce la limita disperării si a isteriei facandu-ma sa nu-mi mai pese ca pot sa deranjez pe alții cu nebunia mea.
Aud cainii lui Snik cum latră si urla de pe partea cealalta de camp,iar eu incep sa zbier mai tare ca sa-i agit mai mult si in felul asta sa-l scot pe brunet afara din depozit.
-Eva?bubuie cateva secunde mai tarziu in noapte vocea lui Nik si incep sa racnesc cat de mult ma tin plamanii. Evaaaa!!!!zbiara de data asta pe un ton panicat.
Matahala se întoarce și ma lasa imediat jos,iar pe câmp vad cum se aprind doua faruri si-o masina se pune imediat in miscare.
Se deplasează cu viteza exact din dreptul depozitului spre podul din fier din fata mea,iar gorila cand vede directia in spre care merge Nik incepe sa injure cu patos in barba.
„Na ca tot am reușit intr-un fel sau altul sa dau de el!”
Chicotesc si pasesc sigura pe mine spre pod,iar el rămâne undeva in urma mea ascuns în intuneric,probabil ca sa tina la distanta furia brunetului ce sigur clocotește acum prin venele lui.
-Eva!ridica vocea de cum ajunge pe pod si coboara alarmat din masina,apoi se repede intr-un suflet spre mine. Ce cauți aici in miez de noapte?intreaba in timp ce imi prinde strans obrajii in palme,iar in lumina farurilor,ochii lui negri abia se observa,dar nu trebuie sa-i vad in întregime ca sa știu ca e speriat și încordat mai ceva decat ca un arc in momentul de fata.
-Am venit sa-ti scot ochii,dar matahala nu m-a lăsat,asa ca,de ciuda am început sa urlu,zic si ofteaza imediat cu zgomotos,apoi intoarce capul spre dig si se uita la cel care a fost pana acum coada dupa mine.
-Esti liber,ii zice inainte sa revină cu privirea asupra mea. Iar tu...meriți o bătaie zdravănă pustoaico,asa cadou de ziua ta. Daca mâine tot faci 18 ani,ar trebui sa te fac toată dungi ca sa iti aduci aminte cate zile o sa ai de momentul în care ai început sa-ti serbezi majoratul,continua si chicotesc mai ceva decat poate sa o faca o diavolita.
-Eu venisem aici chitita sa-ti fac felul,dar acum ca vorbești de cadou si de faptul ca vrei sa ma bati...ce zici dacă ne descarcam amandoi altfel?vreau sa stiu si incepe sa maraie in directia mea cand imi prinde aluzia.
In vreme ce sunetele grave ii reverbereaza in gat,ma prinde de o mana si incepe sa ma traga spre masina.
-Ce faci?vreau sa stiu.
-Te duc acasă,rostește la limita răbdării.
-Dar nu vreau!ridic vocea.
-Vrei sau nu,tot mergi.
-Ticalosul dracului....scrasnesc printre dinti fiind ca ma comanda,desi n-are nici un drept sa o faca și incep sa ma trag in spate ca sa nu ma bage in masina.
-Acasa Eva!mi-o tranteste fara drept de apel,dar lucrul asta nu ma impiedica sa fac ce vreau si anume sa ies din prinsoarea lui ca mai apoi sa-i scot ochii.
-Nu vreau!zbier. I-am spus mamei ca in seara asta dorm la o colega,asa ca,nu ma duci acasă!
Scoate un sunet ce imi da clar de inteles ca il capiez de cap,dar pot sa spun ca suntem chit fiindca si el o face,iar cand ajunge cu mine mai mult fortata langa portiera din dreapta,ma baga in masina cu toate ca opun cat de multa rezistenta pot.
-Stai acolo!imi ordona cand reuseste sa ma înghesuie pe scaunul din dreapta,dupa tranteste portiera si da repede roata masina,apoi urca la volan și pleacă în secunda urmatoare.
-Nu ma duci acasa!ridic din nou tonul la el.
-Ai sa ma înnebunești...haraie printre dinti.
-Pot sa te acuz de același lucru!i-o trantesc si imi încrucișez nervoasa bratele la piept,apoi pun un ditamai botul de suparata.
Tace in vreme ce amandoi privim parbrizul in timp ce masina aluneca pe asfalt,iar cand trece de străduța ce duce la noi în cartier imi arcuiesc usor o spranceana si intorc capul spre el.
-Unde mergem?intreb,iar cu ajutorul luminilor din bord vad cum maxilarul incepe sa-i zvacneasca cu putere.
De parca i-ar conveni si nu prea ceea ce urmează sa faca.
-La mine...replica pe un ton calculat și foarte grav.
-Tu stai în cartier cu mine,Nik...ii readuc aminte in cazul in care a uitat.
-Te duc la noua mea casa,ma lamureste si incuviintez incet din cap.
-Ma duci ca sa ma bati sau ca sa-ti scot ochii?vreau sa stiu si las un ranjet răutăcios sa-mi curbele buzele.
-Te duc ca sa te fut Eva!mi-o arunca plin de draci.
-Hm?icnesc surprinsa.
"Oare glumește sau vorbește serios? Ca nu-mi prea dau seama dupa fata ce o are și nici dupa tonul caustic pe care tocmai mi-a vorbit..."

*****