Legământul 🔞

Capitolul 19

Snik:
Anul 1989...
 
Dacă în urma cu trei nopti petreceam de ziua mea,iar in următoarea zi am participat cu gruparile la revoluție si l-am pierdut pe Devil fratele meu de sange fiindca a incasat glontul in locul meu,astăzi il conduc pe ultimul drum impreuna cu toti borfasii din oras.
Cred ca suntem peste 500 de suflete ce mergem în urma fanfarei care ridica parul pe mine din cauza melodiei ce o tot canta de cand am plecat din cartier,iar in scurt timp urmeaza sa ajungem la cimitir ca sa-l ducem la groapa.
„Cum pula mea sa traiesc cu asa ceva pe inima? Sunt eu un om ce sta pe partea opusa legii,dar nu sunt facut din piatra și in momentul asta ma sfaram pentru ca o parte din mine e pe cale sa intre in pamant o data cu trupul neînsuflețit al lui Devil. Ca sa nu mai spun ca ochii acuzatori ai părinților lui imi scurtcircuiteaza mintea și oricat am încercat sa-i fac sa priceapă ca asa acționează gruparea din care băiatul lor făcea parte,n-au vrut nici in ruptul capului sa priceapă. Singura ce n-a spus nimic si încă continua sa taca este Eva,care cel mai probabil păstrează linistea doar pentru ca este în soc. Si atunci ma întreb...cum am sa-mi duc eu legamantul la capat,cel pe care i l-am făcut fratelui meu de cruce inainte sa isi dea ultima suflare,cand părinții lui pe care ii cunosc de-o viata au ajuns sa nu ma mai haleasca,iar sora lui e intr-o stare continua de amorțeală?”
-Nik...
Cu gandurile împrăștiate si cu întrebările fara răspuns,ma opresc ca la comanda cand fratele meu imi sopteste numele.
Vad ca am ajuns la intrarea în cimitir,iar la capătul drumului din piatra făcut printre morminte se zărește biserica unde urmează sa i se facă slujba.
Imi inghit nodul din gat,iar cand fanfara incepe din nou sa cânte dupa ce masina cu sicriul in care fratele meu isi doarme somnul de veci trece dincolo de porti,ma pun din nou în mișcare si ma abțin sa nu ma mai las prada gandurilor intunecate macar pana cand slujba ia sfârșit.
Imi tintesc ochii pe ma-sa atunci cand o apuca jelitul si ma zburlesc ca un arici cand plansetele ei sparg linistea ce domnește in cimitir.
-Am sa mor...rostestesc printre dinti ca sa ma auda doar Luk si Killer ce stau pe o parte și pe alta a mea.
-Da-o ma dracu...pana acu n-o apucat-o jalea...acu o gasit-o acasă...scuipa fratele meu cuvintele. Sa se duca-n pula cu bocetele ei. Si asa vedea în Devil numai o sursa de bani. La fel și acoolicul de tat-su.
„Ei bine...are dreptate...dar ma gândesc ca nu le e tot una sa-l vadă mort cu toate ca amandoi il priveau ca pe un venit,nicidecum ca pe băiatul lor drag și iubit. Iar lucrul asta ma face sa ma întreb...oare nu de aia m-ai ca nu ma omoară pe mine din priviri? Ca din cauza mea asa cum le-am spus și lor a murit Devil,iar ei nu mai au un ban în plus de pus pe masa? Hmmm...posibil...sau poate nu...poate ma înșel,la fel și Luk. Habar nu am...poate îmi fac păcate degeaba,dar adevărul este ca nu de puține ori amandoi cereau bani de la Devil fiindca nu le ajungeau salariile.”
 
