Legământul 🔞

Capitolul 33

Snik:
Anul 1995...
 
Ies pe porțile din fier o data cu lasarea întunericului,asta după ce ma asigur ca Eva e bine si păzită mai ceva decat președintele Americii,iar in timp ce masina aluneca pe asfalt,beat-urile agresive a pustanilor care au crescut sub aripa mea se aud in difuzoare o data cu piesa lor cand intra pe radio.
„Cand ții cu dintii de visul tău si tragi cat poți de mult ca sa se împlinească,reușești intr-un final sa transformi imposibilul in posibil. Asa cum eu mi-am dorit din suflet sa-l trimit pe diavol in lumea lui,iar cu ajutorul lui Luk lucrul asta s-a transformat in realitate,exact asa s-a întâmplat și în cazul lui R.I.P,care alaturi de cei doi frati ai lui,au reușit impreuna ca vocile sa li se audă in toata tara și sa fie fredonate nu doar de borfasii nostri din cartier,ci de toti golanii din întreaga Romanie care trăiesc adevărul gol golut ce-l spun ei pe fiecare vers in parte.”
Rad in mine de fericire numai cand ma gandesc la faptul ca au ajuns mari vedete pornind de la nimic,pentru ca ma bucura mult realizarea lor.
Sa pleci de la nimic,apoi sa trăiești la limita supraviețuirii si sa ajungi sa faci ilegalitati ca sa te descurci,pana la a straluci in lumina reflectoarelor e drum lung și aproape imposibil de strabatut in ochii fiecaruia,dar ei trei au demonstrat ca orice se poate atata timp cat lupti chiar și atunci cand șansele iti sunt nule.
Nimeni nu le-ar fi dat vreo fărâmă de castig dintre cei care nu-i cunosc in adevarata lor esenta,dar eu impreuna cu borfasii mei mereu i-am susținut,i-am incurajat și le-am întins mai multe maini ca sa poata fiecare sa isi puna mai mulți bani deoparte decat in mod normal. Adevărat ca nu prin munca cinstita i-au obținut fiindca noi nu ne ocupam cu asa ceva,dar uite ca nu s-au pierdut prin intunericul străzilor atunci cand betoanele si-au arătat adevarata fata si au continuat sa umble pe ele ca sa producă cu gândul ca doar asa se pot ridica. Iar toate astea au dat rezultatele,pentru ca de scurt timp au reușit sa-si îndeplinească visul si acum ca si-au deschis ușile pe la București sunt sigur ca n-o sa mai dureze mult pana cand o sa dispară din cartier,lăsând în urma umbrele prin care si-au dus traiul de atâția ani.
-Ce iti e si cu viata asta...mormai in vreme ce le ascult melodia. Inca are capacitatea sa ma surprinda...continui cu ochii pe drum.
Calc accelerația ca sa ajung mai repede la depozit in timp ce ma gandesc la cei trei cărora sigur succesul nu o sa li se urce la cap fiindca au plecat de jos,au încasat pumni grei de la viata,dar cu toate astea nu s-au vândut și au continuat sa meargă pe denivelarile drumului clădit de destin cu fruntea sus,iar cand trec pe langa cartierul in care am locuit pana de curând,imaginea lor imi dispare din minte când imi arunc ochii pe straduta ce duce intre blocuri.
Am o luna de când nu mai stau aici,dar vin macar o data pe saptamana sa vad ce face mama. Cu toate ca i-am cerut sa se mute cu mine și cu Eva din prima clipa in care am anuntat-o ca sora lui Devil mi-a pus capac,ea a refuzat cu zâmbetul pe buze oferta mea,zicandu-mi ca nu isi poate parasi casa.
O casa ce din punctul meu de vedere a fost un Iad,dar oricat am insistat ca sa cedeze,n-am reușit. Asa ca,încă sta in apartamentul pe care l-am împărțit toti trei si inca locuiește cu Luk,chiar daca fratele meu nu prea da pe acasă,iar in cateva luni probabil o sa plece și el,fiindca isi construiește o ditamai vila in celalalt colt al orașului.
A spus ca asa avem control absolut pe tot ce intra si iese de pe teritoriul nostru,având în vedere ca o sa locuim fiecare in parti opuse si-am căzut de-acord cu strategia lui.
-Ia sa vedem cine e pe aici...mormai imediat ce trec de cartier si ajung pe podul din fier care duce spre depozit.
Dau volumul mai incet la casetofon si apas usor frana pana cand ajung sa conduc cu viteza întâi. In intunericul ce s-a lăsat de mult pe câmp vad in bataia farurilor cum ochii câinilor ce împânzesc teritoriul incep sa sticleasca atunci cand intorc capetele spre masina.
