Legământul 🔞

Capitolul 46

Snik:
Cateva luni mai târziu...

Daca in urma cu aproape 4 luni am chefuit in cinstea lui R.I.P pentru ca s-a legat oficial cu Anastasia,iar apoi m-am despărțit de borfasi ca sa-mi fac de cap cateva zile alături de Eva departe de casa,rătăciți printre placeri si bucarandu-ne de dimineata pana seara unul de altul,astăzi n-am nici macar puterea sa respir. Mi se pare ca aerul imi intra cu noduri in plamani din cauza durerii ce ma termina pe dinautru.
E Craciunul si cum in fiecare an vin la crucea fratelui meu ca sa stau de vorba cu el alaturi de gruparea ce i-a fost mai mult decat o familie,iar pe langa noi se afla și sora lui care mi-a devenit de mult timp nevasta fiindca am încălcat toate regulile străzii ca da fiu cu ea,astăzi mai mult ca niciodată ziua asta ma face sa simt greutatea traditiei pe care am creat-o cu toții ca sa-l pomenim asa cum se cuvine devine mult mai agonizanta decat am resimtit-o vreodată.
Sunt 23 de ani de când Devil nu mai este printre noi. De cand a plecat pentru ca si-a dat viata la schimb ca eu sa trăiesc,iar amărăciunea acelei zile inca ma bântuie si-mi intoxica venele,dând naștere înăuntrul meu unui Iad pe care desi nu-l arat,il simt in fiecare clipa din plin.
Si cu toate ca as putea sa-mi scot raul din sistem daca mi-as pune in minte lucrul asta,eu nu vreau sa renunț la acea parte intoxicata din mine care reușește sa-mi umbrească prezentul pentru ca,dacă ar fi sa o elimin,ar însemna sa uit de el si sa nu-l mai pastrez viu in amintirile mele. Lucru pe care nu-mi permit sa-l fac pentru ca nu merita sa ajunga atat de repede sub pământ. Eu trebuia sa fiu în locul lui. Acel glont era menit sa ma răpună pe mine. Daca nu ar fi sărit ca sa-mi pazeasca spatele,as fi fost oale si ulcele în locul lui. Dar frăția noastra e mult peste percepția oricărui muritor de rand si cine nu a trăit ca noi,n-are cum sa înteleaga nici gestul său,nici regretul meu.
Suntem mai mult decât niște borfasi care reacționează animalic si omoară pe oricine se pune in calea lor.
Suntem frati.
Suntem o familie cu toate ca nu ne leagă acelasi sange.
Sunteți legati pe viata și dincolo de moarte,datorita legamintelor sacre pe care ni le-am făcut.
-Esti pregătit Devil ca sa ne vezi cum ne facem si anul asta muci?aud vocea lui Killer cum ajunge distorsionata printre gândurile mele,iar chicotitul său criminal ma aduce în simturi si realizez cat de mult m-am pierdut prin amintiri si-am rămas cu privirea in gol în timp ce priveam crucea pe care scrie numele fratelui nostru abia în momentul in care zarva se stârnește tot mai tare in jurul meu.
Borfasii cu care impreuna am crescut și care au împărțit aceeași pâine cu Devil,incep sa rada pentru ca dracul de Killer le pune câte o sticla de whisky in brate și incep sa faca haz de necaz asa cum se intampla in fiecare zi de Crăciun de cand Devil nu mai este printre noi.
Desi știu ca durerea apasa si pe sufletul lor,nimeni nu-l jeleste fiindca a murit ca un erou.
-Sper ca si anul asta primești cadou de la necuratul niște diavolite cu care sa-ti faci damblaua,continua Killer si toti desfacem capacele,apoi întoarcem sticlele si lasam lichidul chihlimbariu sa curgă pe pământul inghetat de sub picioarele noastre.
Impartim bautura cu el si-o lasam sa se îmbibe in locul unde își doarme somnul de veci Devil,apoi cand mai rămâne pe fundul sticlelor doar un deget de whisky,le ducem fiecare la gura si bem pana cand dam gata băuturile.
-Ah!exclama Shadow cand termina de baut,iar lichidul il arde pe gat. Mai da cate un rand,ii cere lui Killer,iar Eva chicoteste langa noi.
Imi cobor ochii pe ea si vad in privirea sa ca s-a împăcat de mult cu gândul ca si-a pierdut fratele pentru ca a făcut un gest pe care n-am sa i-l pot rasplati niciodata,chiar daca am grija de ea asa cum i-am promis lui Devil ca am sa o fac inainte sa-si dea duhul in bratele mele.
-Respira,Nik!imi cere in soapta,apoi intinde o mana si ma mangaie usor pe un obraz.
-Am sa ma fac manga,o avertizez asa cum fac in fiecare an,pentru ca de când Devil a murit în fiecare zi de Craciun eu ajung sa-mi inec de tot amarul in bautura si plec din cimitir pe 7 cărări spre casa.
Ridica usor din umeri,apoi se intinde sa ma sarute.
-Daca lucrul asta iti face pentru un moment bine,n-ai decât sa bei pana am sa te târăsc dupa mine pana acasă,imi spune oftand,iar dupa ce ma mai saruta inca o data apasat pe buze,se intoarce si cauta prin plasa lăsată pe masa ce se afla lângă mormântul lui Devil,cateva lumânări ca sa le aprindă.