*****
 
Dupa slujba și înmormântare,raman ultimul la groapa si privesc mai mult pierdut crucea pe care sta scris numele lui.
-Ce iti e si cu viata asta...mormai supărat in barba.
-Mie îmi spui?aud o voce suspinând in spatele meu si intorc in reluare capul.
Dacă toți au plecat,iar eu i-am rugat pe borfasii apropiați mie sa ma lase putin singur,se pare ca Eva a hotărât sa facă același lucru ca mine,de asta acum se afla la o aruncatura de bat în spatele meu,cu fata si ochii roșii din cauza plânsului,dar si al frigului ce e afara.
-Vino aici,ii cer cand o rafala de vânt mai ca nu o ia pe sus si intind o mana in directia ei.
Paseste incet si ma prinde de degete,apoi se lipeste de mine si amandoi continuam sa privim crucea pe care nu mi-am imaginat vreodată ca am sa vad atat de curând numele fratelui meu.
-Ma urăști?intreb din senin,dar sentimentul de vinovăție imi îndeamnă sufletul sa rostească exact ceea ce il macină.
-Nu,raspunde soptit. Știu cât de multe te lega de fratele meu si nu de puține ori mi-a povestit de tine. Mi-a spus cat de bine va înțelegeati,cat de uniti ati fost si ca un frate ca tine n-ar fi putut avea nici daca lua naștere din același sange cu al lui.
Zambesc cu tristețe cand aud ce-mi spune,apoi inspir adanc si imi cobor privirea pe mogaldeata ce inca sta lipita de mine.
-Eu am unul din același sange,dar sa știi ca pe fratele tău l-am considerat mereu parte din mine. Între el și Luk n-am făcut niciodată diferenta,ii mărturisesc si ridica usor barbia,iar cand privirile ni se întâlnesc și ii vad ochii atat de aproape,ma cutremur pe interior fiindca au aceeași culoare cu cea a fratelui ce nu-l mai am pe langa mine.
-Ce am sa ma fac fara el?intreaba suspinând si buza de jos incepe sa-i tremure cu putere.
De data asta ma cutremur si la suprafață cand aud durerea din glasul ei si ma las pe vine ca sa o îmbrățișez,dar si ca sa nu risc sa cad din picioare.
-O sa am eu grija de tine,ii raspund cu un nod în gat și imi infasor bratele in jurul trupului ei firav.
In poziția in care stau,capul meu e la același înălțime cu al ei,iar micuta cand aude ce cuvinte se desprind de pe buzele mele,imi inconjoara gatul cu putere,isi lipeste un obraz de al meu si incepe sa planga in urechea mea.
Se sfasie inima in mine si sufletul imi ia foc din cauza agoniei ce ma cuprinde,dar cu toate astea incerc sa nu clachez si sa ma mențin pe linia de plutire fiindca soarta ei a rămas in mainile mele,iar acum depinde de mine ca sa poată supraviețui pe mai departe,fiindca ma-sa cu tat-su n-au de mai nici unele.
-Eva...rostesc cu greu. Imi pare rău ca s-a intamplat asa ceva. Imi pare rău ca fratele tău a murit din cauza mea si imi pare rău ca ai rămas singura pe lume,cu toate ca ai parinti,dar amandoi știm ce e de capul lor si...
-Fratele meu n-a murit din cauza ta,imi atrage atentia si ma opresc imediat din vorbit.
Isi trage mucii cu zgomot,apoi se îndreaptă de spate si isi șterge cu maneca de la geaca lacrimile de pe obraji,dupa ma priveste in ochi și continua.