Unii dintre ei vin in întâmpinarea mea,alții continua sa patruleze,in vreme ce cativa sau paza roata împrejurul depozitului.
Parchez in fata ușilor inalte din fier,iar dupa ce opresc motorul,cobor si pasesc spre portbagaj.
Cand il deschid,aud maraielile cum le reverbereaza in piept,iar câtiva dintre ei incep sa latre sau sa se ia la harță.
I-au cate o cutie din plastic plina ochi cu bucăți de carne pe care mi le aduc in fiecare seara baietii de la abator si arunc halcile cat mai departe de mine fara sa îmi pun gura pe ei ca sa le cer sa stea linistiti.
Ii vreau salbatici,pentru ca e in folosul meu sa fie agresivi din cale afara. Cu toate ca nu îndrăznește nimeni din exteriorul cercului meu de borfasi sa calce pe aici,tot imi doresc sa rupă orice misca prin prejur. Așadar,dupa ce scap de toata carnea din portbagaj,il inchid fara zgomot si ma indrept spre usa de la depozit cu haraielile lor pe fundal.
Intru inauntru relaxat,iar in celalalt capăt de hala,vad la masa lunga din fier cum stau cei doi frati ai mei de cruce și pun pe caprarii marfa pe care cel mai probabil a lasat-o Luk ca sa o distribuie pe mai departe.
-Te-ai gândit și tu sa mai dai pe aici?ma intreaba Killer de cum ma vede,iar eu ii trantesc o privire seaca.
-Hai nu te uita asa!pufneste Black,iar ochii mi se muta pe fata lui. Parca eram o echipa,dar de când cu Eva...lasa cuvintele in aer si-mi inclestez degetele in pumni.
-Parca am hotărât ca subiectul asta rămâne inchis,nu?intreb retoric. Dacă asa am stabilit,de ce o aduceți in discuție?
-Pentru ca uiți in pula mea sa-ti faci treaba!se rasteste Killer la mine,iar de nervi da cu pumnul în masa.
Fierul bubuie imediat ce mana lui face contact cu metalul si inspir adanc incercand sa ma calmez.
-Am nevoie de putin timp sa pun totul la punct acasă,apoi...
-Apoi o sa vii si mai rar pe aici,vorbește Killer peste mine maraind cuvintele. Vezi? De asta un golan nu trebuie sa se lege la cap!imi scoate ochii,de parca eu n-as stii lucrul asta. Iar in cazul tău e si mai si! Tu te gândești dacă afla unul de ea ce-ti poarta pica?intreaba,iar inima mea incepe sa bata cu foc in piept in secunda doi. Pui o tinta pe spatele ei,Nik!racneste din nou.
-Iar daca ea da de probleme,tu o sa turbezi si sa vezi atunci macel ce iese!intrevine Black pe un ton suparat. Risti sa o pierzi pe ea,iar noi pe tine! Chiar nu ești întreg la cap?
„Am vrut sa fiu...mi-am dorit sa reușesc tocmai din aceste motive. Nu am vrut sa fac din ea o tinta. Lumea mea e prea periculoasă chiar daca Eva stie cu ce se mănâncă străzile,insa una e sa infrunti o brigada de prin cartier in cazul ei si alta e sa se confrunte cu vreun clan sau niște asasini.”
Un harait sinistru mi se ridica din piept numai cand ma gandesc la posibilitatea ca ar putea da peste probleme din cauza stilului meu de viata și atat Killer,cat si Black ma fulgera cu privirea.
-Vezi! Despre asta vorbim!ridica tonul Killer si mai da o data cu pumnul în masa.
Ma opresc inaintea lor cu un sentiment atroce de a rupe capul cuiva doar ca sa ma eliberez putin de tensiunea ce mi-au ridicat-o in cateva secunde,dar,ca sa nu risc sa sar la bataie,imi impreunez bratele la piept.
-N-am ce sa fac,suier printre dinti. O iubesc.
-Am înțeles asta tampitule!latra Killer la mine. Dar crezi ca Devil ar fi fericit nevoie mare in clipa asta dacă ar trai și ar știi ca futi la sora-sa?