Scoate din ea vreo 10 candele,apoi floarea in ghiveci si merge langa crucea lui.
O urmăresc cu inima grea si i-au a doua sticla de whisky cand Killer o intinde spre mine.
Desfac repede capacul si o duc la gura,apoi beau din lichidul chihlimbariu atat de mult,de zici ca are apa inauntru si nu alcool,dar din cauza durerii ce ma arde pe dinauntru,nu mai simt focul băuturii si-o dau pe gat fara suflare.
Desi n-am nici o problema cu moartea in sine fiindca am fost învățat de mic sa-i ranjesc in fata,am o mare problema cu faptul ca mi-a luat un frate de langa mine,insa,cum trecutul nu mai poate fi schimbat,iar moartea e ireversibila,nu-mi rămâne astazi altceva de făcut,decat sa ma las ametit de aburii alcoolului ca sa-i dau voie sufletului sa-mi jeleasca dracul cu care am împărțit pana si ultima bucata de pâine.
-In zilele ce urmează sa nu contați deloc pe mine,ii anunt pe borfasi dupa ce las sticla de la gura si ranjesc toti in directia mea,desi vad in ochii lor cum ii chinuie durerea pe interior.
Dar atat eu,cat si ei suntem conștienți de faptul ca n-am sa fiu bun de nimic pana dupa Anul Nou pentru ca in fiecare an imi ia ceva timp ca sa ma remontez dupa ce bem la gropa lui Devil de Crăciun,insa acum golanii,desi sunt la randul lor devastati,incep sa o dea pe gluma si sa faca misto doar ca sa schimbe putin atmosfera apăsătoare,insa lucrul asta nu reușește sa-mi schimbe starea de spirit.
Fiindca sunt dărâmat.
Abătut.
Îngândurat.
Plin de regrete si resentimente.
Cu sufletul crestat de o rana adanca de atâta amar de vreme incat si-n ziua de azi inca mai pulsează dureros la mine in piept din momentul in care Devil a plecat și nu mai este fizic langa mine.
Asa ca nu ascund faptul ca ii duc dorul. Cum nu ma feresc nici sa-mi șterg lacrimile care ajung sa-mi curga pe obraji in momentul in care ridic din nou sticla la gura si ii privesc crucea in vreme ce ma las cuprins de toate amintirile pe care le-am trăit impreuna si ajung sa nu mai aud nici o voce in jurul meu cand ma pierd prin ele și-ncep sa-mi ruleze una câte una pe rand in cap,iar dupa ce rătăcesc printre toate momentele împărțite cu el si pierd foarte mult noțiunea timpului,imi revin in fire doar atunci cand o rafala de vânt rece simt ca-mi taie fata in clipa in care se izbeste cu putere de mine.
Ma cutremur pe picioare,iar cand privirea imi prinde focus din nou,vad cum borfasii au ajuns deja sa stea în fund pe langa groapa lui acoperita de un strat subțire de zăpadă și mănâncă din pachetele pe care Eva le-a făcut.
Sunt singurul care a rămas în picioare,fiindca la randul ei,pustoaica mea s-a alăturat lor si-mi clatin capul in timp ce ei glumesc si ii aud cum isi aduc aminte fiecare de toate prostiile pe care le-au făcut alaturi de Devil.
-Vin imediat,spun pe un ton jos si ragusit,incarcat de emoție pentru ca toate aceste lucruri simt cum ma sufoca mai mult ca oricând.
-Unde mergi?intreaba Eva putin agitata.
-Sa vad o amintire pe viu,replic înainte sa ma intorc pe calcaie si sa pasesc printre mormintele care duc spre ieșirea secundara a cimitirului.
Cu mintea vraiște si cu sticla de whisky intre degete,ma strecor printre cruci si beau in vreme ce ma apropii tot mai mult de poarta micuta care da in spatele zidurilor din piatra.
Pasesc peste pragul din fier cu sticla inca la gura si cu toate ca acum simt cum ma arde pe grumaz alcoolului,nu catadicsesc sa ma opresc din baut pana cand nu ajung la locul in care o data am venit aici cu Devil ca sa scriem pe zidurile cimitirului faptul ca de moarte nu trebuie sa-ti fie frica și ca nu e mare scofala sa dai ortul popii.
Ma uit intr-un ochi cand vad ca nu suntem singurii care au avut ideea asta,pentru ca,după aproape 30 de ani de când n-am mai călcat pe aici,au venit și alții sa isi scrie gandurile cu privire atat la viata cat si la moarte.
Incep sa citesc frazele pe care majoritatea s-au semnat,iar una dintre ele ma face sa intepenesc in loc.
Nu e mesajul pe care eu si Devil l-am lăsat,pentru ca mai am puțin de mers pana acolo,dar este unul pe care vad ca fratele meu a simțit nevoia sa-l scrie singur.
-Sa-mi bag pula...replic pe un ton spart fiindca ii recunosc scrisul si daca nu si-ar fi scris numele dedesubt. Ce pula mea mai inseamana si asta,Devil?continui in vreme ce citesc fiecare cuvânt in parte si vad in dreptul numelui său,anul în care a venit aici ca sa lase mesajul.

„Toata viata am dansat printre draci si flăcările lor.
Pentru ca fac parte la randul meu dintre cei care nu știu dacă mai apuca ziua de mâine.
Dar asa cum am fost învățat de fratele meu
In fata morții si a diavolului nu trebuie sa-ti pleci capul.
Trebuie sa razi si sa-i întâmpini cu ranjetul pe buze.
Iar dacă intr-o zi mie răsăritul n-o sa-mi mai surâdă printre blocurile gri
Sa știți ca nu o sa-mi fie frica sa dansez prin focurile Iadului.
M-am împăcat deja cu gândul ca acolo am sa ajung atunci cand am sa mor.
Asa ca va spun aici...
Asta e un mesaj pentru toți borfasii...
Traiti clipa fraților.
Nu regretați nimic.
Bucurati-va de viata.
Pentru ca in cazul nostru,astazi chiar poate sa fie ultima zi.
Devil 89"

Ma holbez ca un cretin la mesajul lui si-l recitesc de atâtea ori pana cand ajung sa-l invat pe dinafara,chiar daca mintea mea in clipa de fata e imbibata cu alcool.
-L-ai scris în pula mea de parca ai simțit ca-n anul ala o sa-ti dai duhul...scrasnesc din dinti si inspir furios pe nas.
„Sa te fut Devil! Sper ca ma auzi idiotule! Si sper ca nu razi in clipa asta de mine. Dar asculta bine,pulă,am sa-ti iau indemnul in serios. Poate ca asa trebuia sa fie. Pana la urma viata noastră chiar nu are siguranta zilei de mâine. Suntem toți pe muchie de cuțit fiindca venim dintr-o lume turbata. Habar n-am dacă ai scris mesajul asta pentru ca ai simțit ca ti se apropie sfârșitul,dar ai dreptate cu tot ceea ce ai spus. Viata traita cu regrete,nu se mai poate numi viata,ci Iad. Iar noua Iadul deja ne este rezervat în lumea de dincolo...asadar...ca vreau sau nu,datorita cuvintelor tale sunt indemnat de suflet ca sa-ti dau drumul. De parca mesajul tău a fost menit sa faca astazi declicul in mine si sa inteleg ca lucrul asta te eliberează pe tine si ma descatuseaza pe mine de povară ca sa nu mă mai ard singur în flăcările infernale in fiecare zi și sa astept clipa in care am sa o fac la propriu pe fundul Iadului. Insa,atunci cand o sa-mi sune ceasul,iar eu am sa ajung acolo unde știu ca deja ma aștepți,am sa te rup cu bataia inainte ca amandoi sa dansam printre flacari,pricepi? Si da! Poți sa iei cuvintele astea ca pe un legamant. Pentru ca jur ca exact lucrul asta am sa-l fac atunci cand am sa dau din nou cu ochii de tine. Dar pana atunci fii tare fratioare. Ranjeste in fata dracilor. Spune-le ca tartorul lor este pe drum. Cand o sa-mi sosească sfârșitul,am sa ma alatur tie si o sa o punem mai departe de fratia care ne-a legat,iar dacă lumea aia vrea sa ne subjuge o sa facem totul ca sa întoarcem jocul in favoarea noastră,asa cum am facut-o de fiecare data aici pe pamant."