-Fratele meu a salvat o viata. Pe a ta. Daca nu voia,nu o facea. Daca nu ii erai atat de apropiat nu sarea inaintea glontului ca sa-l incaseze in locul tau.
-Asa este,dar tot îmi pare rău,soptesc,dupa inghit zgomotos si oftez cand nodul imi rămâne tot in gat. Imi pare rău ca n-am puterea sa-l trezesc...continui cu glas spart,iar ochii ei se umplu din nou cu lacrimi.
Suferinta ce ii traversează chipul ma omoară efectiv si fara sa gandesc o lipesc la milimetru de mine,o îmbrățișez cu putere și încerc sa ma agat de ea ca sa n-o mierlesc si eu,fiindca la cat de neagra imi e inima de supărare in clipa asta,ar fi in stare sa mi se oprească din batut doar ca sa nu mai simta chinul ce ma schingiuie pe dinauntru.
-Nik...sopteste micuta si incepe sa ma mangaie cu o mana pe spate.
Gestul ei mai ca nu ma face sa plang,fiindca desi e rupta la fel ca mine in mii de bucăți,încearcă sa ma aline.
Clatin din cap doar ca sa-mi revin in fire si ma fortez ca sa infrunt undele de calvar ce ma nenorocesc pe dinauntru,iar cand echilibrul se restabilește foarte puțin înăuntrul meu,o îndepărtez doar cat sa-i întâlnesc inca o data privirea.
-I-am jurat fratelui tău ca o sa am grija de tine Eva,ii spun,iar tonul imi suna la fel de spart ca înainte.
-Si o sa ai?vrea sa stie si incuviintez din cap,iar putina speranța vad cum încolțește in ochii ei înlăcrimați.
-O sa am pana cand ceasul o sa-mi sune și o sa ma duc pe luma cealalta ca sa beau o bere cu fratele tău.
Surade,cu toate ca tristețea încă ii traversează chipul.
-Sper ca lucrul asta sa nu se întâmple foarte curând Nik,fiindca atunci chiar am sa raman a nimănui pe lume,replica pe un ton smiorcait.
-Asta n-am de unde sa știu,dar atat timp cat imi e dat sa traiesc,tu o sa te afli mereu sub aripa mea,ii jur si isi strange din nou bratele in jurul gatului meu,iar pentru cateva secunde isi lipeste buzele de pielea mea înghețată si ma pupa pe obrazul stang.
-Multumesc Nik,sopteste si o îmbrățișez mai tare.
„Nu pustoaico...eu îți mulțumesc...pentru ca,desi am pierdut un frate,viata mi-a pus in maini soarta ta,iar tu nu știu prin ce minune reușești sa aprinzi o lumina aparte în mine. Desi imi este greu in clipele de fata,faptul ca trebuie sa am grija de tine nu ma lasa sa clachez si ma face constient de gravitatea situației. Fiindca tu ai nevoie de mine,iar eu n-am voie sa dau gres. Ca sa nu mai vorbim despre bunătatea ce o simt ca zace inauntrul tau și pe care o vad in ochii tai și despre care pot sa spun cu mana pe inima ca încălzește sufletul negru din mine. Ceea ce stârnești inauntru meu,e un sentiment cu care pana acum nu m-am întâlnit,dar se pare ca in urma unei nenorociri,a răsărit un miracol,fiindca prezenta ta e capabila sa-mi faca bine cu toate ca lumea in jurul meu se darama tot mai mult. Insa,lumina ta desi reuseste acum sa ma arda,știu ca mai tarziu o sa ma scoată  din scrum si cu toate ca acum ma doare,nu știu de ce,dar am impresia ca mai încolo o sa prind forta necesara ca sa ma ridic mai puternic de la pamant doar datorita tie.”
 
