Legământul 🔞

Capitolul 34

Eva:
Anul 1995...
 
Aud prin somn cum apa curge in dus și deschid ochii in intuneric,apoi ma întorc pe o parte si fixez usa prin bezna ce e foarte puțin spulberata de razele lunii ce intra prin crăpăturile draperiilor care nu sunt trase cum trebuie.
Aștept vreo câteva minute în speranța că Nik o sa-si faca apariția,dar cand imi dau seama ca încă nu are de gand sa termine cu spalatul dupa presiunea cu care continua sa curgă apa in baie,dau patura subtire la o parte de pe mine si cobor din pat.
Pasesc spre usa si o deschid incet,apoi merg spre următoarea si nu mai bat in ea cand intru inauntru.
Îngrijorarea ma cuprinde imediat ce vad darele de sange cum se împletesc cu jeturile ce ii curg deasupra capului,dupa ma îngrozesc mai tare când imi cobor ochii pe hainele murdare ce le-a lăsat în fata sticlei înainte de a intra in cabina de dus.
-Nik!tip speriata si ma reped spre el ca sa ma asigur ca e bine.
Deschid ușile si ma bag inauntru imbracata. Ma postez in fata lui,iar pe gat si clavicule imi sar imediat in ochi tăieturile superficiale ce le are,dupa cele de pe bratele tatuate și icnesc.
Desi am intrat la facultatea de medicina și ar trebui sa n-am nici o treaba cand vad rani sau sange,in clipa asta n-am cum sa fiu indiferenta cand este vorba despre el.
-Ce dracu ai pățit?ma rastesc cu panica în glas.
Imi pironesc privirea in a lui si realizez cu stupoare ca nici macar nu realizează ca sunt langa el. E pierdut,iar pupilele dilatate imi dau de inteles ca adrenalina luptei prin care a trecut inca ii mai curge vijelios prin vene.
-Nik!ii spun numele de data asta mai incet,dar cu voce tremurata si il apuc ușor de o mana.
Gestul meu il baga in secunda urmatoare in alerta si nu apuc sa ma feresc din calea celeilalte palme ce ma apuca strans de gat si incepe sa ma sugrume.
Racnesc pana cand aproape ca raman fara aer in plamani si incep sa-l zgârii doar ca sa-l fac conștient de ce se întâmplă în jurul lui si sa-l aduc in felul asta in simturi ca sa vadă ca eu sunt cea care ii sta inaintea ochilor.
-Nik!!!zbier cu ultima suflare si vad muschii de pe el cum se încordează mai tare.
-Elibereaza-te!imi ordona printre dintii inclestati,iar vocea ii vibreaza de întuneric.
„Ce?”
Imi ia cateva secunde sa realizez ce vrea de la mine si depun un efort uriaș ca sa-l lovesc.
„Nu e prima data cand ar trebui sa sar bataie,dar e întâia oara când trebuie sa-l pocnesc pe el. Si toate astea pentru ce mai exact? Ce l-a apucat? De ce pare prins intr-o transa?”
Nu stau sa-mi răspund acum la întrebări,dar cu siguranță am sa aflu motivele mai tarziu,in schimb ceea ce fac este sa ma încordez din cap pana în picioare si sa-mi strang degetele in pumni.
Sangele incepe sa-mi arda in vene,iar plamanii sa ma usture din cauza lipsei de oxigen,pentru ca mana lui mai ca nu-mi strivește oasele gatului,dar cu toate astea nu simt nici o amenințare venind din partea sa,lucru ce ma relaxeaza intr-o oare care masura,dar ma si enerveaza totodată fiindca numai chef de bătaie n-am eu acum. Insa,pentru ca ma obliga si alta soluție nu exista decât sa-i dau doua,fiind ca sunt sigura ca n-ar renunta la nebunia lui daca i-as cere sa ma elibereze,cu sufletul arzând in mine,impreuna cu toate măruntaiele ce le simt in flacari,incep sa ma misc ca la carte si exact asa cum m-a învățat in copilărie Manu sa o fac.
Imi indoi mana dreapta de la cot si dau sa-l lovesc in scobitura gatului,dar se apara imediat si ma priveste cu furie.
-Prea previzibil,Eva...marai,iar tentele mortale din glasul lui imi provoaca fiori pe șirea spinării.
Isi desclesteaza putin degetele din jurul gatului meu ca sa ma lase sa respir si inspir o gura mare de aer,apoi ma rastesc la el cu glas ragusit.
-Daca voiam sa-ti dau un genunchi intre picioare nu eram si mai previzibila?il intreb,iar el din nou ma prinde strans de gat,apoi ma lipește cu spatele de zidul cabinei.
Nu o face cu duritate,doar cat sa imi dea de inteles ca încă n-am scăpat si trebuie sa fac în asa fel incat sa ma eliberez din prinsoarea degetelor lui.
Ma enervez la culme si actionez atat de rapid ca un ranjet incarcat cu mândrie ii curbeaza buzele atunci cand ii las impresia ca vreau sa-l lovesc cu pumnul în abdomen sau in piept,dar in schimb imi ridic bratul inainte sa-i ating pielea si ii trantesc o bucata sub barba.
N-o fac cu toata forta ca sa nu risc sa-i dau somn din greșeală,iar el își scoate imediat mana din gatul meu.
-Bravo!ma lauda,insa tonul ii ramane neschimbat,sunând la fel de jos si de intunecat ca mai devreme. Ce mutare trebuia sa faci dupa asta?vrea sa stie si inspir de cateva ori adanc inainte sa-i raspund.
-Sa te lovesc in coltul de la mana cu care ma strangeai de gat,zic si incuviinteaza mulțumit din cap. Apoi ti-as fi dat un șut între picioare!ma rastesc,desi nu ăsta ar trebui sa fie pasul următor intr-o astfel de situație. Ce te-a apucat Nik? Si ce naiba sunt cu tăieturile astea pe tine?
Ridica din umeri ca si cum n-ar fi mare lucru ca are rani pe corp,iar eu pufnesc enervata.
-Nu ma doare nimic...zice mormaind. Doar sufletul când ma gândesc ca poți sa fii o tinta pentru mafioții ce ma vor mort,continua,iar profunzimea cu care vorbește si-o deduc printre undele ragusite din vocea lui,imi fac inima sa tresară cu putere in piept.
-Poftim?intreb si ma uit cu ochii cat cepele la el. Cu ce mafioți ai de-aface?
Ofteaza zgomotos,dupa inchide ochii si isi ridica barbia. Lasa apa sa-i curga pe fata,iar eu imi lipesc ceafa de zid si continui sa-l privesc mirata.
-Aia care lucrau pentru tata au pătruns în urma cu cateva ore în oraș...raspunde dupa cateva clipe lungi și începe sa își spele fata.
Cand isi îndreaptă capul si deschide ochii,pupilele nu-i mai sunt dilatate la maxim,semn ca adrenalina din el si-a mai domolit din focul ce i-a curs prin vene.
-De asta m-ai apucat de gat?intreb si incuviinteaza din cap. Iti e frica c-ar putea sa vina dupa mine?
-Inca nu stiu de existenta ta,Eva. Sau cel puțin nu știu ca însemni ceva mai mult pentru mine decat fetita de care trebuie sa grijesc pentru ca fratele ei a murit pentru mine.
Imi las barbia sa cada în piept si imi inclestez maxilarul in timp ce privesc podeaua din marmura a dusului.
"Daca aia s-au întors...atunci treaba e groasa rau..."
-Trebuie sa te antrenez,Eva,vorbește incet si aprob prierduta din cap. Iar de mâine încolo nu mai mergi neînsoțita nicăieri,ma informeaza si un mârâit mi se ridica din piept fiindca nu-mi convine situatia. Nu te enerva,dar e o măsură de protecție necesara,Eva. Pana cand nu scăpăm de toti,tu n-ai cum sa iesi relaxata în lume. Plus ca e mai bine daca nimeni n-ar afla ca împărțim același pat,nu crezi? Ca pe viitor sa evitam scenele in care poți sa devii o tinta pe doua picioare pentru oricare dintre ei.
Imi indrept capul,apoi incep sa-l inclin in stanga si-n dreapta,iar oasele imi pocnesc din cauza tensiunii,iar in timpul asta ma gândesc la tot ce am aflat și de la ce s-a luat de mi-a dat aerul cu porția.
Constatarea este ca are dreptate și as da  dovada de prostie daca m-as razvrati. Cu toate ca nu sunt fan al urmăririlor. Nu mi-a plăcut cand a pus paza pe mine atunci cand stăteam la ai mei,dar motivul atunci era cu totul diferit. Voia sa-mi stie el fiecare pas fiindca nu isi doarea sa dea cu ochii de mine pentru ca se împotrivea iubirii ce i-am mărturisit ca i-o purtam. Acum motivul este unul extrem de serios,iar dacă mafioții il cauta,eu trebuie sa stau cat mai ferita de ei si cat mai puțină lume sa stie de faptul ca noi doi am devenit peste noapte atat de apropiați.
-Ai dreptate,recunosc cand pun totul in balanta si decid ca soluția corecta este sa ma ascund,iar el se postează la o suflare distanta de mine cand ma aude.
Ma prinde de solduri și ii inconjor din instinct gatul cu bratele.
Vad rănile ca nu mai sângerează atata de mult si intind capul doar ca sa ii sarut tăieturile de pe piele.
-N-am sa permit nici in ruptul capului sa ajungi pe mainile cuiva,Eva,ma asigura cu o haraiala ce-i vibreaza in piept. Dar nici sa riscam nu putem. Trebuie sa stai mai mult ferita de ochii lumii. Sa iti faci treaba cum ti-ai facut-o si pana acum,doar ca înconjurată de mai multa paza prin jurul tau ca sa te știu in siguranta cand nu sunt langa tine.
-Am înțeles,il liniștesc si ridic capul,dupa ma intind sa-l sarut si vine cu buzele in întâmpinarea mea.
Inima imi coboara din gat imediat ce începem sa ne sarutam cu tandrete,iar toate sentimentele prin care m-a trecut pana acum câteva clipe sunt înlocuite cu iubirea fierbinte ce i-o port în suflet.
-O sa am grija de tine mai ceva decat de mine,Eva,sopteste in gura mea,iar juramantul lui aduce lacrimi în ochii mei. Mai bine mor de gat cu ei,decat sa las pe vreo unul sa pună mana pe tine,dar pentru orice eventualitate vreau sa te antrenez,desi in mare stii sa te aperi.
Incuviintez ușor din cap cu buzele lipite inca de ale lui si o data ce procesez toată situația în toată amploarea ei,rup sarutul si oftez zgomotos.
-Daca te face sa te liniștești si mai mult,sunt dispusa sa trag și cu arma daca vrei sa ma inveti,zic,iar un zambet mulțumit ii îmblânzește putin trasaturile dure.
-Asta era următorul pas in dezvoltarea ta ca si asasin.
-Am sa devin o asasina?intreb vexata si chicoteste sinistru.
-Trebuie. Doar n-ai sa înveți sa folosești o arma si-ai sa împuști cu ea ciori,nu-i asa?
-Dar nici nu planific sa omor pe careva,zic si ridica din umeri.
-Iti spun eu ca atunci cand viata iti e pusa în pericol si dispui de un pistol,glonțul de pe teava ai sa-ti dorești sa-l țintești intr-un organ vital doar ca sa scapi tu cu viata dintr-o situație critică.
„Ei bine...cam are dreptate. Atunci cand in joc se afla propria ta viata sunt sigura ca vine din instinct sa faci in asa fel incat sa scapi,iar daca singura soluție este sa zbori creierii cuiva,atunci cu siguranta uiți de orice si tragi fara sa clipești macar.”