Inchid ochii,iar sentimentele mixte ce ajung sa ia amploare inauntrul meu o data cu întrebarea ce se desprinde de pe buzele borfasului pe care il cunosc din copilărie mai ca nu ma fac sa-mi ies din minti si ma concentrez pe respirație ca sa nu îmi dau voie sa clachez. Asta ar mai lipsi sa ajungem sa ne batem intre noi. Ar fi culmea culmilor sa cădem in halul asta. Nu ca am fi primii. Borfasi care se cearta pana la sange din cauza unei femei sunt cu nemiluita. Mereu ispitele au stricat treaba intre ei. Doar ca in cazul meu,eu sunt ala ce ar trebui sa taca. Fiind ca am călcat toate regulile in picioare pentru ea. In primul rand nu trebuia sa ma apropii atat de mult si sa o vad altfel decât sora fratelui meu mort. In al doilea rand,cu siguranta Devil mi-ar fi rupt oasele daca ochii mi-ar fi fugit dupa Eva,iar el ar mai fi fost înca in viata. In al treilea rand,pun in pericol nu doar soarta ei,ci și a lor. Pentru ca au dreptate. Daca se trezește vreunul sa ma distrugă,Eva e o tinta clara și precisa. Ea e punctul meu vulnerabil. Iar daca se aude ca împarte patul cu mine,o sa fie cel mai probabil vanata ca șobolanii sa-mi faca rau si sa se răzbune pe mine.
-Ce vrei Killer?intreb cateva clipe lungi mai târziu pe un ton mai rece decat gheata și imi scutur capul doar ca sa alung imaginile in care Eva ar cădea prada hienelor ce ma vor la pământ. Vrei sa aplicam legea? Vrei sa te descarci de nervi lăsând pumnii sa vorbească în locul nedreptății de care am dat dovada?
Pufneste si deschid deodata ochii.
-Daca ar fi sa ma razbun,as face-o pentru multe. In primul rand in numele lui. Sunt sigur ca ti-ar fi zdrobit toate coastele.
„Adevărat...”
-In al doilea rand ca ne pui în pericol pe toti. Dacă unul sare la Eva ca sa lovească in tine,noi trebuie sa fim scut inaintea ta.
„Adevărat...din nou...”
-In al treilea rand,iti vedem foarte rar fata,iar atunci cand apari nu faci mai nimic. Vii...verifici și pleci! Noi rămânem cu toate pe cap!
-Si? Nu sunteți în stare sa va descurcați fara mine?raspund pe un ton acid. Am sa revin cand pun totul la punct.
-Si cand pula mea o sa se întâmple asta?intreaba Black cu o falca in cer si una in pamant.
-Ca sa nu ajung sa o iau razna si nici Eva sa aibe de suferit,trebuie sa ma ocup de ea mai mult si totodată de siguranta ei. Plus ca vreau sa o antrenez si s-o invat sa folosească o arma ca sa o știu cât de cât bine in cazul in care s-ar abate nenorocirile asupra mea. Daca tot s-a băgat în hora cu dracu,trebuie sa stie cum sa danseze,nu?
-Te-ai antrenat de cand te știu si tot am emoții pentru tine cand e vorba de o lupta,raspunde Killer maraind. Crezi ca poți sa faci minuni in cazul Evei? Nik! Gandeste-te bine! Încă mai poti sa renunti! Încă o poți indeparta de tine! Chiar merita ea un asemenea risc? Sa pui pe toată lumea in primejdie mai rau decat suntem băgați deja,doar pentru ca tu ai ajuns sa gândești cu pula mai mult decât cu capul ce-l ai pe umeri?
„Merita totul...si viata din mine...nu doar din pricina legământului pe care l-am făcut cu ani de zile în urma,dar si pentru o iubesc ca un nebun. Si da,știu...sentimentele implica multe. Cum mai știu ca lumea mea e un chin. Dar sunt dispus sa risc pentru ca sunt capabil sa o tin in viata indiferent de cat de răi imi sunt dușmanii. Cum mai știu și ca prezenta ei atat de aproape de a mea,poate deschide multe fronturi si poate ridica un cumplit război. Dar sunt pregătit pentru orice. Am zis ca nu sunt partenerul perfect,insa pentru ea imi dau toata silința,iar daca e sa ne ranjeasca armele si gloanțele sa fie trase spre noi,atunci am sa raspund pe masura. Sunt capabil sa fac multe rele,dar pentru ea sunt in stare de atrocități.”
Dau sa deschid gura ca sa-i lamuresc si pe ei cum sta treaba si faptul ca nu pot sa o tin pe Eva departe de mine,mai ales acum ca mi-am deschis sufletul inaintea ei,insa toate cuvintele mi se opresc pe vârful limbii cand aud motorul unei mașini cum vine in tromba spre depozit și toti trei punem mainile automat pe pistoalele ce le aveam în dotare.
Sunetul de piedici trase în sincron creste imediat adrenalina in mine,insa pana sa ajungem la usa ca sa iesim afara si sa tragem in cel ce vine cu tupeu pe teritoriul nostru,le fac semn sa se oprească imediat ce realizez ca nici un câine nu latra si nu se agita din pricina invadatorului.
-E cineva cunoscut,zic si bag pistoalele înapoi la spate,dupa imping usa din fier,iar cand ies din depozit,il vad pe Luk ca deschide nervos portiera si cobora din masina cu chipul transfigurat.
-Ce ai pățit?intreb,iar pe buze ii apare ranjetul specific de criminal.
-Cativa dintre slavii lu tat-tu au reușit sa pătrundă in oraș. S-au ascuns în ghetourile din est. Mergem peste ei,zice,iar inima incepe sa-mi pulseze cu o forta nebuna.
Bataile din piept imi devin intr-o clipa arzător de veninoase,iar sangele incepe sa-mi zvacneasca fierbinte prin vene datorita otravii ce ma ia cu asalt.
-Se ascund precum șobolanii...chicotesc sinistru si le fac semn celor doi sa urce în masina mea fiindca au deja cheia in contact,iar eu din cativa pasi ajung in dreptul celei cu care a venit Luk si ma trantesc pe scaunul din dreapta cu o încântare morbida ce-mi umple pieptul pana la refuz.
„Noaptea asta nu se putea transforma in ceva mai bun de atat. Si asa imi doream sa rup capete,uite cum ajung sa-mi pun in practica dorinta mai devreme decât m-as fi așteptat sa o fac.”
 
*****
 
Douăzeci de minute mai târziu,când turnurile fantoma se zăresc cu ajutorul lunii ce spinteca putin intunericul care mai ca nu le inghite,Luk opreste masina la colt de strada si o data ce coboram din ea,apar din noapte și borfasii cei mai propiati noua care sunt gata sa ia ghetourile cu asalt alaturi de noi.
-Unde sunt mai exact?intreb,iar Shadow intoarce capul spre aleea ce duce spre blocurile fantoma.
-S-au împărțit. Cativa sunt in scara lui Ciocan,imi zice numele unui aurolac ce cumpara marfa de la noi.
-Iar ceilalți in turnul din spate. Ala in care nu mai sta nimeni,continua Hell.
Incuviintez din cap,iar in timpul asta imi scot pistoalele. Gruparea,atat a mea,cat si a lui Luk ne incercuieste pe amandoi si scot la randul lor fiecare armele.
Simt in aer cu nerabdarea vibreaza din fiecare por de-al lor,iar simturile mele devin intr-o fracțiune de secunda atat de flamande ca o gaura mi se formează în stomac ce stiu ca n-o sa poate fi umpluta pana cand n-am sa gauresc capete celor ce îndrăznesc sa calce pe pământurile care cândva au fost conduse de diavolul pe care l-au slujit.
-Hai...harai din adancul gatului in vreme ce fierbinteala adrenalinei imi pompează vijelios prin vene,amestecandu-se cu otrava ce m-a intoxicat de la nastere datorita monstrului ce m-a zămislit.
-Tu vii cu mine,Nik,imi spune fratele meu. Restul va împărțiți si luați cu asalt ambele turnuri,le da directive.
In noaptea ce ne înconjoară vad cum buzele lor se curbeaza pe la colturi in niște ranjete ce le dau la iveala coltii facandu-i sa semene cu niște draci,iar dupa ce se impart pe din doua,pasim spre aleea ce e inghitita in totalitate de bezna.
Zambesc intr-un mod sinistru in vreme ce ne apropiem de turnurile respective,iar cu ochii incep sa scurtez atat scarile din prejur,cat si balcoanele de la fiecare etaj in parte.
In spatele geamurilor sparte pare ca nu exista nici o urma de viata,dar asta e doar o iluzie. Stiu ca oamenii de aici au învățat cum sa se ascundă precum șobolanii si sa lase impresia ca totul e pustiu.
„Dar atat eu...cat si restul simt prea bine ca mulți roiesc prin mizeria ce ne înconjoară,insa de data asta nu cautam vreun aurolac de-al lor ca sa-l rupem cu bataia fiindca nu si-a achitat datoriile fata de noi. Acum cautam șobolanii ce cred ca pot sa-si răzbune diavolul cărora i-au jurat loialitate. Si deznodamantul povestii n-o sa fie cel pe care si-l imagineaza ei. O sa fie ala in care noi o sa-i aluam cu asalt,ei n-or sa mai apuce sa vadă nici unul lumina dimineții,apoi o sa-i asteptam pe următorii sa vina la interval. Fiindca sunt ferm convins ca or sa apara...cand ăștia de i-au trimis n-or sa se mai întoarcă la cei mari,războiul o sa ne bata la usa. Si-o sa-i deschidem,cu ranjetele pe buze. Pentru ca in fata diavolului si a morții n-o sa tremuram niciodata.”