*****
 
Ies din amintirea cumplita cu ziua in care a fost înmormântat fratele meu m-ai mult cu inima rupta,cu respiratia grea și cu o lacrima ce-mi curge cu încetinitorul pe obraz.
„Mi-am jurat ca n-am sa plang niciodata din motive de durere,dar nu mai am cum sa opresc acum lacrima ce deja si-a făcut drum spre barbia mea.”
-Inca nu-mi vine sa cred ca asa ceva s-a întâmplat...rostesc cu voce groasa și incarcata de durere,iar ochii mi se plimba de pe Luk pe Evil,iar daca fratele meu se uita la mine cu un zambet trist pe buze,micuțul meu borfas plange cu lacrimi mute ce ii curg intr-una pe chipul bronzat.
-Nik!
Imi sterg lacrima de pe fata si intorc capul spre usa de la terasa ce da in casa imediat ce-i aud glasul,iar in prag apare Eva imbracata exact ca o pustoaica,cu o pereche de pantaloni scurți si o camasa fara maneci pe care si-a inodat-o sub sani,iar cand privirile ni se întâlnesc,o adâncitura ii apare intre sprancene atunci cand se incrunta.
-Ce s-a întâmplat?intreaba imediat si paseste desculță spre mine.
-Povesteam...raspund cu aceeași voce incarcata de durere și intind mana dupa pachetul de tigari.
-Despre?vrea sa stie,iar cand ajunge langa mine mi se tranteste in poala si isi înfășoară un brat in jurul gatului meu. De ce plângi mami?il intreaba speriata cand il vede pe micut cum se uita la amandoi cu ochii in lacrimi,iar Luk isi trece un brat in jurul gatului sau si il lipeste la milimetru de el.
-Nik si cu mine ii spunem prin ce am trecut de când am apărut pe lume ca sa-si faca o idee despre cât de grea poate fi viata,dar si ca sa discearnă binele de rau,iar acum bărbatul tău ii spunea despre ziua in care Devil a fost înmormântat,o informeaza Luk,iar ea ofteaza din tot sufletul,apoi intoarce privirea spre mine si clatina cu tristețe din cap.
-Tu nu-l lași sa isi găsească pacea,Nik,imi spune,dar nu ca sa-mi scoata ochii,ci ca sa imi atraga atentia ca e momentul sa o las mai moale cu aducerea lui din morți.
-O s-o găsească cand am sa ajung langa el,raspund inainte sa-mi aprind tigara.
Din nou ofteaza.
-Auzi mama?intreaba micuțul,iar satena mea intoarce imediat capul spre el.
-Da?
Evil isi șterge lacrimile,apoi se îndreaptă de spate si revine la locul lui pe scaun,insa Luk cu toate ca slăbește prinsoare din jurul gatului sau,tot continua sa-si tina bratul pe dupa umerii lui.
-Desi erai relativ putin mai mare decât sunt eu acum atunci cand Devil a dispărut...
-Asa...spune ma-sa soptit cand lasa cuvintele suspendate în aer.
-N-ai reacționat aiurea din câte a povestit tata.
-Adica?
-Pai...spunea ca părinții tai nu il mai vedeau deloc bine dupa ce Devil a incasat glontul.
Eva ridica usor din umeri,iar Evil continua cu chestionatul.
-In loc sa te îndepărtezi,tu i-ai fost aproape...
-Asa-i,confirma pustoaica mea.
-De ce?o iscodeste micuțul.
-Pentru ca n-am vrut sa fiu ca ei. Am înțeles ceea ce i-a legat pentru ca Manu imi povestea in unele nopți despre Nik si despre ce nebunii făceau. Cat era de mândru ca l-a cunoscut și cat de bine se simțea ca il stia mereu aproape. Cumva...poveștile lui m-au făcut sa-l simt la randul meu aproape pe tat-tu,cu toate ca pana sa ii jure ca o sa aiba grija de mine,eu si Nik nu prea ne-am văzut. Cred ca pot numara pe degete dați-le in care am dat ochii cu el,dar asta si din cauza faptului ca eram mult mai mica de varsta decât erau ei.
-Dar tata avea in grupare borfasi de varsta ta,ii spune Evil,iar Eva incuviinteaza din cap.
-Da...dar erau baieti. Nu fete.
-Fetele erau doar atunci cand voiam sa futem cate ceva,intervine Luk in discuție si chicoteste ca un drac atunci cand o vede pe satena mea ca se schimba la fata.
-Aoloooo!!!!exclam si nu pot sa ma abțin sa nu bufnesc in ras fiindca Luk a ales sa schimbe placa si-a dat-o în cealaltă extrema.
Am trecut de la un lucru dureros,la altul ce se afla în capătul opus,iar lucrul asta imi aduce aminte de perioada în care Eva era a naibii de geloasa cand începuse sa crească și ma vedea din greșeală prin compania vagaboantelor.
-Ce ai mama?o întreabă Evil cand ii vede trasaturile cum se inaspresc.
-Nimic...raspunde printre dinti.
Luk rade în barba,iar eu hohotesc in vreme ce imi infasor un brat in jurul taliei ei.
-O sa afli la momentul potrivit,il asigur pe micuțul borfas. Pana atunci ia cere-i lu ma-ta sa-ti povestească despre următorul Crăciun in care s-a trezit cu mine pe cap imbracat in mos si cu un sac plin cu jucării in spate.
Evil surade,dupa ii face semn din cap lu ma-sa sa bage mare si sa-si dea drumul la gura fiindca el e tare curios sa afle fiecare detaliu din povestea noastra.
-Sper ca dezvăluirea asta de secrete nu include și momentele în care eu am mai crescut si ne-am...lasa cuvintele in aer,dar înțeleg perfect unde bate si chicotesc in barba.
-Cum sa nu?ii soptesc la ureche. Băiatul trebuie sa stie de toate.
-Inclusiv cum ii da tat-su la buci lu ma-sa,i-o tranteste Luk fiindca nu am vorbit atat de incet incat sa nu ma auda.
Eva intoarce capul spre mine si ma priveste cu ochii cat cepele,apoi icneste,dupa toata fata ei imi transmite ceea ce gândește si anume sa nu fiu intr-atat de nebun incat sa povestesc si scenele in care ne lasam purtați de val.
„Dar cum sa nu o fac? Sunt parte din poveste si pana la urma,de ce ne-am ascunde de copil? O sa-si traga din ele cele necesare ca sa le pună în practica atunci cand o sa crească mai mare. Iar daca nu invata de la noi,atunci de la cine? Cine ar fi mai in masura decat noi sa ii spună ceea ce trebuie sa stie? Sexul pana la urma si pana in coada face parte din viata,iar mie nu mi se pare nimic deplasat ca el sa afle cum o iubesc eu pe ma-sa. Fiindca spre deosebire de monstru ce mi-a dat mie viata si care imi ridica tensiunea si ma făcea sa iau foc de fiecare data cand pomenea de mama pentru ca o facea intr-un fel foarte urat si lipsit total de respect,eu pe Eva o ridic in slăvi.”

***********************************

Nik:

Luk:

Evil:

Eva: